28 de motive pentru care gazele de sist nu vor fi rentabile in Europa (Interviu cu Dimiter Kenarov)
Dimiter Kenarov, jurnalist bulgar, colaborator al Pulitzer Center on Crisis Reporting, a investigat in ultimii ani problemele legate de explorarea si exploatarea gazelor de sist in SUA si Europa de Est. Concluziile sale sunt similare cu cele ale “profetului” de odinioara a gazelor de sist, Leonardo Maugeri care admitea recent intr-un articol de presa ca succesul gazelor de sist NU va putea fi replicat in afara SUA…
SUBTITRAJE (sper sa se vada pe ecran cu ocrice fel de browser)
Bun venit, la Mosna, Dimiter Kenarov. In urma cu cateva saptamani aici au inceput lucrari [ilegale] de explorare de gaze de sist iar localnicii sint foarte revoltati despre ce se intampla.
Ai multa experienta [ca si jurnalist], in privinta gazelor de sist in SUA si Polonia. Ce ne poti spune despre experientele tale de pe cele doua continente? Ce putem invata din aceasta pentru Transilvania, pentru Romania?
1. In SUA, exploatarea gazelor de sist [GS] a luat o mare amploare in ultimii ani. Sunt o ‘gramada’ de puturi in Pennsylvania, Texas, North Dakota.
2. In SUA exista insa un mediu de afaceri prielnic in acest sens.
3. Exista deasemenea multa infrastructura, multe servicii aferente extractiei de gaze [de sist]. Asta creeaza concurenta si scade pretul forajelor, astfel incat in SUA a aparut economia de scara – ceea ce reduce pretul gazelor. In Polonia, explorarile au inceput in 2007. In prezent [insa] proiectul polonez al gazelor de sist este in prag de colaps. Asta se explica cu niste principii de baza ale economiei gazelor de sist.
4. In Polonia lipsesc schelele de foraj. In SUA exista ca. 2000 de schele, in Europa doar 70.
5. Exista putine servicii – si acestea scumpe – pentu industria de fracking.
6. Lipseste infrastructura – in special in NE Poloniei; o zona cu multa agricultura si cu o natura intacta. Pentru exploatari trebuie sa construiesti insa multa infrastructura: conducte, statii de compresie, sosele… Deci, oriunde ai privi, te confrunti cu probleme.
7. In Europa densitatea populatiei este mai mare decat in ‘State’ – daca ne gandim la statele mari precum Texas si Arkansas… In Polonia s-a creat o moda a gazelor de sist, un ‘hipe’ – si au inceput sa vina multe firme din America dar si din Polonia… Si acestea au explorat aprox. o treime din teritoriul Poloniei – ca. 90.000 km patrati. Dar in scurt timp a aparut dezamagirea – pt. ca costurile erau extrem de ridicate: 50 de milioane de dolar pentru un singur put/foraj. De trei ori cat pretul din America.
8. Apoi, zacamintele sunt mult mai adanci – de aceea si fracturarea hidraulica e mai scumpa.
9. Sunt si alte probleme: Cantitatea de gaze extrasa nu era suficient de mare. De aceea au plecat Exxon-Mobile, Talisman Energy, Marathon Oil s.a. Sunt zvonuri ca si Chevron ar putea parasi Polonia. In Polonia nu s-a reusit sa se creeze acea economie de scara – in principal din cauza lipsei de infrastructura si a lipsei de investitii, de mari investitii…
– De cate schele de foraj este nevoie pentru explorare si ulterior pentru exploatare?
E nevoie de un numar destul de mare. Chestiunea cu schelele este aceea ca multe sunt modele mai vechi care nu pot fora pe orizontala. Am vorbit despre asta cu un manager al unei firme de petrol din Polonia. Comandasera o schela noua.
10. Construirea schelei urma sa dureze 18 luni
11. Si costa 40 de milioane de dolari – o singura schela! Deci, e nevoie de foarte mult capital pt. asa ceva! Si acest manager imi spunea ca defapt nu se foreaza foarte mult [cu schela cea noua]. Nu prea exista interes la acel moment… Deci ei practic pierdeau bani.
Cred ca oamenii vor trebui sa constientizeze despre GS ca, altfel decat in cazul gazelor conventionale, cu un numar mai redus de puturi intr-o zona,
12. In cazul GS este nevoie de sute de puturi, de ‘clustere’ de sonde. Doar pentru faza de EXPLORARE, in Polonia ar fi nevoie de 300 de sonde (X 50 milioane = 15 miliarde USD). In toti acesti ani [dupa 2007], Polonia a forat doar 50 de puturi si a fracturat hidraulic 10. Asa ca nici acolo nu se intampla mare lucru. Deci e nevoie de mari economii de scara. Apoi, e nevoie, in perioada de productie, de 500 de sonde noi pe an [= 25 miliarde USD] – sau de puturi vechi, “refracturate”.
Un lucru tipic la zacamintele de GS este declinul rapid al productiei in primii ani de productie.
13. Deseori, in primii 2-3 ani productia unei sonde scade cu 50-75%. Deci ele vor produce doar cativa ani si nu 30, cum se crede, urmand sa fie refracturate si, intr-un final, abandonate.
Asta inseamna ca este nevoie de tot mai mult teren pentru fracking.
14. Asadar, trebuie sa mentii productia prin forarea de noi si noi puturi.
15. Asta inseamna fragmentarea terenurilor/a peisajului;
16. Inseamna probleme enorme pentru comunitatile din Europa, prin insasi dimensiunea fenomenului. Cum spuneam, aici densitatea populatiei este, de regula, mai mare.
– Imi pot spune ceva despre bazinele deschise pentru pastrarea apei uzate?
Sigur! Eu vad trei probleme majore cu GS:
Cum spuneam deja: Dimensiunea industriei;
– Ce suprafata inseamna asta?
In ‘State’ standardul este de 640 acrii = aprox. 1,5 km patrati, pentru o singura sonda. [masurat in subteran?] Pentu asta se realizeaza o platforma de forare cu 6-10-20 de puturi in diferite directii.
Deci intreaga suprafata se exploateaza cu sonde ce acopera aprox. 1,5 km patrati, fiecare. In state precum Pennsylvania, cu o densitate a locuirii similara cu cea din Polonia, asta creeaza probleme enorme, pentru ca
17. Puturile polueaza apa. Poluarea apei nu se datoreaza frackingului in sine ci deteriorarii armurii de beton care trece prin acvifere.
Asta se intampla si cu puturile conventionale – dar din cauza scarei largi la care se practica frackingul cresc si “sansele” unui accident. Insasi industria estimeaza ca aprox. 6% din armurile din beton se vor deteriora candva. Asta inseamna ca metanul si alte substante vor ajunge in acvifer. Acest procentaj creste in timp, deoarece materialele obosesc, ruginesc samd.
In primii 30 de ani pot aparea scurgeri in acvifer si la 50% din puturi.
– Si ce este cu acele bazine deschise?
18. Pentru fracturarea hidraulica este nevoie de cantitati foarte mari de apa – intre 8 si 20 de milioane de litri [ = 400-1000 cisterne auto] pentru un singur proces de fracturare.
Din aceasta cantitate de apa 20-50% se intorc la suprafata, impreuna cu gazul; asta se numeste “flowback”/retur.
19. Aceasta apa nu este doar amestecata cu substantele chimice din lichidul de fracturare, ci
20. Are o salinitate de cateva ori mai ridicata decat apa de mare; la care se adauga
21. Metale grele si
22. Radioactivitate – in functie de sisturi
23. Aceasta apa ‘uzinata’ este foarte greu de tratat. Desalinizara este foarte dificila.
24. In Pennsylvania apa se deversa deseori in statiile municipale de epurare. Astfel au aparut probleme enorme pentru unele rauri din regiune.
La ora actuala exista un fel de “interdictie voluntara” de a deversa acele ape.
25. Dar ce inseamna o “interdictie voluntara”?
26. Practica cea mai comuna in SUA este injectarea apei uzate in puturi neproductive, de mare adancime. Aici se pompeaza apa uzata dupa procesul de fracking. Asta a creat noi probleme… S-au poluat acvifere,
27. Au aparut cutremure. Sunt cutremure de mica intensitate – dar sunt totusi cutremure.
28. In UE nu se permite reinjectarea apei uzate in puturi. Ceea ce inseamna ca exista mai putine posibilitati de a ‘scapa’ de ea decat in SUA. Tehnicile de tratare sunt mai scumpe – evident. Si prin asta cresc cheltuielile firmelor. De aceea, daca luam totul in calcul si daca tinem cont si de specificul economiei GS in Europa, atunci realizezi ca
A.) Aceasta resursa nu poate fi produsa deloc ieftin;
B.) Nu se va ajunge la o dimensiune a industriei comparabila cu cea din SUA;
C.) Nu va fi posibila exploatarea GS la scara mica – asa cum isi dorsc unii.
Este imposibil asa ceva, pentru ca pur si simplu nu e rentabil – din cauza lipsei economiei de scara. (…) E o mare moda acuma in jurul GS – un ‘hipe’. Se promite crearea de locuri de munca, scaderea pretului la energie, dar defapt e mai multa politica in spate decat orice altceva.
………………………
http://www.foreignpolicy.com/articles/2012/12/26/polands_shale_gas_dream
Pe aici se pare ca dl. Keranov are cam alta parere. Oare in toata aceasta miscare sa fie implicati rusii, care, ca de obicei platesc pwntru dezinformare? Sunteti siguri ca Petrom cauta gaze de sist in zona Mosna? Daca da, faceti publice sursele si documentele de unde deduceti acest kuceu. Nu mai spuneti “surse confidetiale” s.a.m.d. ca sa srim pentru ce luptam.
Sunteti siguri ca Petrom cauta gaze de sist in zona Mosna?
>>> NU! cei care cauta gzae de sist sunt ROMGAZul. si nu doar la mosna ci in 3 perimitre c acopera aproape tot ardealul
Daca da, faceti publice sursele si documentele
>>> NU! pentru ca, din principiu nu fac ceva doar pentru ca-mi comanda cineva s-o fac. apoi, am publicat deja sursele cu alte ocazii. exact pe blogul acesta. nu in ultimul rand: vreau sa invatati si dvs. tehnicile elementare de investigatie. dati un sarci pe goagal cu “romgaz gaze de sist transilvania” si va vezi lumina fara sa le rapiti timpul concetatenilor.
de unde deduceti acest kuceu.
>>>nu deduc nimic. am citit negru pe alb declaratia ROMGAZ pe acest subiect. sursa, vezi sus!
Nu mai spuneti “surse confidetiale” s.a.m.d.
>>>cine spune asta? eu de regula nu, ci indic sursa. jurnalistul si ONGistul traieste din credibilitate. si daca as spune-o ca siunt surse conf., atunci chiar ca sunt surse confidentiale.
ca sa srim pentru ce luptam.
>>>inca tot nu stiti? infine… vb degeaba, ma tem.
Foarte interesant! Daca nu de la americanii napastuiti de gaze de sist, cel putin de la polonezi am putea lua aminte. Articolul citat de Alexandru Dancau care se termina cu “the flame of hope starts sputtering out” nu zice altceva: ” Difficult geology, an uncompetitive service sector, poor infrastructure, and lack of rigs have hampered development. Poland has a venerable oil and gas sector, but most of the transmission pipelines are based in the southwest, while major shale gas areas are in the northeast. Strict EU environmental laws, as well as unclear regulatory and tax frameworks have further eroded prospects”