Minirecenzie: “Un mileniu și jumătate de minerit aurifer la Roșia Montană”, autor Volker Wollmann

Am asistat astazi la Alba Iulia la prezentarea studiului lui Volker Wollmann – autor cunoscut si apreciat pentru cercetarile si expozitiile sale internationale pe tema mineritului auro-argintifer din Transilvania – despre ultimii (foarte aproximativ) 1500 de ani de minerit la Rosia Montana. Lucrarea, publicata in conditii tipografice de calitate, avand la baza documente istorice publicate in culegeri specifice cat si ample fonduri arhivistice din tara si strainatate (de ex. cel al fostei Tezaurerii Miniere si Monetare a Transilvaniei, a fostului Oficiu Superior Minier si a Directiei Miniere Cluj) prezinta un impresionant evantai de teme istoriografice, istorice, politice, administrative, tehnico-organizatorice, sociale, religioase etc. ale mestesugului si industriei extractive din fosta “Rosia Abrudului”, Verespatak, astazi Rosia Montana.

Cititorul poate explora, pe 312 de pagini, cele mai neasteptate, inedite si exotice aspecte ale mineritului din zona amintita, in contextul mereu schimbator al epocilor transilvane, cu “riscul” placut si “pericolul” de lux de a se pierde in vastitatea informatiilor furnizate consistent si compact, precum un vizitator neavizat in sistemele de galerii din Carnic-Orlea. Lectura devine mai agreabila si explorarea mai palpitanta datorita numeroaselor gravuri de sec. XVII, harti de sec. XVIII, fotografii alb-negru, usor sterse, de sec. XIX si color din perioada contemporana si sumedenia de schite, tabele si relevee ce ilustreaza si structureaza grafic volumul. Printre numeroasele farame de “aur” – adica surprize si revelatii neasteptate – presarate in paginile cartii as mentiona faptul ca la Sacaramb a fost descoperit unul dintre “noile” elemente chimice (telurul), ca la Expozitia Univerala din Paris, la mijloc de secol XIX, a fost expusa o “lada de confrerie” a unei asociatii mineresti de ajutor reciproc, ca in subteranul de la RM mai zac si astazi numeroase instalatii industriale de epoca, necunoscute publicului larg.

Studiul (stiintific) ar fi avut foarte mult de castigat prin includerea unui index, a unui glosar de termeni, a unui dictionar cel putin trilingv (roman, maghiar, german, eventual latin) – cat si printr-o atentie/sensibilitate mai mare la redarea unor nume de persoane si de localitati in limba “nationala” a persoanei resp. a epocii (de ex. regii si principii maghiari sunt redati cu prenumele in limba romana(!), in schimb ingineri si cercetatori cehi sau germani/austrieci sunt redati in limba si ortografia ceha resp. germana). In privinta perioadei istorice abordate, cartea il lasa in ceata pe cititor, autorul omitand sa specifice clar in ce interval de timp incadreaza cei 1500 de ani. Amintindu-se de mai multe ori de mineritul in sec. III-IV, apare intrebarea fireasca, daca autorul nu a gresit cumva numaratoarea secolelor (17 in loc de 15). Pe de alta parte, prima mentiune a zonei Abrud/Obruth o dateaza in jurul anului 1238 – de unde rezulta doar 8,5 secole si nu 15.

Iar daca dl. Wollmann ar fi renuntat complet la citarea unor aspecte cat se poate de irelevante pentru istoria mineritului din Apuseni, cartea sa ar fi fost in mod indubitabil una de …24 de karate. A se vedea pasajul de la pag. 25-27, copiat parca din manualul de istorie a Romaniei, editia 1984, privind presupusa si nedovedita “cucerire ostila ungureasca a voievodatelor romanesti timpurii din Transilvania”, cu citarea controversatilor/perimatilor Ioan Aurel Pop si Stefan Pascu – pe cel din urma cu o lucrare din …1971, adica din perioada inregimentarii sale iremediabile pentru proiectul ceausist de transformare a istoriografiei Transilvaniei in arma politica indreptata impotriva “celuilalt”. Dar chiar si cu aceste minusuri, valoarea studiului lui Volker Wollmann este incontestabila. Maine, 3. 11. 2017, cei dornici pot asista, de la ora 13.30, la cea de-a doua lansare a cartii, la Muzeul Cailor Ferate Bucuresti. …Si luati eventual 63 de lei cu voi!
Hans Hedrich, 02. 11. 2017

(Mai jos gasiti, printre altele, si cuprinsul cartii)