Despre infantilizarea heraldicii și îmbătrânirea naționalismului românesc
Etnonationalismul est-european, in a sa cariera tumultoasa de 150+ de ani, pare sa fi parcurs mai multe varste: De la revendicarile juvenile (dar cat se poate de legitime) fata de opresiunea “batranelor” regimuri absolutiste, imperial-autocratice in sec. 19, la triumfalismul nationalismului “maturizat”, etatist, institutionalizat, devinit el insasi absolutist si imperial-autocratic, in sec. 20, la criza postmoderna, manic-depresiva, de dupa 1989, la actuala faza de senilizare geriatrica, dublata de (re)infantilizare, ca raspuns al elitelor debusolate la noul “context al integrarii (si dezintegrarii) europene”. Astfel, dupa 1989, Romania nationalist-izolationista a fost si ea expusa unui imens val de norme si noi reguli de joc, internationale, postnationale.
Drept urmare, Romania a semnat si ratificat cu duzina tratate, conventii, carte etc., inclusiv in privinta protejarii minoritatilor nationale – pe care insa le-a pus in practica in mod selectiv, inconsecvent si mai degraba scrasnind din dinti – consolidandu-si, in paralel, fortareata nationalista in care isi tine captiv o buna parte din popor. A se vedea lungul episod “funariot” (si postfunariot) la Cluj/Kolozsvar/Klausenburg, ce isi are inceputurile tocmai in acea perioada a anilor ’90, in care Romania se “deschidea” spre Vest, accedand, cu greu, in Consiliul Europei, ocazie cu care le-a pus in vedere minoritatilor nationale, nici mai mult nici mai putin decat autonomie teritoriala si statut special si o serie de alte drepturi codificate pe plan international (vezi art. 5, 7, 11, 12 Recomandarea 1201/1993 CE).
Intamplator sau nu, Primarul Cluj-Napocai, Gheorghe Funar, cu CV national-comunist, avea sa impuna, pe contrasens cu legea si cu principiile heraldice, dar aparent in asentimentul electoratului, o noua stema a orasului, in care se regasesc doar simboluri etniciste romanesti resp. daco-romane – si asta intr-un oras intemeiat de sasi, devenit apoi majoritar maghiar, pana la colonizarile romanesti de dupa 1947. Cunoscatorii stiu ca respectiva stema o are ca autoare pe o …eleva de liceu. Si astfel ajung si la subiectul in sine al postarii: In disperare de cauza si lipsiti de acoperire constitutionala/legala, nationalistii – sau impostorii autodeclarati nationalisti – comasati dupa 1989 in pozitiile cheie ale institutiilor statului, nu doar ca spun, ci si fac lucruri traznite. De exemplu, au fabricat cu sarg si patos insemne si inscriptii heraldice, steme si embleme – dupa reguli invatate aparent la cercul de desen de la Casa pionierilor, insemne pe care apoi le introduc in circuitul public si in constiinta publica, contribuind in acest fel la deformarea mentalului colectiv romanesc.
Va prezint mai jos cateva mostre, mai mult sau mai putin cunoscute, mostre care, in opinia mea, documenteaza subtil, dar fara echivoc, lipsa de maturitate a autorilor (si a celor care le-au comandat sau care se “identifica” cu ele). Nici macar nu trebuie sa fii specialist in heraldica, ca sa constati asta… Si, da, cred ca infantilismul heraldic manifest in aceste desene este un semn al imbatranirii si decaderii intelectuale a nationalismului de inspiratie nationalcomunista din Romania.
PS: A NU se confunda nationalismul (indreptat in Romania/Transilvania in mod asumat impotriva existentei altor etnii si grupuri autohtone) cu patriotismul (iubirea pentru tara/locurile natale, de o maniera constructiva)!
Hans Hedrich, 14. 02. 2018
1995-1999. Stema municipiului Cluj-Napoca (folosita ilegal)
Sigla Unversitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, cu un design mai putin “dureros”, insa falsa si …infantila prin continuturi. Unversitatea ce-si revendica un trecut din sec. 16 NU are cum sa fie “napocensis” ci eventual “clusiensis”, iar alaturarea anului “1581” cu “Romania” exprima de asemenea un fals istoric evident.
2017. No comment – a se vedea comentariile facebook…
2018. “Recunostinta” sau “Recunostinta ZERO” la Primaria Tg. Mures/Marosvasarhely? Pornind de la reflexele antimaghiare, invatate pe de rost si interiorizate in perioada (post)ceausista, administratia publica locala, de inspiratie etnocolonialista, ii transmite publicului exact opusul unui mesaj patriotic.
2018. Ce reprezinta emblema de mai sus?
a.) Reclama atelier tamplarie, b.) Reclama firma pompe funebre, c.) Sigla Partidul Neamul Romanesc.
Anii 1980? Stema Episcopiei romano-catolice de Iasi, cu evidente conotatii romanesti resp. “romanizante” (enoriasii fiind preponderent urmasii ceangailor maghiarofoni din jud. Bacau-Vrancea supusi, incepand cu sec. 19, romanizarii sistematice – inclusiv prin intermediul bisericii romano-catolice)
Jos: 2015: Sigle PRU – Partidul Romania Unita, in mai multe combinatii de culori, afisand o “Romanie” compusa din teritoriile Romaniei, Moldovei, parti din Ucraina (si Bulgaria) cat si un personaj istoric (Vlad Tepes, Voievodul Tarii Romanesti), ce NU a fost asociat vreodata cu ideea de “unitate” a acestor teritorii.
„Maghiarofobia care există pe alocuri se manifestă prin actiuni individuale, nu institutionale.” – scrie mariusmihoc. Daca este vorba despre revolutionarul cu aceasta nume, insemna ca este Timisorean.
(Comment pt. celalalt articol)
Subsemnatul am trait citiva luni in Timisoara. Cel putin atunci acolo intr-adevar nu am simtit maghiarofobie. Insa ceea ce este valabil la Timisoara nici pe departe nu este valabil in toata tara. Timisoara chiar si inainte de 1989 a fost mai primitoare pentru neromanii, decit restul tarii. Asta va spun din experienta proprie. Spre deosebire altii domnul Mihoc este bineintentionat, dar probabil nu are experienta practica din alte tinuturi, si (fiind roman) nu are nici experienta neromanilor din Romania. Teoria-i teorie, dar practica te omoara. Legile si inainte de 1989 au interzis discriminarea, teoretic si atunci am fost cu toti egali, numai ca in practica s-a intimplart cu totul altceva. Cel putin in privinta minoritatii maghiare deja am ajuns aproape acolo, unde am fost inainte de 1989 – vorbe frumoase, fapte urate. Maghiarofobia institutionalizata exista, si nici macar nu apare spontan. Sa ne intelegem – nu poporul roman este maghiarofob, ci magharofobia este comandata si intretinuta de catre puterea politica din Romania in mod artificial. Exact asa cum a fost comandat si intretinut si inainte de 1989 de catre Ceausescu. Ba in unele privinte a inceput sa fie si mai rau…
Maghiarofobia este promovată și întreținută de politicienii care fac orice pentru a obține capital electoral și de intelectualii “patrioți”, mai ales jurnaliști, care vor să ridice șovinismul primitiv la rang de sport național.