Toleranta selectiva, sau (auto)critica transilvanismului

de Andrei Popa, Sibiu

As vrea sa va aduc din nou transilvanismul in discutie, adica patriotismul regionalist al celor ce ne consideram mai intai ardeleni si dupa aceea romani, maghiari etc. asadar valorizand regiunea in primul rand, si apoi prin ea tara sau natiunea din care facem parte.

“Romani, maghiari germani – si alte nationalitati conlocuitoare”

Este usor de constatat ca transilvanismul “prinde aripi” in mediul online si incepe sa-si faca loc incet si in “mainstream”. Tot mai multe persoane sunt interesate de acest curent ideologic, avem acum un trust de presa regional prin care zi de zi ideea este promovata metodic, precum si un cerc de activisti profesionisti care promoveaza cu succes Transilvania in mediile sociale de pe internet, in special pe facebook sau in sesiunile de comentarii ale diverselor site-uri de stiri. O discutie despre edificarea ideologica a transilvanismului cred ca este oricand benefica si chiar necesara. Noi transilvanistii suntem dupa cum se vede, un nucleu (deopotriva dezvoltat organic si dirijat de anumite interese) care incercam sa ne impunem in spatiul public, incercand sa-i convingem pe ceilalti (majoritatea). Dar suntem noi oare o elita reprezentativa a populatiei Transilvaniei asa cum ne-ar placea sa credem? Si cu ce argumente dorim sa influentam raportarea majoritatii la regiunea natala?

In continuare vreau sa punctez cateva aspecte critice, o autocritica mai mult a transilvanismului incipient, si eu incluzandu-ma cu totul in acest curent. Mi se pare, cel putin din ceea ce vedem in mediul online, ca realitatile Transilvaniei sunt mereu idealizate, astfel tindem sa ne referim cu precadere la o situatie “idilica” din trecut, ignorand in mare masura unele realitati din prezent. Sunt promovate insistent cele 3 natiuni considerate de baza in Transilvania (romani, maghiari si sasi), felul cum acestea convietuiesc in armonie, ignorandu-se total de exemplu faptul ca in tara mai traiesc doar aprox. 10.000 de sasi, la fel ca orice tensiuni interetnice din trecut sau prezent. Acoperirea problemelor cu acest tavalug al entuziasmului cred ca ne releva fragilitatea miscarii noastre si nu face decat sa perpetueze unele contradictii nerezolvate din trecut…

Daca ne referim la nationalismul “traditional”, pe care transilvanistii par sa-l ignore, acesta isi continua prezenta serioasa in regiunea noastra, in conditiile in care in jurul nostru se afla peste tot in ascensiune. Sa credem ca doar noi putem ramane un loc calm, o oaza de toleranta intr-o mare de furtuna cred ca ar fi o naivitate. Asta la fel cu raportarea obsesiva a noastra la modelul elvetian (“Elvetia estului” ne place sa ne numim), fara sa tinem seama de diferentele structurale majore dintre societatea noastra si cea helvetica, pe langa unele asemenari conjuncturale. Sa nu mai vorbim de gradul de dezvoltare!

Nu trebuie sa uitam ca dintre romanii ardeleni, doar o parte (totusi insemnata as zice) avem idei regionaliste, multi insa se pozitioneaza explicit impotriva lor, nedorind decat perpetuarea status quo-ului existent! De la national-socialismul regimului trecut, abia se trece acum la o constientizare si acceptare a existentei fizice a nationalitatilor conlocuitoare! Trebuie sa retinem deasemenea ca marea majoritate a populatiei romanesti nu isi doreste separarea Transilvaniei de Romania, astfel promovarea imaginii unei Transilvanii independente cred ca poate fi contraproductiva pe de o parte datorita asocierii cu revizionismul maghiar, cat si in raport cu autoritatile centrale. Daca unii dintre noi afirma ca autonomia este doar un pas spre dobandirea independentei, cum ne putem astepta ca autonomia Transilvaniei sa devina o realitate acceptata de catre autoritatile centrale?! Regionalismul multor romani tinde in realitate doar spre autonomia economico-financiara a Transilvaniei cu scopul recuperarii unei bunastari pierdute si chiar tintind dominatia asupra altor zone ale tarii, deci nicidecum renuntarea la paradigma nationala!

Cea de-a doua comunitate importanta numeric, cea maghiara, desi aparent articuleaza tot mai mult o identitate transilvaneana, se poate spune ca este din ce in ce mai mult subordonata din punct de vedere politic Budapestei, unele aspect ideologice, rezultate din degradarea societatii din “tara mama” isi fac tot mai mult simtita prezenta si in Ardeal. Putem constata deasemenea un clivaj tot mai pronuntat in sanul comunitatii politice maghiare, intre reprezentantii acceptati de catre majoritatea romaneasca drept “moderati” datorita disponibilitatii lor probate de colaborare cu partidele romanesti si autoritatile centrale, si cei care sunt perceputi drept “radicali” datorita unei evidente subordonari in fata politicului din tara vecina. Din directia acestei a doua categorii se promoveaza un transilvanism foarte energic, care tinteste mai ales populatia romaneasca a Transilvaniei, cu un success limitat insa, datorita duplicitatilor de limbaj si a circumspectiei traditionale caracteristica populatiei din Ardeal. Un transilvanism care pune in centrul sau cultura maghiara nu va fi receptat de catre romani si risca sa inhibe dezvoltarile regionaliste din sanul populatiei majoritare.

O comunitate foarte importanta in trecutul regiunii noastre, cea germana, este astazi caracterizata printr-o situatie extrema de diaspora, in Ardeal traind doar aproximativ 10.000 de sasi in prezent, o populatie deasemenea pronuntat imbatranita, predispusa deci la o scadere si mai mare… Evocarea culturii germane a Transilvaniei vine dintr-un mecanism mai mult nostalgic-afectiv, cu toate acestea, integrarea europeana si interesele economice tot mai pronuntate ale Germaniei in regiunea noastra pot produce interesante evolutii inspre regasirea acesteia pe viitor. Chiar daca nu mai avem comunitati viabile in majoritatea localitatilor populate odinioara de sasi, cultura acestora ar putea fi salvata partial si recuperata ca o componenta de baza a transilvanismului. Nu trebuie sa ne imbatam insa cu apa rece si sa uitam care sunt realitatile demografice din prezent, de exemplu numarul germanilor din Transilvania in sens larg, adica sasi si svabi laolalta (32.805 de persoane adica 0,48% din populatie) este depasit chiar si de cel al ucrainienilor care traiesc in acest spatiu (42.471 de persoane adica 0,62%) dupa cum ne arata ultimul recensamant, totusi cultura ucrainiana nu o vedem promovata deloc in mediile transilvaniste!

In sectiunea finala vreau sa ating ideea din care am extras cuvantul cheie pe care l-am propus – toleranta selectiva – printr-o referire la situatia minoritatii rome vis-à-vis de tendintele transilvaniste. Identitatea roma este asumata de catre 168.244 de persoane din Transilvania istorica respective 270.755 din Transilvania in sens larg, ceea ce o aduce incontestabil in postura de cea de-a treia identitate etnica a Transilvaniei contemporane, iar daca ne referim la diferitele estimari care urca numarul real al romilor pana la un million de persoane in Transilvania, importanta acestei etnii creste exponential! Vreau sa atrag atentia si asupra faptului ca ne referim la o comunitate cu o medie de varsta mica si cu o rata a natalitatii mult peste medie, deci orice proiectie, oricat de sumara, ne releva o asteptata crestere a numarului romilor in viitor.

Pentru un entuziast al multiculturalismului acest lucru inseamna o garantie a pepetuarii unei Transilvanii diverse in viitor, insa daca nu sesizam schimbarile abrupte care se petrec in peisajul demografic si nu le acceptam la timpul potrivit, atunci riscam sa pierdem contactul cu realitatea si sa ducem in derizoriu pretinsa toleranta care planeaza, nu-i asa, de secole asupra regiunii noastre… Astfel, chiar in Transilvania multiculturala si toleranta cea de-a treia comunitate ca importanta numerica nu este acceptata defel, toleranta sa pare ca se sfarseste acolo unde incepe existenta, printre noi, a unui grup care are caracteristici ceva mai puternic distincte! Desi excluderea romilor comporta aspecte mai ales sociale, totusi nu putem ignora tendintele de excluere rasiala evidente cu care se confrunta comunitatea romilor.

Evocarea criminalitatii, justa pana la un punct, nu acopera deficienta noastra in ceea ce priveste solidaritatea sociala, iar stigmatizarea genetico-rasiala a tiganilor este una dintre realitatile deranjante ale Transilvaniei, cu adanci radacini istorice, de care ar fi bine sa fim constienti! Tiganii nu sunt considerati a fi demni de a sta langa celelalte 3 mari etnii ale Transilvaniei respectiv romanii, maghiarii si sasii, ei sunt inclusi de cele mai multe ori doar la categoria “si altii” sau “etc.” Toleranta noastra devine astfel una selectiva, sunt acceptati doar cei care credem ca “merita” si care ating deci un anumit standard. Nici cultura romilor nu este considerata demna de vreo atentie de catre elitele educate romanesti si maghiare, chiar daca aceasta este una vie si ascendenta, lucru relevant si prin prisma interesului crescand al occidentalilor fata de ea.

Etnia roma, desi este caracterizata de diferente in functie de regiuni, este orfana in Transilvania, sunt considerati interesanti doar maxim romii maghiarofoni, cai care au facut asadar un pas important spre asimilare nationala… Fara sa stim cei mai multi dintre noi, romii au prins insa din plin oportunitatea oferita de integrarea europeana, si ne ofera astazi un spectacol al mobilitatii sociale. Prin mijloace de multe ori dezonorante (la o privire superficiala) in pribegia occidentala, multi dintre ei reusesc sa isi depaseasca conditia sociala mizerabila harazita de catre dictatura nationalista, crescand astfel si acasa in ochii vecinilor neromi, strict prin prisma acumularii de bogatie materiala, o toleranta selectiva si aceasta, dar citita pe invers. Toate pana la un punct insa, caci “tiganul ramane tot tigan” orice ar fi…

Ceea ce poate fi afirmat cu siguranta este ca identitatea roma este asumata de o proportie mai mare din numarul real al etniei in Transilvania fata de restul tarii, lucru care reabiliteaza totusi recursul la multiculturalism, exisenta in regiune a mai multor grupuri etnice puternic conturate ii incurajeaza si pe romi sa isi caute si sa isi cultive specificul national, si nu sa il ascunda, asa cum se intampla mai mult in regiunile extracarpatice. Cred ca ar fi un castig pe termen lung greu de sesizat in prezent, daca emanciparea sociala si nationala a romilor ar porni tot din Transilvania, asa cum se poate afirma ca s-a petrecut in cazul romanilor. Noi, celelalte grupuri etnice ar trebui sa sprijinim sincer o astfel de evolutie a etniei mai putin norocoase dintre noi, si sa-i invatam pe romi care sunt valorile transilvaniei din care si ei sunt o parte componenta, asta in loc sa-i tratam cu dispret sau in cel mai bun caz cu ignorare totala! In cazul transilvanismului aici cred ca se impune o ajustare ideologica!

Exemplu de caz despre ignorarea romilor in comunitati transilvaniste:
Pagina Autonomy for Transylvania, apropiata de PPMT, deruleaza o campanie de promovare a unor “frumuseti ale Transilvaniei” campanie preluata si de alti activisti transilvanisti apropiati acestei pagini. Intr-una dintre postari sunt prezentate trei tinere frumoase in costume populare care ne indica etnia pretinsa a celor 3 personaje: maghiara, germana si romaneasca. La aceasta postare am intrebat printr-un comentariu “etnia roma de ce nu e prezentata?” la care primesc (printre altele) un raspuns de-a dreptul injurios, pe care administratorul paginii se face ca nu il sesizeaza si este sters doar dupa ce il raportez pentru limbaj, iar printre alte comentarii aparute sunt si:

“reprezentanta etniei Rome este la Paris” Ioan Emil
“etnia roma , nu face parte din Transylvania!….ci din Valahia!” Marin Marin

Nici aceste comentarii nu au fost sesizate sau combatute de catre administratorul paginii. Am dat acest exemplu pentru ca mi se pare simptomatic pentru o anumita atitudine pe care cu tristete o simt in ascensiune in mediile transilvaniste. Daca astazi nu-i acceptam pe tigani, cred ca maine riscam sa nu ne mai acceptam nici intre noi!

Rezultatele Recensamantului din 2011 (pentru edificarea celor scrise mai sus)
Transilvania istorica (mai exact cele 10 judete: HD, AB, SB, BV, CV, HR, MS, BN, CJ si SJ)
populatia totala: 3.981.085 locuitori, din care:
romani: 2.730.250 (68,58%)
maghiari: 858.454 (21,56%)
romi: 168.244 (4,22%)
germani: 11.700 (0,29%)

Transilvania in sens larg (judetele de mai sus, plus CS, TM, AR, BH, SM, MM)
populatia totala: 6.789.250 locuitori, din care:
romani: 4.794.577 (70,62%)
maghiari: 1.216.666 (17,92%)
romi: 270.755 (3, 98%)
ucrainieni: 42.471 (0,62%)
germani: 32.805 (0,48%)

You may also like ...

Transilvania, édes Heimat! (RO)

Prezentare proiect de cercetare: “Cum ați vrea să arate Transilvania în 2050?”

Mer walle bleiwe wat mer senj?

Despre istoria oraselor din Transilvania, Moldova si Muntenia (culegere de texte)

Rocky! Aus dem Leben einer saechsischen Kultband (III.)