Venele deschise ale Transilvaniei – Las venas abiertas de Transilvania (eseu de calatorie)
Juan Pablo Villarino, prietenul meu drag din Argentina, globetrotter cu renume in lumea hispanica, a scris o relatare/radiografie foarte lucida si profunda despre calatoria intreprinsa impreuna cu Laura, prietena sa si cu mine, in urma cu un an, de la Sighisoara in Secuime, de unde cei doi au continuat cu autostopul in Republica Moldova si Transnistria. Redau mai jos inceputul articolului sau despre cum a perceput el Transilvania (chestiunea Tinutului Secuiesc/a maghiarilor din Transilvania si a exploatarii cleptomane a resurselor sale naturale) la aceasta a doua vizita la noi. (Prima vizita fusese in 2005, cand l-am cunoscut in centrul istoric din Sighisoara…)
PS: Pentru Juan, fan de Emil Cioran, Romania se situeaza in “TOP 5” al celor mai ospitaliere destinatii pe care le-a cunoscut in periplurile sale in jurul pamantului…
PS2: Pentru cei care se vor “speria” de luciditatea implicit hungarofila cu care priveste si reda experientele sale din Tinutul Secuiesc, iata mai jos si cateva articole faine despre Bucuresti, Brasov, Cluj si Sighisoara. Omul asta iubeste Romania. Sau poate Transilvania. Cel putin observ ca o simte si intelege din interior. Juan e un filozof calator si efectiv “vede” realitatile din spatele fatadelor… Nu e turist, e calator autentic. A calatorit, printre altele, prin Siria, Irac si Afghanistan. Deci nu-l fentezi cu aparentze, cu fitze. Da, de aceea cred ca intelege Transilvania – si-i vede venele deschise.
……………………………………
LAS VENAS ABIERTAS DE TRANSILVANIA
Viajamos de Brasov a Sighisoara, en Transilvania, donde nos esperaba mi amigo Hans. Siempre que le digo a Laura que vamos a visitar a un amigo ella tiembla, porque tengo una facilidad proverbial para confraternizar con seres estrambóticos, como aquella vez que terminamos en Paramaribo en casa de un buscador de extraterrestres. Pero Hans era —como aceptaría Laura más tarde— uno de mis amigos más normales. Me había abierto las puertas de su casa en 2005 cuando me vio deambulando por el centro histórico de Sighisoara. Hans dirigía una ONG ambientalista, y en aquel entonces me sumé a sus actividades entregando volantes por la calle, que invitaban a la gente a participar del “Día Europeo Sin Auto”.
Esta vez me había anticipado que debía viajar por algunos pueblos remotos de Transilvania por trabajo, en su camioneta, y podíamos sumarnos. Laura estaba bastante contenta de que fuéramos a tener movilidad propia en épocas de lluvia y nieve, porque en otoño/invierno cuesta mucho moverse como mochilero por Europa, sobre todo si vas a dedo. Lo que nadie sabía era que el trabajo que Hans tenía por delante era filmar entrevistas a víctimas y testigos de una mafia de la deforestación ilegal asociada la maderera austríaca Schweighofer y al ministro de defensa, un sobreviviente del gobierno comunista que seguía in office. Ya habían hecho desaparecer gente para evitar filtraciones y ahí íbamos nosotros, un ambientalista, dos bloggers y una perrita llamada Lena, pachamameando en una camioneta noventosa. ¿Qué dirá mi seguro de viajes de todo esto?
Continuare aici >>>
!Muchas gracias, Juan y Laura, y buen(os) viaje(s)! !Espero que nos veamos de nuevo un dia! 🙂
De la stanga la dreapta: Juan, Laura, Hans, in toamna lui 2014, colindand prin Secuime. Eu cu scopul de a documenta crime ale mafiei lemnului din Harghita (protejata de tortionari nationalcomunisti precum Seful IPJ Harghita si alti patrihoti precum Mircea Dusa, ministru al Apararii (mafiei), iar ei in tranzit spre …Transnistria. Oameni tare faini si rarissimi. Sper sa-i revad candva! 🙂
Da´ de Verestoy i-ai spus…sau tot românii-s vinovați de tăierile ilegale dintr-o zonă cu 80% etnici maghiari???
Buna ziua,
Ne puteti furniza traducerea acestui articol?
din pacate nu am timp sa-l traduc! incercati cu google translate…
o seara buna!