Cum a fost românizat cimitirul internațional de soldați din Poiana Sărată (Sósmező)
Diversiunea antimaghiara (exploatata UDMRist si PMPist) din cimitirul Valea Uzului a luat o noua turnura dupa confirmarea oficiala a ilegalitatilor in lant, comise de cei care instalasera si inaugurasera cruci de beton intr-un loc ce nu le apartine, pentru soldati inexistenti. In loc sa admita explicit acele ilegalitati care declansasera si scandalul interetnic, in media romaneasca s-a titrat si s-a lansat astfel mitul ca „ambele parti au gresit” (in egala masura), invocandu-se ilegalitatile comise de Primaria Sanmartin (HR) in anii precedenti, prin amenajarea fara avize si prin „maghiarizarea“ cimitirului. Inteligenta miscare, nu-i asa? Schimbam macazul si tragem discutia pe linia moarta, concluzionand vag si escapist ca „am fost manipulati cu totii!”, cum a facut-o, cu succes, si un deputat USR. (Of, politichia, bat-o vina!)
Insa cei care dispun de un minim de informatie, discernamant si memorie n-aveau cum sa uite in doar cateva zile ca ilegalitatile (mai mult sau mai putin grave) ale celor din Sanmartin NU contribuisera cu nimic la declansarea scandalului romano-maghiar, pentru ca despre „maghiarizarea“ cimitirului din anii trecuti se aflase doar DUPA izbucnirea ‘circului’. Din perspectiva nationalista, in mentalul colectiv romanesc pare inca greu de imaginat ca dintr-un scandal antimaghiar, regizat de catre cercuri si autoritati romanesti, maghiarii sa iasa, contrar asteptarilor, invingatori, iar partea romana invinsa. Asta si nimic altceva urmaresc diversionistii si propagandistii: victoria (mediatica, politica) asupru ceiluilalt, obtinuta cu mijloace imorale si ilegale. Mai mult, in cazul unei diversiuni antimaghiare, trebuie mentinuta iluzia ca musai sa aiba si ungurul etern o vina, subtila, obscura, partiala, substantiala chiar(?) „in toata tarasenia asta“! De acord? De acord!
Haideti atunci sa aflam, fara iluzii si fara tabuuri, cat de grava si relevanta a fost/este ilegalitatea comisa de Primaria Sanmartin in Valea Uzului – mai ales ca MapN pare sa se foloseasca din plin de scandalul coregizat de ei, pentru „confiscarea“ de facto a cimitirului, trecandu-l sub propria administratie. Cum sa aflam adevarul? Simplu – printr-un caz similar, de asta data cu roluri inversate! CONCRET: In cimitirul international de soldati din Poiana Sarata, comuna Oituz (BC), la limita judetelor Covasna si Bacau, exista, “in oglinda”, o situatie foarte asemanatoare cu cea din deja vestita Valea Uzului, atata ca aici caracterul international al cimitirului fusese alterat prin romanizare. In timp ce in Valea Uzului Primaria Sanmartin instalase cruci cu insemne nationale maghiare aparent si deasupra unor morminte de soldati de alta nationalitate, „maghiarizand“ in acest fel cimitirul, conform relatarilor unor specialisti din institutii de profil din Ungaria, la Poiana Sarata au fost sterse numele unguresti si nemtesti de pe crucile de piatra. Unele nume germane au fost inlocuite cu nume romanesti sau cu ortografie romanizata.
In afara de asta, au fost instalate/mentinute placi comemorative si panouri de informare vadit false, prezentand cimitirul ca fiind unul pur romanesc, cu soldati cazuti in razboiul de “(re)intregire”, intre 1916-1919. Mai mult, locul a fost impanzit cu simboluri tricolore (drapel, catarg de drapel vopsit in tricolor, gard vopsit in tricolor). Ba, si mai mult, pe mausoleu a fost instalat un basorelief al unui general roman (Eremia Grigorescu). Cireasa de pe tort: O cruce de lemn, plasata acolo in urma cu cativa ani de catre urmasii unui soldat maghiar, veniti special din tara vecina, a fost pur si simplu scoasa din pamant si depusa in afara cimitirului, ca un obiect strain ce nu are ce cauta acolo.
Iata mai jos cateva fotografii care vorbesc de la sine si care nasc cateva intrebari firesti: Cine, cand si de ce a permis, resp. nu a sanctionat o asemenea grozavie? Unde erau ONCE, MapN, Prefectii, partidele politice, mass-media, analistii TV si bloggerii avizi de orice minisubiect si microscandal din “inexistentul” Tinut Secuiesc? Au fost cam absenti – in contrast strident cu prezenta in teren si hiperventilatia isterica, cuasi-generalizata din politica, mass-media, blogosfera si sfera ONG nationalist-clericala in cazul cimitirului din Valea Uzului.
Cruci de morminte ale soldatilor armatei ungare, cu numele indepartate, conform sursa indicata.
Cruce cu nume romanizat. Conform documentelor, ar fi mormantul soldatului german Jakob Gross, ingropat in parcela destinata soldatilor romani si neavand gradul de plutonier.
In apropierea acestei cruci se gasesc altele doua cu nume romanizate (Mihaila Andrei/András si Romun/Roman Aurel)
Sursa foto 1, 2: https://magyarpatriotak.hu/sosmezoi-haditemeto/. Autor foto: Bánkúti Ákos
Imprejmuire, catarg vopsite in tricolor. Sursa: https://magyarpatriotak.hu/wp-content/uploads/ojtoz002.jpg
Sus: Panouri “informative” ce neaga caracterul international al cimitirului, ofensatoare la adresa memoriei combatantilor din tabara adversa, care evident nu luptasera pentru “(re)intregira” Romaniei.
Basorelief General Eremia Grigorescu, Armata Regala Romana. Pe obelisc nu se gasesc basoreliefuri ale comandantilor celorlalte armate combatante, comunicand-se astfel un mesaj gresit, discriminatoriu asupra caracterului cimitirului.
Comparand interventiile ilegale resp. romanizarea cimitirului international Poiana Sarata cu interventiile ilegale si maghiarizarea cimitirului international Valea Uzului DINAINTE de scandalul din 2019, care vi se pare mai grava? De amintit ca in cimitirul din Poiana Sarata se gasesc patru parcele, dintre care una romaneasca (restul: germana, maghiara, ruseasca), ponderea celor patru grupuri parand aproximativ egala. In plus, locul este usor accesibil, fiind in apropierea unei sosele nationale – asadar este un cimitir vizitat relativ des, inclusiv de catre turisti din Ungaria. In schimb, in cimitirul din Valeea Uzului dominatia austro-ungara (multietnica, dealtfel) este covarsitoare, acesta aflandu-se totodata intr-o zona extrem de izolata si greu accesibila, pe drumuri desfundate – impactul asupra publicului general fiind prin aceasta limitat.
Concluzii personale
POIANA SARATA:
Interventiile din acest cimitir le consider deosebit de invazive si efectul manipulator foarte explicit, prin aceea ca alterarea caracterului multietnic/international al cimitirului s-a facut prin FALSIFICARE PREMEDITATA si SISTEMATICA, chiar OSTENTATIVA si cu dedicatie antimaghiara, pe o perioada lunga de timp, dupa 1945. La care se adauga romanizarea prin simbolurile tricolore si panourile informative cu afirmatii vadit false. Elementele estetice si arhitecturale neoromanesti ale constructiilor nu altereaza insa caracterul international al locului – cel putin nu mai mult decat poarta secuiasca de la intrarea in cimitirul din Valea Uzului. As spune ca da colorit local cimitirului, lucru binevenit si firesc. Pot fi considerate interventiile “profanare”? – in sensul de a necinsti, pangari, terfeli ceva demn de un profund respect, conform definitiei din DEX – cum s-a spus deseori despre interventiile din Valea Uzului. Prin efectul cumulat al interventiilor, cred ca se justifica acest cuvant.
VALEA UZULUI:
Din ceea ce stim despre interventiile din cimitirul Valea Uzului, acolo s-au instalat cruci “unguresti” si peste morminte ale altor soldati decat cei din armata austro-ungara, fara a se modifica sau falsifica insa inscriptiile de pe (putinele) cruci deja existente. S-a omis cel putin in parte instalarea de cruci dedicate explicit soldatilor de alte nationalitati (partial neindentificati?). Apoi, pe cruci au fost prinse panglici tricolore maghiare, consolidand impresia de cimitir (exclusiv) unguresc. Lipsesc insa drapele ale Ungariei sau secuiesti, imprejmuirea nu a fost vopsita, nici macar partial, in clori nationale maghiare sau secuiesti.
Altereaza poarta secuiasca caracterul international? Nu mai mult decat elementele neoromanesti de pe obeliscul si imprejmuirile de la Poiana Sarata. Da colorit local cimitirului, as spune. Apoi, pe panourile informative nu se informeaza gresit si propagandistic vizitatorul ca ar fi vorba de un cimitir exclusiv al soldatilor cazuti pentru o mare cauza nationala maghiara, oricare ar fi ea. Pe de alta parte se invoca in versuri libertatea Ardealului/a Tinutului Secuiesc, ceea ce nu-si are locul intr-un cimitir international. Pot fi considerate interventiile “profanare”? Daca s-ar dovedi o intentie, premeditare, rea vointa la amplasarea crucilor “unguresti” pe morminte ne-unguresti, cu scopul de a necinsti, pangari memoria celor cazuti, atunci da. Pana la proba contrarie insa nu cred ca se poate vorbi de profanare si se prezuma buna intentie. Eventual e un caz limita care trebuie/merita analizat la rece.
Cred ca in ambele cimitire se vede rezultatul a mult patriotism (mai bine sau mai prost inteles) combinat cu o (supra)doza de amatorism, lipsa de spirit legalist si civic si, cel mai grav: absenta statului intr-o chestiune ce se doreste gestionata cu seriozitate, profesionalism si sensibilitate. Aceste ingrediente, preparate dupa o reteta festivist-electoralist-diversionista au produs in contextul Centenar-Trianon din 2018-2019 efectul exploziv din Valea Uzului – inclusiv prin termenii gravi folositi in presa (“profanare”, “maghiarizare”). Din cele de mai sus putem deduce ca, daca in Valea Uzului s-au profanat si maghiarizat morminte, atunci in mod cert, in Poiana Sarata s-au profanat si mai grav si s-au romanizat si mai mult mormintele.
IATA si VESTEA CEA BUNA – ca rasplata pentru cei care au citit povestea asta frusta pana aici! Cimitirul din Poiana Sarata a fost reamenajat in 2016, recapatandu-si in parte caracterul international – asta dupa ce in 2015 aparusera mai multe articole critice scrise in presa din Ungaria, de catre omologii ungari ai ONCE (Oficiul National pentru Cultul Eroilor) care deplangeau incalcarea multipla a acordului bilateral romano-ungar in materie, din 2008. NU, nici aceasta reamenajare nu s-a facut legal (lipsesc avizele ONCE), iar amatorismul categoria “Dorel” se vede pe noile-vechile inscriptionari stangace, partial incorecte. In schimb, caracterul international al cimitirului este manifest si prin arborarea drapelelor tuturor tarilor beligerante din zona, in perioada 1916-19. Bustul generalului Eremia Grigorescu domina in continuare obeliscul, un panou (dez)informativ fals ar mai fi amplasat la intrare, iar despre panouri informative multilingve pentru vizitatori nu am aflat nimic. Poate ele exista, poate nu. In Poiana Uzului exista, din cate citisem.
Sus: Caracterul international al cimitirului partial refacut; pietre de mormant reinscriptionate. Sursa foto: https://magyarpatriotak.hu/ojtozi-haditemeto-fordulat/
PS1: In Poiana Sarata se gasesc si cruci originale pentru soldati germani cazuti, instalate inca de autoritatie maghiare, probabil in 1917 – cu prenumele maghiarizate – din neglijenta sau cu intentie, nu se stie – dar in mod evident gresit!
PS2: Oare nu vi se pare o problema (serioasa) ca in Romania exista o institutie dedicata “cultului” eroilor (ONCE), adica o institutie de stat pentru adorarea, venerarea cuasi-religioase, exagerate (conform DEX) a soldatilor, adica a unor oameni ce au fost imbracati de altii in uniforme si pusi sa comita crime in numele “Țării” (cu Ț mare ca sa te hipnotizeze mai bine) – si sa accepte ca vor ajunge prematur in țărâna (cu ț mic, evident, pentru ca, in schimb ai fost declarat “Erou” cu E mare)? Abordand chestiunea razboiului din perspectiva “cultica” si “eroica”, o tabuizam si o scoatem din sfera subiectelor importante ce merita si trebuie abordate rational, argumentat, stiintific, pastrandu-le in penumbra dogmei, propagandei si a discursurilor patriotard-propagandistice. Nu ar fi mai just, mai contemporan, mai european, mai matur ca de subiectul razboiului si tragediei mortii in razboi sa se ocupe un MUZEU sau in INSTITUT specializat? DA, asa cum se practica in tara vecina si prietena, Ungaria, pe care Romania oficiala alege s-o incrimineze, ritualic (“cultic”) tot mai des…
Cult sau stiinta? Eroi sau soldati morti? Adevar istoric sau propaganda? Drapele nationale sau documente istorice? Munca in arhiva sau scandal in cimitire? Respect sau trufie? Crestinism sau “cruciada”? Asta e diferenta dintre cele doua abordari.
PS3: Si ca sa constientizam un pic mai bine ce inseamna oroarea razboiului, iata o poza din osuariul din cimitirul Poiana Sarata. Asadar, in Romania se face, oficial si cu bani de la buget, “cult” in jurul unor tone de oase semidescompuse, abuzand din pseudopatriotism lugubru de moartea unor barbati care si-ar fi dorit orice, numai “eroi” sa nu ajunga, pentru ca asta a presupus tocmai moartea lor violenta, undeva, departe de casa, pentru o cauza pe care credeau ca o cunosteau, fara a cunoaste motivele mai profunde ale conflictului armat in care au fost inrolati. Valabil in 1914-19, valabil si in 1939-45, valabil si in conflictele armate actuale.
Mortii, oasele si craniile NU mai au etnie, indiferent ce va va spun unii sau altii! In sursa de mai jos, poza este subtitrata “oase unguresti”. Nonsens pur si multiplu intr-un cimitir …international.
Sursa foto: https://magyarpatriotak.hu/wp-content/uploads/sosmezo_0.jpg
Hans Hedrich, politolog
17. 06. 2019
Toate aceste incalcari ale legii si ale drepturilor minoritatilor din Romania vor trebui postate pe siteul FUEN. Zi de zi, daca va fi cazul.
Si cand vor aparea anual zeci de asemenea cazuri, va vedea si Occidentul cat de bine o duc minoritatile nationale in gradina zoologica a Maicii Domnului.
Si poate atunci la nivelul UE vor fi adoptate niste reguli universal obligatorii.
Exista deja o piblicatie pe tema antimaghiarismului, cu zeci sau sute de cazuri relativ recente.
Ar trebui pusa online
Nu ati citit articolul pana la capat, la Poiana Sarata caracterul international al cimitirului s-a restabilit (ceea ce era si normal, chiar daca cam tarziu), spre deosebire de Valea Uzului. Nu este prea tarziu pentru Valea Uzului.
Caracterul international este partial asigurat in AMBELE cimitire. E timpul ca specialistii sa se ocupe de aceste cazuri si altele, nu gastile de interese.
Igy igaz!Asa ie !!!
Şicane reciproce alimentate din umbră din interese politice. Vă invit să vedeţi cimitirele militare din Argeş (primul război mondial), reamenjate şi prin tabere militare comune româno-germane.
Absolut, ati rezumat succint situatia.
Romanii nu preau au curajul sa se puna cu nemtii, drept urmare cimitirele germane sunt intr-o relativa siguranta.
Nu acelas lucru se poate spune despre cimitirele unguresti, supuse atacurilor permanente din partea majoritatii.
Sicane reciproce? I-auzi…, hotul striga hotii.
Scrieti de parca natiile ar trebui sa se urasca reciproc: “Romanii nu preau au curajul sa se puna cu nemtii”. Eu cred sincer ca marea majoritate a romanilor nu au nimic nici cu nemtii, nici cu maghiarii si nici cu alte natii.