Voluntari la Vălari. Relatare de la o intervenție cu “Ambulanța monumentelor” în Hunedoara
Biserica de lemn Sfintul Nicolae din satul Valari, com. Toplita, jud. Hunedoara, in asa-zisul “Tinut al Padurenilor” este o veritabila bijuterie. Este mica – minuscula chiar -, unul din acele “spatii mici, din lemn” date uitarii in ultima vreme, stiti voi, de cand cu catedralele mari, din beton… Lacasul de cult dateaza din secolul al XVII-lea, cu mici modificari si reparatii ulterioare, evident. In ciuda degradarii suferite in urma abandonarii (in favoarea unui lacas “mai frumos” si “mai modern”), vechea biserica sta in picioare. Acoperisul de șiță/șindrilă ajuns de mult o sită pentru ploaie a fost imbracat provizoriu in prelate si folii de nailon pentru fi salvat restul constructiei. Muzeul ASTRA din Sibiu a vrut sa duca biserica, dar localnicii nu le-au dat-o.
Din fericire, mai multi specialisti cunosteau bisericuța din Valari si valoarea ei. Astfel, in ultimele luni, echipa de la “Ambulanta monumentelor” (Eugen Vaida, Asociatia Monumentum) a facut demersurile legale pentru o interventie de urgenta la acoperis – cu materiale si tehnici (in mare parte) traditionale. Drept urmare, in 26-29 aprilie a.c. ne-am dat intalnire circa 20-25 de voluntari (studenti si masteranzi de la arhitectura si patrimoniu in Timisoara, Sibiu, Alba Iulia, arhitecti, lectori universitari, localnici, reprezentanti ai autoritatilor locale) si ne-am pus pe treaba. S-au dat jos resturile vechii invelitori, s-au scos cuiele din lațuri, s-au inlocuit piesele de suport putrezite, s-a pregatit șița/șindrila (trebuia tăiată, tratată, umezita), s-a discutat, planuit, testat, incercat mult… Iar apoi s-a trecut la montarea sindrilei noi (colegii ii spun șiță, mie îmi este mai familiar termenul șindrilă). S-au montat primele 3-4 randuri, parte destul de dificil de executat – nu a fost timp de mai mult -, lucrarea urmand sa fie continuata si incheiata de alti 2-3 mesteri in zilele urmatoare.
Pe langa partea de arhitectura si restaurare, evenimentul a fost si unul de socializare, culinar (cu ciorbe, tocane, salate, slana prajita, palinca, vin si bere), ecologic (separare de deseuri, cu compostare) si unul mediatic (ne-a “dat pe post” DIGI24 :)). Si a fost un eveniment sprijinit de localnici, in beneficiul lor (sper!) si al nostru. Am fost cazati in casele si gradinile lor inverzite si inflorite, ne-au ajutat cu ce aveam nevoie (mai ales cu cate un dus, seara), iar primarul Cerișer si “vicele”, foarte implicati, ne-au adus alimente si tot ce mai era nevoie in santier. Si asa, cumva, s-a pregatit terenul ca pe viitor, vizitatorii bisericii sa se poata caza sau sa poata cumpara alimente locale de la vecinii bisericuței din Valari.
Merita sa treceti prin zona! Se poate ajunge din mai multe directii: 1) prin Deva – Hunedoara – Lacul Cincis (dinspre vest); 2) Simeria – Calan – Lacul Cincis (dinspre est); 3) Petrosani – Hateg – Lacul Cincis (dinspre sud).
Aceasta a fost compunerea mea :)… Sunt inca prea nedormit si neinspirat pentru o postare mai consistenta dupa atatea zile de intalniri cu oameni faini, munca, excursii si descoperiri in acea zona superba si nu foarte cunoscuta. Sper ca la viitoarele actiuni ale “Ambulantei monumentelor” sa se alature si alti doritori. Poate voi reveni cu o noua postare si despre alte descoperiri pe care le-am facut ieri in Tara Hategului si Tinutul Padurenilor – de ex. impresionantele gospodarii ale localnicilor din satul Baiesti, com. Pui, intre sosea si raul Strei! Este una dintre cele mai vechi si bogate regiuni etnoculturale din Ardeal! Pe langa patrimoniul romanesc si ortodox se gasesc numeroase si puternice interferente si impletiri culturale romano-maghiare, cu urme ale secolelor de coabitare a comunitatilor din diverse confesiuni: ortodoxa, romano-catolică, reformata, greco-catolica. Dar asta e deja alt subiect, pentru care trebuie sa cotrobaim si prin literatura istorica normala, una care vorbeste cu adevarat de pestritenia locului (vezi, de ex., A. A. Rusu, Ctitori si biserici din Tara Hategului)… Servus!
hans
30. 04. 2018
Si totusi – normalitatea!