Ruleta ucraineana = Revolutia maghiara = Romania Mare
Interesanta tara, Ucraina asta… In paranteza fie spus, cea mai mare tara din Europa… La origini vatra culturii rusesti, ajunsa apoi la “marginea” tarii/Imperiului – adica “u krajina“, vestul tarii fiind candva, nu foarte demult, Polonia, estul fiind si acuma un fel de Rusie extrateritoriala, in timp ce Canada (statul Alberta sau Saskatchewan) daca nu ma insel e un fel de Ucraina exteritoriala “multumita” cuasi-genocidului aplicat ucrainienilor de un tov. infractor poreclit “Cel de otel” adica Stalin si emigrarii in masa a celor care au apucat, dincolo de ocean. Ca sa nu mai vorbim de Krimeea autonoma si tatarii deportati si reveniti acolo, cat si de flota ruseasca stationata si ea pe acolo pana dupa caderea comunismului, sau de Bucovina de Nord candva multietnica si azi ucrainizata (la fel ca si Bucovina de Sud, romaneasca si romanizata), sau de ucrainienii din nordul Maramuresului (romanesc), multi dintre ei stabiliti in Italia.
Sediul Parlamentului Ucrainei, la Kiev, defapt “Kyiv”
Sa nu vorbim nici de luptele dintre clepto-oligarhii ucrainieni de dupa 1990, printre care si Leonid Kutchma, care primise interdictie de intrare in Germania, la fel ca orice alt borfas de duzina din Est, prins in vama cu matza-n sac resp. cu cartusele de Kent si sticuletele de mercur in usa masinii. Oligarhi in randul carora o putem trece si pe proaspat eliberata Miss Ucraina, adica doamna Timoshenko, fosta presedinta de fier (si gaze naturale) a tarii. Janukowitch e doar un deocamdata ultim episod al acestei epopei… Ah, da, si predecesorul lui, dl. Jushchenko, acel Emil Constantinescu de Kiew, invins de “Securitate” – adica radiat sau otravit de oamenii lui Janukowich…
Ce voiam sa spun defapt… Cica “Rada”, parlamentul ucrainean, dupa ce l-a debarcat fain frumos pe odiosul dictator, eliberand-o totodata din arest pe sinistra eterna lui concurenta Timoshenko – dovedind astfel ca e capabil de decizii istorice sincrone cu (tot mai incertele) valori europene, iata ca a facut azi inca o miscare exact pe contrasens cu adevaratele valori ale multiculturalismului: anume, a desfiintat legea privind limbile regionale – cea care, la initiativa cumplitului Jushchenko ridicase limbile nationalitatilor, altele decat cea ucraineana, la rang de limbi regionale. Astfel, si romana devenise oficiala in acele localitati unde romanii erau minim 10% din populatie. Ceea ce de astazi nu mai e cazul. Din pacate. Pentru ca romanii, la fel ca si aproape toate celelalte nationalitati (mai putin colonistii rusi/sovietici din perioada comunista) sunt popoare autohtone in Ucraina…
Se pare ca decizia se indreapta, in primul rand, impotriva acelor rusofoni care domina estul tarii si care trag Ucraina inspre Moscova. Din perspectiva asta PARE de inteles acea masura lingvistica de autoaparare a ucrainienilor care vor sa fie/ramana “pe veci stapani” la ei in tara. Toate bune si frumoase – teoretic. Doar ca acest proces de nationbuilding si nationalism institutionalizat pare usor defazat fata de Europa, la care se raporteaza, obsesiv si vecinul nostru de la Nord… Defazata cu aprox. 150-170 de ani, sa zicem. Dece?
…Pentru ca-i vad in fata mea pe revolutionarii maghiari de la 1848 si de dupa 1867 care, in lupta lor impotriva imperalismului austriac, stipulasera si impusesera in miniimperiul lor o dogma nationalista asemanatoare cu cea ucraineana din 2014 si aproape identica cu cea romaneasca de dupa 1918:
1. o singura natiune, adica un stat national, unitar, indivizibil samd. (formula “egy a nemzet”) si
2. o singura limba oficiala (greu de crezut, dar aici ungurii au fost inca cei mai blanzi, in comparatie cu romanii si ucrainienii – si multe alte natiuni din Europa de Est si de Vest – limbile nonmaghiarilor figurand, in pararalel cu politicile de maghiarizare, cu intreruperi, chiar si pe bancnotele Florinilor.) Ce inseamna un stat national administrat centralist si unitar + o singura limba oficiala? Simplu: etnocratie, adica domnia unei etnii asupra celorlalte si marginalizarea/diabolizarea sau chiar excluderea “celorlalti” din aparatul de stat si din perceptia colectiva.
Efectul secundar al etnicizarii administratiei publice il constituie mediocrizarea – la limita ticalosirea acesteia -, deoarece se reduce, in mod deliberat, grupul din randul caruia pot fi recrutati functionarii, fiind astfel inevitabila si recrutarea de cadre fara pregatire corespunzatoare, insa de “origine etnica sanatoasa”. Acesti functionari publici “etno”, in afara de necunoasterea realitatilor pe care le administreaza, vor purta in ei, implicit, resentimente si complexe de inferioritate fata de cei de alta etnie pe care-i administreaza paternalist – resentimentele fiind necesare pentru autojustificarea privilegiilor etnice de care dispun, in timp ce complexele sunt o reactie fireasca atunci cand se confrunta cu realitatile din jur de care sunt deseori depasiti. Exemple notorii: Administratia publica a Clujului si cea din Tg. Mures din ultimele cateva decenii – cat si, printre altele, Politia judetului Harghita, epurata etnic, aproape fara reprezentanti maghiari in randurile lor, in schimb cu un excedent de impostori si pradatori prost deghizati in uniforme cu insemne statale, multi dintre ei veniti din Moldova. Printre acestia se gasesc si multi ceangai care vorbesc partial limba maghiara dar care, impinsi fiind spre renegare, tind sa dezvolte o aversiune sau chiar ura fata de vechea lor identitatea (maghiara) si fata de etnicii maghiari in general.
Revenind la proaspata abolire a limbilor regionale din Ucraina, citisem azi urmatorul comentariu suparat pe acest subiect – citez: “(…) Romanii din Ukraina sunt calcati din nou in picioare…” (postat de un anume Valerio V.). Supararea e perfect legitima, zic eu – doar ca se impun doua remarci, principiale:
1. Nu doar romanii sint calcati in picioare (nu bate la ochi toposul preferat al autovictimizarii (exclusiv) romanesti? 😉 ) prin abolirea legii, ci si maghiarii din regiunea Transcarpatia (Maramuresul de Nord) si “restul” populatiilor nonucrainiene – rusi, tatari, polonezi, rusini (un fel de “basarabeni” ai ucrainienilor care vor sa fie acceptati ca si natiune de sine statatoare) etc.
2. Daca abolirea legii limbilor regionale inseamna o sfidare si o ingradire a drepturilor etniilor din Ucraina care au o pondere de minim 10% intr-o anumita localitate/arie, atunci inseamna ca acest principiu se aplica si pentru Romania. Inseamna ca cele 18 etnii din Romania resp. limbile lor ar fi trebuit sa fie considerate limbi regionale oficiale acolo unde respectiva etnie reprezenta minim 10% din populatie. Deci cam in toate orasele si in nenumarate microregiuni culturale din Transilvania/Banat, inainte de valurile de migratie indusa de catre statul roman dupa 1918, 1945 si 1990. Deci cam peste tot in Bucovina. Deci in foarte multe localitati ceangaiesti din Vestul Moldovei. Deci in foarte multe localitati din Dobrogea…
Propunere: Haideti sa salvam legea limbilor regionale din Ucraina, adoptand-o in Romania!
