Viata mea fara gunoaie(I.) Despre tomberoane goale, catei satui si ceaiuri reciclate
Repostare de pe www.zerowasteromania.org – portalul pentru o Romanie fara deseuri (nici aruncate in natura, nici la rampele de “gunoi” si nici incinerate) – o Romanie a evitarii producerii de deseuri, a refolosirii produselor achizitionate si a reciclarii sistematice a resurselor…
…………………………………………………
O viata fara deseuri, fara cosul de “gunoi” de sub chiuveta, cel urat mirositor, pe care-l golim urgent in tomberoanele vesnic prea pline din spatele blocului pentru ca sa apoi “mizeria” sa dispara o data pe saptamana, dusa de o masina mare si portocalie, undeva, habar n-avem unde si unde defapt nici nu ne intereseaza… Conteaza ca am scapat de el! O viata fara deseuri? Greu de inchipuit pentru concetateanul urban si civilizat – nici macar pentru acel cetatean “constient” si “sensibil” fata de problemele de mediu pe care civilizatia noastra productiv-destructiva le creeaza.
Sursa foto >>>
Nu e de mirare ca pana si in satele Romaniei se raspandeste tot mai mult ideea ca progresul, dezvoltarea si “Europa” inseamna obligatoriu sa vina saptamanal “masina de gunoi” ca sa-i scape pe (fostii) tarani de cojile de morcovi si cartofi, de hartia de ziar folosita, de PETuri si alte asemenea lucruri despre care circula zvonul – corect, dealtfel – ca a le arunca in valea din spatele gradinii, ca mai an, inseamna ramanere in urma si lipsa de civilizatie. Cu alte cuvinte: Am ajuns si in Romania sa acceptam definitia implicita a modului de viata “occidental” ca fiind egal cu a scoate, contra cost, of course, odata pe saptamana un tomberon negru de nu mai putin de 125 L in fata portitei umplut cu te miri ce, pentru a-i expedia continutul undeva, relativ departe, unde-i va fi bine atat gunoiului cat si naturii cat si lui homo “sapiens” consumens.
Infine… Poate ca eu nu sint normal, dar admit ca
1. NU am tomberon;
2. si totusi NU arunc “gunoi” in vale, la margine de oras sau in parcarile de pe drumul national;
3. nici NU-l ard in soba, asa cum fac vecinii mei de alaturi.
4. si nici NU-l stochez in camera, beci, sopron sau altundeva.
5. tin sa specific ca NU traiesc intr-o coliba intr-un varf de copac pe un varf de munte, ci in centrul orasului Sighisoara. Merg la cumparaturi, ma spal zilnic, folosesc toaleta, imi incalzesc casa, am un caine. Deci, pot spune ca traiesc aproximativ in rand cu lumea din jurul meu – si in ciuda celor enumerate mai sus NU produc deranj semenilor mei si nici daune serioase mediului inconjurator.
Cum asa? Pai, foarte simplu: incerc sa evit la maxim producerea de “deseuri”, incercand totodata sa vad (si sa gestionez) potentialele deseuri ca ceea ce sunt ele defapt: resurse de care momentan nu avem nevoie – dar poate mai tarziu, poate altii… Sincer, nici macar nu mi se pare deosebit de greu sau complicat sau perfect, ceea ce fac. Am fost rugat sa descriu pentru zerowaste.org aceasta ‘performanta’ a mea – ceea ce ma flateaza, desigur – dar nu vad ce-ar fi atat de spectaculos pentru a merita sa fie povestit. Asadar, ma tem ca ceea ce voi scrie si descrie pe acest blog in materie de (lipsa de) deseuri in viata mea va fi ceva usor …plictisitor si banal. Nu stiu… Poate totusi e ceva ‘spectaculos’ si ‘nemaipomenit’ in ziua de azi sa NU fii incontinent din pdv. al producerii de ‘mizerie’? Posibil… Atunci sper ca postarile mele sa-i ajute si sa-i inspire si pe altii sa constientizeze ca se poate si cu zero deseuri – si mai ales sa INCERCE sa traiasca fara “mizeria cea de toate zilele”!
E inceput de an – asadar un moment potrivit pentru a incerca ceva cu adevarat nou in viata…
Mai jos postez cateva fotografii ilustrative si explicatii despre gestionarea resurselor de care momentan nu mai am nevoie. Totul e un pic improvizat si experimental. De aceea nici nu poate fi perfect. E o cautare si o incercare cu ‘sfarsit deschis’ – o incercare deschisa fata de noi idei, critici si propuneri de orice fel, schimbari de macaz si de directie – daca acestea se dovedesc a contribui la “Miscarea de Eliberare de sub Dictatura Deseurilor” 😉 . De aceea astept cu interes comentariile si sugestiile voastre! Cred ca impreuna putem dezvolta un set de bune practici pentru o viata fara ‘gunoaie’ si cat mai plina de RESURSE si valori!
cu drag
Hans Hedrich, activist de mediu
Asociatia Sighisoara Durabila
Sighisoara
……………………………
SUS: Deci, asta-i locuinta in care-mi voi petrece iarna (camera, bucutarie, baie, camara, curte, aprxo. 50 metri patrati la parterul unei case mai vechi din centrul istoric al Sighisoarei). Locuinta ii apartine unei prietene plecate in strainatate pentru cateva luni si mi-a oferit sa stau la ea pe gratis pentru ca oricum va incalzi locuinta. Zis si facut! In felul acesta NU e nevoie sa-mi incalzesc si eu propria locuinta. Stiu de pe acuma ca astfel voi economisi in aceasta iarna cel putin 2000-2200 de lei!
Concluzie:
Prietenia, relatiile interumane, solidaritatea si intr-ajutorarea contribuie la reducerea consumului de resurse, prin utilizarea comuna a acestora.
PS: Din faptul ca voi realiza experimentul ‘zero waste’ in locuinta altei persoane, rezulta insa totodata ca NU voi putea implementa absolut toate ideile de evitare a deseurilor/a consumului nejustificat de resurse si de energie, fiind constrans de anumite circumstante ce nu depind de mine.
OK, admit ca exista si un tomberon in curte – insa la mine acasa, unde stau de obicei, chiar NU am tomberon! Minimul de deseuri care se strange odata la 2-3 luni (aprox. jumatate de punga de nailon de cumparaturi, cu o greutate de aprox. 1-2 kg) il arunc la containerele publice de la piata agro din oras. Cand voi parasi locuinta “de iarna”, candva la inceput de primavara, voi posta o noua fotografie cu tomberonul de mai sus care acuma este pe jumatate plin. Cred ca nu va fi crescut semnificativ cantitatea de deseuri din el… La fel, voi cantari cantitatea de materii organice si neorganice colectate selectiv si reintroduse in circuitul natural sau economic si voi face o medie pe luna/saptamana/zi.
Concluzie: Reducand deseurile la minimul necesar, reducem la minimul necesar si infrastructura necesara colectarii deseurilor + costurile aferente acesteia. (estimativ cu pana la 90%)
Elementul de baza nr. 1 al proiectului: Punga de hartie (refolosita si ea) pentru reciclat PET-uri si hartie/carton. La Sighisoara acestea se colecteaza impreuna si se arunca la (putinele) containere de reciclare din oras de unde ajung la statia de sortare de langa rampa de gunoi de la iesirea vestica a orasului. Din cate am inteles, Primaria vrea insa sa inchida statia de sortare, aparent din lipsa de rentabilitate… :-(( Ah, da, si madam Lena (in stanga imaginii) are si ea un rol important in reducerea cantitatii deseurilor…
Concluzie: Recicland hartie si plastic reducem cu foarte mult cantitatea de deseuri menajere. Cine vrea, poate chiar sa vanda plasticul si hartia la punctele de colectare!
…alimentare. De majoritatea resturilor de mancare – inca neperimate – ma scapa ‘dansa’. (Totusi: mancarea stricata NU are ce cauta in hrana animalelor domestice/de companie!)
Concluzie: Un caine/o pisica/o gaina la casa/gospodaria omului nu strica!
Elementul de baza nr. 2: Recipientul pentru deseurile organice/resturi vegetale din bucatarie. Pe acestea le depozitez mai tarziu in curtea gospodariei unde locuiesc in mod normal, impreuna cu deseurile vegetale din gradina casei, unde ele se transforma, in aprox. 1-2 ani in compost/humus. Important: Din cate am inteles, resturile mucegaite (vezi portocala din recipient) defapt NU au ce cauta la compost; la fel, nici resturile de alimente ce contin carne – acestea din urma atragand sobolani sau alte rozatoare.
Alte detalii din imagine:
1. Langa recipientul verdese afla pasta de spalat vase pe care o folosesc in loc de lichid, aceasta fiind mult mai eficienta. In loc de praf chimic de curatat folosesc cenusa.
2. Langa pasta de spalat vase se gaseste un borcan de 1L in care strang apa rece atunci cand trebuie sa astept la robinet apa calda din ‘boiler’. Apa colectata (aprox. 2-3L pe zi) o folosesc la toaleta.
Concluzie: Compostarea reduce si ea cu mult cantitatea de deseuri menajere. In plus, separand resturile organice de cele neorganice am evitat din start producerea “gunoiului” rau mirositor – gunoi pe care azi il aruncam la groapa de gunoi pseudo-“ecologica” iar in viitor ni se va spune ca solutia ideala va fi arderea/incinerarea lui. Cine se gandeste insa macar 30 de secunde isi da seama rapid ca solutia ideala este EVITAREA producerii gunoiului – separand de la bun inceput resturile organice de cele neorganice, pastrandu-le prin aceasta calitatile de RESURSE. Simplu ca buna ziua!
Apropo de toaleta: Pentru WC refolosesc foarte multe servetele si hartie menajera din bucatarie. In felul acesta nu trebuie sa cumpar hartie igienica decat foarte rar. Motto: Cu ce ne stergem la gura ne putem sterge mai tarziu si altundeva – sau nu? 😉
Concluzie: Atata timp cat dam bani pe hartie de sters la …fund, fara macar sa ne gandim sa refolosim servetelele si hartia menajera reutilizabila din bucatarie, sa nu ne plangem ca suntem ‘saraci’! Se pare ca sintem inca prea bogati daca ne permitem asemenea lux!
Ne invadeaza materialele promotionale pe care oricum nu le bagam in seama decat foarte rar. Ce ne facem cu ele? In Germania gasesti foarte multe cutii postale inscriptionate cu autocolante cu mesajul “Keine Werbung, bitte!” (“Va rugam, fara reclama!”) – aceasta ‘rugaminte’ fiind defapt o interdictie clara pentru distribuitorii de materiale promotionale de introduce in cutia postala prospecte s.a. Am incercat odata ceva asemanator si la poarta casei mele din Sighisoara dar pana acuma s-a ignorat complet de catre distribuitorii de reclame. Am sa reiau incercarea… Pana atunci refolosesc hartiile acestea in diverse scopuri (vezi sus).
Concluzie: Lipiti un biletel pe cutia postala prin care cereti sa NU mai primiti acest tip de reclame! Vorbiti cu baietii care distribuie acele materiale cand vedeti ca va ignora mesajul!
Satzul de cafea (intamplator din comert echitabil/fair trade) ajunge in ghiveciul de flori si/sau in recipientul de deseuri organice. Admit insa ca uneori, mai rar, il mai si arunc totus si in chiuveta.
Concluzie: Resurse se gasesc in cele mai neasteptate locuri – indiferent de cantitate! Utilizati-le si pe cele aparent irelevante din cauza cantitatii aparent neglijabile pentru ca ‘efectul cumulat’ se va face simtit!
Stiu, cu asta NU salvez nici planeta si nici Oceanul Pacific de insulele de deseuri de plastic, dar gestul conteaza: Atunci cand tubul de pasta de dinti aparent s-a epuizat, acesta mai contine destula pasta pentru inca 3-5 spalari! Taiati-l si recuperati restul ramas – doar ati platit pentru asta! Bine de stiut: Producatorii proiecteaza orificiile de la tuburi in mod intentionat mai mari, pentru a creste in acest fel consumul de pasta! Dozati cu masura si tubul va va tine de 2 ori mai mult!
Concluzie: Vezi sus. In plus: Gestul conteaza pentru ca transmite mesaje pozitive si incurajatoare altora!
Ceai …reciclat – care-i problema?????? Refolosesc ceaiul/plantele de infuzie de 2-3 ori pana ce acestea incep sa-si piarda gustul. Vara strang galbenelele ce cresc in curte, socul de la marginea padurii, in plus cumpar cateva legaturi de menta din piata (la 1 leu) sau 1-2 pachetele de sunatoare (certificata ecologic!) – si mi-e de ajuns cel putin pentru un an intreg. In felul acesta nu ajung sa cumpar din supermagazin asazise “ceaiuri” la plic – si prin aceasta nu doar ca evit sa produc deseuri ci evit si sa dau bani pe o marfa de calitate inferioara. Sau dece credeti ca producatorii “ascund” ceaiul de ochii nostri in acele pliculete de hartie perforata? Dechideti odata unul, asa din curiozitate, si veti vedea ca acesta contine doar ‘praf’ de ceai si de plante si nicidecum plantele maruntite, cum ar fi normal la un produs de calitate! Si ASTA numim noi “ceai”! Cu alte cuvinte, producatorii actioneaza defapt logic si ‘ecologic, dupa principiul “zero waste” – si astfel fac bani prin vanzarea de produse ‘de doi bani’ cumparatorului naiv si credul! Lectia invatata chiar de la cei care ne indeamna sa consumam: zero waste = resurse = surse de venit!
Concluzie: Data viitoare cand iesiti vara in natura sau cand mergeti in piata agro – priviti cu atentie in jur si veti observa ca natura sau semenii nostri – deseori cei mai umili si nevoiasi dintre ei – ne intampina cu cele mai aromate ierburi/ceaiuri – ceaiuri de care va veti bucura in anotimpul rece – si asta la zero Lei sau la un pret derizoriu. Apoi, NU va mai lasati fentati la magazin sau ceainarie cumparand/comandand ceaiuri mediocre si obscure “la plic”!
………………………..
Atat pe azi… In postarile viitoare am sa vorbesc, printre altele despre reducerea la minimul necesar al consumului de apa menajera cat si despre cateva metode simple si foarte eficiente de a reduce consumul de curent electric si de gaze naturale – si asta pe timp de iarna cand ne exaspereaza facturile umflate de niste companii monopoliste ce ne vand energie de proasta calitate la preturi occidentale!
Domnule Hans Hedrich, sincere felicitări pentru modul dumneavoastră de viață. Împărtășesc în totalitate aceleași idei ca dumneavoastră.
Am ales să practic același mod de viață, adică fără a genera deloc gunoaie. Am recuperat de la unele restaurante sticle care erau nereturnabile pentru a putea mai apoi să le folosesc pentru depozitarea sucurilor produse de mine personal din fructe sau legume. Astfel pot spune că am contribuit cu ceva pentru ca groapa în care ajungeau ele prin serviciile de salubritate să fie mai mică. În plus deoarece nu cumpăr sucuri sau altceva de calitate îndoielnică din magazine pot spune că nu achiziționez nici eventualele PET-uri care ar fi ajuns tot în gropile pseudoecologice (ecologice scriptic, faptic mai puțin).
M-am mutat la sat în locuința părintească pe care am început să o gospodăresc într-un mod autosustenabil. Am găsit aici la venire multe gunoaie pe care le-au făcut părinții mei, unele dintre ele pe care le făcusem și eu cu mulți ani înainte de a pleca de acasă. Le-am sortat pe categorii: pietre; resturi sparte de farfurii, acoperiș; table; sârme; fier vechi, cârpe etc. Am început să le reutilizez în funcție de necesități, de exemplu pietrele și alte resturi de cărămizi: am construit din ele un colector de căldură în pardoseală de la gazele arse fierbinți pe care le generează un arzător cu tiraj forțat și un catalizator construit de mine pentru a eficientiza arderea în procent cât mai mare a mineralelor din materialele biologice, respectiv crengi tocate (în viitor și peleți realizați din excedentul de frunze, tulpini de plante etc. rămase după ce asigur necesarul de materie organică solului pentru formarea stratului de humus pierdut de agricultura practicată până nu demult). Astfel vreau să salvez lemnul care ar fi trebuit să-l ard și implicit tăierea pomilor sau arborilor din pădure pentru ars. În schimb m-am apucat de plantat pomi în curte și grădină, vor trece ani până se va vedea ceva după ce vor mai crește. Am făcut câteva experimente agricole pentru a cultiva fără a fi dependent de industria producătoare de mașini, cea petrolieră, sau de produse precum fungicidele, ierbicidele etc. Unele au reușit altele nu. La cele care au reușit am început să procur semințe nemodificate genetic, iar în viitor vreau să produc 100% natural. Nu mă laud cu descoperiri ale mele, aproape tot ce am făcut am învățat de la alții care au făcut aceleași lucruri înaintea mea.
Mai am mult de lucru, dar am reușit să nu produc deloc gunoaie. Ba chiar am mai luat și din cele pe care le produc unii vecini, care altminteri mă afumau aproape zilnic când le dădeau foc sau le aruncau pur și simplu pe câmpuri sau în albiile râurilor.
Acum am unele probleme cu autoritățile care pe orice cale doresc să mă determine să produc gunoi, să-l furnizez serviciului de salubrizare pe care apoi să-l plătesc. Caut unele modalități legale, poate să mă autorizez ca gospodărie care nu produc gunoi, deocamdată nu sunt prea informat în acest domeniu, dar cert este că deoarece niciodată nu le voi putea furniza gunoi nu aș dori să fiu taxat pentru servicii pe care ei își închipuie că mi le prestează furnizându-mi facturi pentru servicii fictive.
M-aș bucura dacă în acest domeniu am putea învăța unii de la alții, și fără să mă afiliez sau să mă implic politic să ajut pe alții să înțeleagă acest mod de a trăi, dealtfel mult mai sănătos decât acela consumerist și de proastă calitate.