Comunitățile germane la sud de Carpați în evul mediu
Minirecenzie a cartii cu acelasi titlu a lui Alex. Ciocaltan, Editura Istros, Braila, 2015.
In contextul mai larg al expansiunii/colonizarii germane in spatiul (sud)est european, dupa asezarea lor in sudul Transilvaniei, la initiativa regilor Ungariei, sasii brasoveni si sibieni au intemeiat o serie de asezari si pe versantul sudic al “Muntilor de Zapada” (Carpatii). Dintre acestea amintim Ramnic (Valcea), (Curtea de) Arges, Targoviste – si, mai ales, Campulung (Muscel), cunoscut timp de mai multe secole si sub echivalentul german de “Langenau”. Aceste localitati au dispus de institutii specifice orasenesti, autonome, in baza unor drepturi acordate de voievozii Valahiei, province recent consolidata ca stat si extinsa spre est, sub suzeranitate ungara.
Aceste comunitati de comercianti si mestesugari germani au dainuit timp de cateva secole, pentru a disparea apoi, treptat, prin aculturalizare, in mediul romanesc-ortodox, aprox. in sec. 17. Aviz Ioan-Aurel Pop-ilor si altor victimizatori de serviciu din tagma istoriografiei politizate: Iata, in trecutul mai indepartat, disparitia unui grup etnolingvistic (de ex. al sasilor din nordul Tarii Romanesti), NU se datora neaparat actiunilor ostile de asimilare de catre alt grup etnic, invecinat (romanii), ci era, de regula, un fenomen natural si, in esenta, neconflictual. Acest lucru banal a fost si/sau este ignorat cu insistenta de catre istoriografia nationalista in Romania si in alte tari din Europa de Est, care cauta sa atribuie unui anumit grup etnic o culpa istorica, ereditara, pentru a justifica nedreptati si discriminari in prezent fata de acesta.
Disertatia lui Alexandru Ciocaltan pe aceasta tema prea putin cunoscuta – tema inevitabil abuzata si distorsionata de istoriografia nationalista romaneasca de dupa anii 1960 – are marele merit de a incerca o reconstituire minutioasa si, mai ales, sincera, in limita surselor disponibile, a inceputurilor multietnice si neasteptat de exotice (si “europene”) a Tarii Romanesti, in care au coexistat, s-au intrepatruns si au interactionat intens, cand pasnic, cand conflictual, cand consensual, cand corupt membrii unei societati pestrite, compuse din romani, sasi, unguri/secui, voievozi, regi, negutatori, pastori, viticultori, calugari etc. etc.
Relatarile din documentele multilingve ale epocii (reproduse in anexele cartii), despre cum isi gestionau si negociau actorii vremii interesele legate de privilegii comerciale, turme de oi, vii, dari, taxe resp. scutiri de taxe si impozite, nedreptati suferite si spagi platite (de toti cei implicati, de ambii versanti ai muntilor) sunt de o concretete fascinanta, pe alocuri stridenta, pline de detalii si episoade suculente din viata de zi cu zi a unor vremuri despre care publicul larg de astazi nu stie aproape nimic si cand Tara Romaneasca (si Moldova) semanau destul de mult, prin diversitatea etnoreligioasa si interconectarea socioeconomica a locuitorilor sai, cu Ardealul.
Pe scurt: O carte care iti reda increderea in istoriografie si care, implicit, reconecteaza romani-maghiari-germani din ziua de azi la o realitate istorica “subterana”, o normalitate de interactiune transentnica, transfrontaliera-transcarpatica, ascunsa publicului larg de catre ideologii nationbuilding-ului ultimelor decenii, in vederea conflictualizarii artificiale a relatiilor dintre comunitatile istorice constitutive ale tarii.
Alexandru Ciocaltan: Comunitățile germane la sud de Carpați în evul mediu(sec. XIII-XVIII), Braila, 2015, ISBN: 978-606-654-121-3. (Pret: 89 LEI, Libraria Erasmus, Sibiu)
In format pdf, concluziile lucrarii (pag. 313-316): Ciocaltan – Comunitatile germane la sud de Carpati in evul mediu
Nu numai sasii au disparut in perioada amintita, dar si maghiarii care la randul lor au fondat o serie de localitati in Moldova si Valahia. Codexul Bandinus ne ofera multe date si dovezi in acest sens.
mersi!
da.