Home » Uncategorized » “Vin ungurii!”. Despre istoria parazitării mediului universitar din Cluj/Kolozsvár de către Securitate și SRI

“Vin ungurii!”. Despre istoria parazitării mediului universitar din Cluj/Kolozsvár de către Securitate și SRI

Arc peste timp: “Scutul invizibil” din jurul unor politiceni plagiatori, protejati de statul profund, avand legaturi cu Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, identificat in anul 2023 de catre Radio Europa Libera, are in spate un istoric cat se poate de sumbru, toxic si prea putin cunoscut al luptei institutiilor de forta ale Romaniei nationalist-comuniste-postcomuniste impotriva populatiei autohtone maghiare din Transilvania si implicit din capitala politica, intelectuala si culturala a acestora: Kolozsvár/Cluj/Klausenburg.

Pentru a informa publicul romanesc din Cluj si nu numai, mai ales pe acela confortabil instalat in propria-i ignoranta identitara antimaghiara / antitransilvana, despre cum s-a zamislit UBB in 1959 prin impreunarea fortata a Universitatii Bolyai cu Universitatea Babes de la Cluj, cat si despre tragediile personale in randul unor profesori maghiari, ce i-au urmat acestui act, postez aici un articol tradus automat din publicatia DER SPIEGEL, datand din 1966, cu ocazia implinirii a 10 ani de la Revolutia anticomunista din Ungaria din 1956.
Lectura “placuta” si edificatoare va doresc!

…………………………………..

DIE UNGARN KOMMEN!
VIN UNGURII!

La zece ani după Revoluția maghiară din 1956, liderii comuniști pro-Moscova s-au întâlnit la Kremlin pentru a discuta despre războiul din Vietnam, despre ereticii galbeni la Beijing și despre președintele cooperativ la Washington. În sala Sverdlovsk a vechiului castel al țarului, camarazii l-au felicitat pe Secretarul maghiar al partidului Kádár, care în urmă cu un deceniu a împiedicat evaziunea Ungariei din Blocul de Est – cu ajutorul tancurilor sovietice.

Secretarul partidului român, Nicolae Ceauşescu a fost acuzat de naţionalism extravagant. Până la urmă, românii au merite contrarevoluționare semnificative în comparație cu proprii maghiari: în 1956, comuniștii României au luptat cu o revoltă a minorității lor maghiare în Transilvania, care este aproape la fel de mare ca Bavaria, fără tancuri sovietice și fără să atragă atenția.

Un oficial maghiar de rang înalt care fugise i-a spus lui SPIEGEL ceea ce încă nu a ajuns în Occident: scânteia revoltei maghiare din 1956 a sărit și în România – inițial prin radio.

Ungurii din România (1,6 milioane din cei 19 milioane de locuitori ai României, inclusiv patru milioane de ardeleni) au ascultat Radioul din Budapesta. Pe 24 octombrie, Radio Kossuth, postul insurgenților, le-a raportat că dictatura partidului stalinist din Ungaria a fost răsturnată.

Românii din Transilvania s-au înfrățit atunci cu maghiarii indigeni, pe care îi văzuseră dușmanii lor etnici de secole. Muncitorii, inginerii, functionarii si profesorii romani si-au tradus rapoartele si i-au felicitat pe colegii lor maghiari: “Sunteti un popor splendid!” Fermierii români au împodobit căruțe și cai cu panglici colorate și au mers cu mașina – dotați cu rachiu și vin – la fermierii maghiari din satele învecinate pentru a discuta despre cum ar putea fi dizolvați colhozurile și în România.

După exemplul colegilor lor de la Budapesta, studenții universităților și colegiilor din Transilvania au format consilii studențești și și-au formulat revendicările în seara zilei de 24 octombrie: asociații studențești libere, autonomia universității, încetarea orelor obligatorii în marxism-leninism și rusă. La Cluj-Napoca, fosta capitală a Transilvaniei, consiliile studențești ale Universității Maghiare Bolyai, Universității Române Babes, Institutului Agricol, Academia de Artă și Conservatorul s-au întâlnit a doua zi în sala medievală a casei natale a Regelui Matia Corvin al Ungariei.

În aplauze zgomotoase, participanții și-au declarat solidaritatea cu studenții din Ungaria și au decis să organizeze o demonstrație comună de stradă pentru duminica următoare. Punct de întâlnire: ora opt dimineața în parcul sportiv. În același timp în care studenții au decis să demareze revolta, două avioane militare au aterizat pe aerodromul militar Szarnosfalva din Cluj. Unul a zburat cu înalți oficiali de securitate de la București, celălalt un ofițer de informații ungur și un sovietic și un reprezentant al ambasadei României de la Budapesta în Transilvania.

La sediul „Securității”, Serviciul Român de Securitate, de pe Calea Arpad din Cluj, vizitatorii au discutat cu secretarii organizației regionale de partid despre contramăsuri pentru a preveni răspândirea tulburărilor pe teritoriul Transilvaniei. Consultația a durat până dimineața devreme. Atunci s-a pus la cale planul: românii și maghiarii, care și-au exprimat atât de repede solidaritatea împotriva stăpânirii roșii, au trebuit să fie incitați unul împotriva celuilalt.

Rețeta are istorie în Transilvania. Monarhia habsburgică folosise deja această metodă.

Puterile victorioase ale Primului Război Mondial subordonaseră lupta etnică politicii lor de alianță, despărțind Transilvania de Ungaria și dând-o României aliate. În 1940, Hitler și Stalin au dat înapoi în Ungaria partea de nord a fostei mlaștini – odată transformată în grânar de către coloniștii germani ai Habsburgilor Maria Theresia; În 1947 românii l-au primit din nou.

„Securitatea“ a profitat de vechea discordie dintre maghiari și romani. A doua zi, toți spionii serviciului de securitate au fost chemați la locurile lor de întâlnire. Numai în Cluj-Napoca, Securitatea a construit în ultimii ani o rețea de câteva sute de „voluntari” – carierişti, escroci, șantajați, speriați. Vineri, 26 octombrie 1956, ofițerii de securitate îmbrăcați în civil le-au dat în liniște „angajaților” instrucțiunile lor în blocurile din centrul aglomerat al orașului, în apartamentele de îngrijitor și în clădirile publice.

Pliante care se presupune că ar fi fost aruncate dintr-un un avion maghiar peste municipiul Bács au fost vehiculate în oraș pe tot parcursul zilei. Unele dintre fișe au trecut din mână în mână la universități; Ele conțineau 14 puncte din revendicările studenților maghiari, așa cum erau cunoscuți de la radio – dar mai era și un al 15-lea punct, scandalos: insurgenții maghiari au cerut întoarcerea imediată a Transilvaniei în Ungaria. Românii din regiunea Cluj-Napoca au fost afectați, apoi amărâți, în timp ce pliantele au stârnit în rândul maghiarilor speranța de a putea pleca acasă la Reich.

La scurt timp, românii – cu 24 de ore inainte încă entuziasmați de evenimentele de la Budapesta – au transmis de bunăvoie zvonul: „Vin ungurii!” La Oradea, se spunea, gherilele maghiare trecuseră deja granița; uciderea şi arderea au înaintat. Calculele Securitatii iesisera; pliantele erau false. În niciun moment insurgenții de la Budapesta nu ceruseră reorganizarea Transilvaniei. Agenții serviciilor de securitate au răspândit și alte zvonuri printre studenții Universității Maghiare Bolyai: ar trebui să aștepte sosirea iminentă a „trupelor maghiare eliberatoare” în loc să demonstreze cu colegii lor români. Pentru că românii erau înarmați și voiau să-i doboare pe ungurii care trebuiau să mărșăluiască în mijlocul cortegiului.

Manifestația nu a avut loc. Ungurii se temeau pentru viața lor, românii pentru țara lor. Duminică dimineață s-au prezentat în parcul universității doar membrii comitetului studențesc și câțiva curioși. Ofițerii de securitate în civil stăteau pe străzile laterale, sfătuind studenții izolați să părăsească parcul. Cei care nu au urmat sfaturile au fost arestați de militarii Serviciului de Securitate care au ieșit din tufișuri.

La Timisoara, unde sunt puțini studenți maghiari, în 26 și 27 octombrie au avut loc demonstrații violente. Duminică, muncitorii de la uzinele industriale din jur urmau să participe la o acțiune de amploare împreună cu studenții. Cu o seară înainte, au sosit camioane care transportau milițieni, au ocupat zona universității și au arestat aproximativ 3.000 de studenți. Partidul a rămas în control asupra situației din România. Granița cu Ungaria a fost închisă. În timp ce armele tunău la Budapesta, Bucureștiul arăta ca un oraș pustiu. Doar posturile Securității patrulau pe străzi la orele de seară. Armata, care trebuia să invadeze Ungaria la ordinele rusești, a refuzat, dar și-a permis să fie dezarmată de trupele sovietice de ocupație fără rezistență.

La 1 noiembrie 1956, câteva zeci de studenți s-au adunat la mormintele poeților și cărturarilor maghiari din cimitirul »Hàzsongàrd« din Cluj; au aprins lumânări și au depus flori. Poetul student Bartha a recitat una dintre poeziile sale. Mai târziu a relatat: „În timp ce mulțimea părăsea încet cimitirul, adânc în gânduri, ofițerii „Securității” îmbrăcați în civil au rămas în urmă în grupuri mici – ca pietrele într-un pârâu de munte după o furtună torenţială”. Ei nu deranjaseră slujba de înmormântare, ci au observat și au observat totul. Puțin mai târziu, toți cei îndoliați au fost arestați.

Au fost condamnați de instanțele militare. Procesul a durat adesea doar zece-douăzeci de minute, iar acuzații au fost duși imediat la penitenciarul Gherla, unde gardienii le-au comunicat verdictul. Membrii consiliului studențesc de la Universitatea Bolyai au primit fiecare cinci ani de închisoare, iar studentul poet Bartha șapte. Profesorul de marxism-leninism la Universitatea Bolyai, Andràs Bereczky, un comunist devotat, nu indicase că prietenii săi Dobai și Varga doreau să depună o cerere la ONU pentru soluționarea chestiunii transilvănene prin schimburi de populație. Pentru aceasta a primit 15 ani de închisoare, în timp ce Dobai și Varga au primit închisoare pe viață. Soția lui Bereczky, directoarea unui liceu de fete, a fost înlăturată din post și exclusă din partid pentru că a refuzat să divorțeze de soțul ei.

Pentru studenta la literatură Iren Péterfi, care în jurnalul ei le mărturisise insurgenților maghiari, pedeapsa era de zece ani de închisoare. Studentul român Moldoveanu pălmuise un trecător pentru că susținea că partizanii maghiari trecuseră deja granița. Cel pălmuit a fost un agent secret. Moldoveanu a fost nevoit să intre un an de închisoare. Închisoarea Gherla era supraaglomerată. În Delta Dunării au fost trimiși în jur de 10.000 de maghiari din Transilvania.

În februarie 1959, la Cluj a apărut un reprezentant al Comitetului Central de la București. El a cerut ca universitatea maghiară să fie încorporată în cea românească. În noaptea următoare, Làszlò Szabédi, fost comunist și profesor de literatură maghiară, s-a aruncat în fața unui tren expres lângă Szamosfalva. Profesorul Czendes s-a sinucis prin otravă împreună cu soția sa. Profesorul Molnàr s-a aruncat pe fereastră.

Reprezentantul Comitetului Central se numea Nicolae Ceauşescu. Din 1965 este prim-secretar al Partidului Comunist Român.

…………………………………………………….

Ioan Aurel Pop, istoric si propagandist nationalist, fost presedinte UBB, presedinte Academia Romana, fost colaborator “Securitate”, colaborator LARICS

2 Responses to “Vin ungurii!”. Despre istoria parazitării mediului universitar din Cluj/Kolozsvár de către Securitate și SRI

anonim says:

17/01/2023 at 18:38

Interesant articol.
- hans says:
  
  18/01/2023 at 21:11
  
  da. si rarissim document istoric despre securistificarea si apoi napocirea treptata a clujului.

Activism si adevaruri incomode din Transilvania

“Vin ungurii!”. Despre istoria parazitării mediului universitar din Cluj/Kolozsvár de către Securitate și SRI

2 Responses to “Vin ungurii!”. Despre istoria parazitării mediului universitar din Cluj/Kolozsvár de către Securitate și SRI

Bankdaten NW – NW’s Bank Account

Neueste Kommentare – Recent Comments

Neueste Artikel – Recent Posts

Neuer Weg?

Kategorien – Categories

Wir – We

Mėr liėsėn - Ce mai citim

Stichwörter – Tag Cloud