“Áhuz máma, ka cigánká mo laszát!” Despre muzica romaneasca a ‘baiesilor’ unguri si cativa sasi plecati in Germania
Áhuz máma, ka cigánká mo laszát!
Ka ciganka cu tri kupii mo laszat…
Tri kupii plandzse akasza,
Plandzse ka n-are tata, n-are mama…
Pe la inceputul anilor 90 dansam in Germania pe muzicile astea, la chefurile nostalgice cu prietenii sasi emigrati. Nu stiu de unde facuse rost o prietena de o caseta a grupuluI “Kanizsa Csillagai” (Stelele din Kanizsa) – compus din membri ai comunitatii “beások“; adica niste tigani unguri care refuza sa fie numiti tigani, dar care canta o muzica “tipic tiganeasca” – pe versuri romanesti, in pronuntie (si ortografie) ungureasca.
“The Devil’s Fire”, by The Stars from Kanizsa!
Beások pare sa fie un grup de (“fosti”) tigani imigrati in Ungaria in sec. XIX dupa dezrobirea din Principatele Romanesti. Pe de alte parte exista la Jina, langa Sibiu, grupul “baiesilor“, proveniti in urma cu vreo 200 de ani din zona “bailor” (minelor) de aur din Muntii Apuseni/Rosia Montana. Au in comun cu beasok din Ungaria (fosta) meserie de lingurar si mici producatori de unelte de lemn… Cu si fapt divers, regizorul Dumitru Budrala (totodata initiatorul festivalului de film documentar ASTRA FILM FEST, a prezentat, in 2013, “Blestemul Ariciului“, un film despre baiesii din Jina…
Cert este ca la chefuri nu ne mai puteam opri din a “juca” pe ritmurile astea. Probabil ca pe undeva, la modul subversiv de subtil, ne reprezentau si pe noi: Nemti din Romania care parasisem Romania care la randul ei ne parasise candva in trecutul comunist, imigranti pseudo”repatriati” carora nu ne placea ca eram deseori numiti romani dar care nu doar ca vorbim si gandim (si simtim) totusi cu un usor (sau chiar mai pronuntat) accent levantin, dar care fac(em) si azi, in Germania, diferenta dintre “noi” si “nemti”.
am ascultat toate piesele…. impresionante!
sint curios daca respectivii chiar mai vorbesc romana (banuiesc ca nu).
in alta ordine de idei, in urma cu multi ani am intilnit in roma niste menestrei tigani din serbia. asi, cu adevarat, fantastici. cintau in romana, chiar o rupeau in romana, insa se aflau in serbia din mosi-stramosi. probabil e vorba de acelasi fenomen pan-balcanic /ex-imperiu pina la urma.
pe de alta parte e nitel straniu modul in care sasii isi traiesc nostalgiile… eu unul nu m-as fi identificat cu un asemenea pattern, de altfel nici nu am avut sansa / nenorocul sa fi nimerit peste o asemenea muzica la inceput de ani 90. probabil am fost legat ombilical de un alt model transilvanean, gen: GRIGORE LESE “TRIMAS-O IMPARATU CARTE”
http://www.youtube.com/watch?v=BvChpiUieVQ
noroce!