Transilvania, un microcosm european. Despre șansele unor schimbări de paradigmă și percepție

 

 

Hegemonialismul unor puteri extra-transilvane asupra Transilvaniei pare a fi paradigma metapolitica a ultimelor secole in acest microcosm european, aflat la intersectia a trei foste blocuri de putere si inca actuale sfere de influenta. Permiteti-mi mai jos o minischita istorica, in ordine invers cronologica:
Secolul 21 si 20: Hegemonialism etnolingvistic romanesc, cultural balcanic si confesional ortodox
Secolul 19 si inceput 20: Hegemonialism etnolingvistic maghiar, cultural central-european
Secolul 18, inceput 19: Hegemonialism confesional catolic, administrativ habsburgic, cultural centraleuropean
Secolul 17-16: Hegemonialism (partial) otoman, cultural balcanic/anatolic

Din aceste date rezulta implicit si care erau grupurile supuse politicilor hegemoniale in ultimii 400 de ani. Se poate observa ca, pe rand, fiecare grup etnolingivistic si confesional s-a gasit, pentru o perioada de timp, intr-o pozitie de dominatie sau de subordonare fata de alte grupuri. Exceptie fac romii, un caz mai special si mai precar in acest sens – dar a caror pondere demografica crescanda indica deja o anumita importanta/dominatie ce se va accentua in timp. Asezarea geografica si geopolitica marginasa pare sa fi fost un factor decisiv in consolidarea paradigmei hegemoniale extra-transilvane asupra regiunii de catre Stambul, Viena, Budapesta, Bucuresti – dominatia, supunerea, inglobarea/”integrarea” nenegociata a zonei in structurile de putere centralista – cu cooptarea unor cercuri locale privilegiate – fiind reteta preferata si aplicata fara drept de apel atat de catre Romania, cat si de catre Ungaria si Austria imperiala.

Privind inapoi, vom observa o mare AMBIVALENTA in relatia Transilvaniei cu hegemonii epocii: Contrar perceptiei negative, Inalta Poarta pare sa fi permis Transilvaniei un generos(?) spatiu de manevra si de relativa independenta, prezenta otomana disruptiva in Europa Centrala fiind totusi de necontestat.
Pe de alta parte, cel mai mare dezastru civilizator si demografic il datoram – surpiza? – tocmai incursiunilor si intruziunilor habsburgice in Ardeal, in preajma anului 1600, – compensate insa in secolul 18-19 de un avant civilizator de necontestat, datorat Austriei.
Nationalismul, centralismul si asimilationismul Ungariei secolelor 19-20 urma sa fie o problema reala si apasatoare – insa mai putin apasatoare decat nationalismul, centralismul iacobin si despotismul romanesc al epocii in nou infiintatul Regat al Romaniei. Pe de alta parte: In ambele state hegemoniale, modernismul avea sa ofere cetatenilor sai si numeroase oportunitati si o anumita emancipare.
Nationalismul Made in Romania, de secol 20-21, la randul sau, s-a folosit abuziv de greutatea etnodemografica a romanilor/ortodocsilor impotriva celorlalte grupuri si confesiuni transilvane – fara a purcede insa, cu mici exceptii, la epurari etnice explicite si violente, precum in 1944-46 in Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria.
Observam deci ca imaginea hegemonului este una complexa si nu incape in schemele simpliste, alb-negru, bun-rau, opresor-oprimat, cu care am fost indoctrinati de dictaturile si tranzitiile ultimilor 100 de ani…

Aflati aproape incontinuu intr-un cadru hegemonialist, inevitabil si mentalul colectiv al locuitorilor si a grupurilor constitutive transilvane s-a format – si deformat – corespunzator. Romani-maghiari-germani-ortodocsi-catolici-protestanti-etc. au interiorizat cu totii, prin sistemul educational si ideologia vremii, naratiuni justificatoare ale actualei lor dominatii fata de “celalalt” – celalalt, al carui pozitie de subordonare si discriminare era considerata fireasca, necesara, justa – si proiectata in eternitate. Noi suntem pe veci stapani a fost/este crezul si iluzia dulce-amara de care au avut parte cam toate marile colectivitati ale Ardealului. In negativ, si ignorate sistematic de grupul dominant al epocii respective, se regaseau/regasesc naratiunile revendicative ale celor subprivilegiati, marginalizati, expropriati, nedreptatiti: Romani-maghiari-germani-ortodocsi-catolici-protestanti-etc., cam toti s-au regasit candva in aceasta postura ingrata. Iata dovada ca istoria nu evolueaza liniar, ci mai degraba sinuos, in linii ondulate, eventual in spirala sau serpentine, cu repetarea unor laitmotive/paradigme, chiar daca nu a unor evenimente concrete.

Schimbarea hegemonului in Transilvania s-a petrecut in sincron cu marile miscari istorice si mutatii “tectonice” de pe continentul european, devenirea regiunii cu bune si rele reflectand devenirea Europei, cu bune si rele – uitandu-se de regula de necesitatea unor politici cat mai inclusiviste, nehegemoniale, spre binele tuturor locuitorilor zonei. Altfel spus: Schimbarile majore din Ardeal s-au petrecut mai ales in interesul altor persoane, grupuri, puteri si NU a ardelenilor si a Ardealului in ansamblu. Eventualele beneficii erau de regula doar efecte colaterale, menite sa mentina hegemonialismul in parametrii tolerabili.
Iata o schita istorica, in ordine invers cronologica, a marilor mutatii, resimtite profund in configuratia Transilvaniei:
Secolul 21 si 20: Victoria si dominatia SUA/GB si a aliatilor in 1945 si 1989; revansa, victoria si dominatia Frantei imperiale in 1918 si dupa, prin puteri clientelare precum Romania, Serbia, Polonia, Cehoslovacia, asupra Europei Centrale germanice
Secolul 19 si inceput 20: Dominatie germanica a Europei Centrale/Estice, in urma victoriei Germaniei asuprarantei in 1871, cu cooptarea Ungariei candva rebele, revolutionare si antihabsburgice (1848) de catre Austria, dupa Razboiul pruso-austriac din 1866
Secolul 18: Victorie si dominatie catolic-habsburgica in urma “reconquistei” si inglobarii absolutiste a Ungariei de la Otomani (Pacea de la Karlovitz 1699, Pacea de la Satmar 1711)
Secolul 17-16: Victorie si dominatie otomana, cu impartirea Regatului Ungar, dupa batalia de la Mohacs (1526) si caderea Budei (1541).

Revenind in prezent: Din cele de mai sus putem deduce ca o schimbare a actualului status al Transilvaniei si a statutului populatiilor sale in raport cu statul (Romania) se va putea produce doar in contextul unor noi mari mutatii geopolitice – cu conflictele aferente. Un lucru de nedorit si de evitat cu orice pret. De aici, cred, si reflexul prin care revendicarile mai “indraznete” ale ungurilor ardeleni (drepturi colective/autonomie – promise practic de catre Romania, inca in 1993!) sunt asociate cu eventuale/pretinse interese destabilizatoare rusesti in regiune (laitmotiv utilizat propagandistic de Romania si in 1918 si dupa). Nu intamplator, in timpul razboaielor veliko-sarbesti din fosta Iugoslavie, propaganda sarbeasca infierea la randul sau Austria, acuzand-o de intentii imperiale si restaurative. Nu intamplator, liderii occidentali tabuizeaza in prezent tema unor eventuale schimburi teritoriale – chiar si consensuale(!) si conforme cu dreptul international public – intre Republica Kosovo si Serbia. Frica unui efect de domino este reala – si plauzibila, tinand cont si de efectul “selffulfilling profecy”, al profetiei ce se autoindeplineste.

Asadar: In actuala configuratie de stabilitate europeana, NU prea se intrevad optiuni realiste pentru schimbarea in bine a statutului Transilvaniei si a transilvanenilor in relatia cu centrul/centrele (Bucuresti, partial Budapesta, indirect Viena/Berlin/Bruxelles/etc.) – de ex. in sensul descentralizarii administrativ-fiscale, a regionalizarii pe criterii istorice, a reprezentarii proportionale a etniilor in administratia publica, a (re)oficializarii tuturor limbilor autohtone, a dezideologizarii istoriografiei s.a. Daca s-ar realiza ceva din masurile de mai sus, atunci probabil ar urma sa aiba loc miscari similare si in alte parti ale Europei (Central-Estice), de ex. cele locuite si de maghiari sau de alte grupuri autohtone, numeric minoritare.
Motiv pentru care, din pacate, politicile de erodare si desfiintare pe termen mediu/lung a acestor culturi autohtone, aflate in minoritate numerica in unele tari din zona vor continua, pentru ca altfel nu se poate mentine actualul status quo. (Vezi de ex. maghiarofobia institutionalizata si alimentata de stat in Romania si Ucraina, partial Serbia si Slovacia, cat si alte strategii ale tensiunii si dezbinarii in regiuni multietnice si pluriconfesionale.) Veritabila “circoteca” in jurul  unor morminte romanesti inventate, inscenata recent de Primaria Darmanesti/Bacau in cimitirul militar maghiar din Valea Uzului – exploatata electoral de un UDMR controversat – vorbeste de la sine – la fel si desfiintarea limbilor romana si maghiara (rusa etc.) ca limba de predare in scolile secundare din Ucraina.

Ce optiuni pozitive si realiste exista pentru Transilvania si locuitorii regiunii in acest context mai larg, nu foarte favorabil? Revenind la titlul postarii, cred ca cea mai mare “marja de profit” pentru noi toti am putea-o obtine tocmai prin schimbari de paradigma (cele actuale fiind, per total, defavorabile noua). Iata o lista spontana in acest sens – a se citi si interpreta ca atare:

Paradigma actuala / Cadru actual                                     Paradigma noua / cadru nou
1. majoritate versus minoritate etnica                               1. grupuri constitutive, egale in drepturi si obligatii
2. etnocratie si privilegii bisericesti                              2. reprezentare proportionala a grupurilor constitutive
3. marginalitate a Transilvaniei fata de alte centre  3. centralitate a Transilvaniei – ca microcosm european
4. Transilvania in postura pasiva si exploatata          4. Transilvania in postura de egalitate fata de alte centre
5. Transilvania imitand norme, tendinte din afara               5. Transilvania generand modele, norme, tendinte
6. Identitati colective negativiste, latent conflictuale    6. Identitati colective pozitive, dinamice, compatibile
7. Transilvania fara institutiii reprezentative proprii           7. Transilvania cu institutii proprii
8. Transilvania ca “problema” formulata din exterior         8. Transilvania ca solutie, cu “framing” din interior
9. Transilvaneni manipulati prin discursuri fake-istorice    9. Discursuri istorice stiintifice, depolitizate
10. Transilvania iluziilor si a trecutului                          10. Transilvania iluminista, ancorata in prezent / viitor

Addendum: Acest eseu s-ar putea opri aici, la Transilvania – dar am rata o mare sansa pentru Transilvania si intreaga Romanie, daca am ignora Romania istorica (“Regatul”): pentru ca, asa cum Ardealul (Banatul, …) reprezinta un microcosm (central)european, prin prezenta istorica a tuturor marilor familii lingvistice cat si a bisericilor/religiilor europene, asa si Romania istorica (“Regatul”) reprezinta un microcosm (sudest)european. In actuala configuratie deci, binomul Romania-Transilvania reprezinta un veritabil microcosm PANeuropean – cu specificul local, etnic, religios al populatiilor ce locuiesc acest spatiu, desigur! …Fiind totodata si dovada faptului ca specificul national, regional, religios NU este in contradictie cu europeismul sau chiar cosmopolitismul.
Pastrandu-ne realismul si privirea lucida pentru situatia (deloc roza) din prezent, avem totusi motive intemeiate sa percepem Transilvania si Romania, sau Romania si Transilvania nu doar ca periferie (ignorata, irelevanta) a Europei, ci si ca pe un loc reprezentativ, la modul subtil, dar cat se poate de real, pentru intregul continent – imperfectiunile noastre fiind totodata si imperfectiunile Europei, punctele noastre forte putand deveni in viitor si puncte forte ale Europei.

Astept opinii, critici, recomandari! E vorba de Transilvania, Romania, Europa noastra, a tuturor. 🙂

Hans Hedrich, politolog
23. 05. 2019
(in saptamana “patimilor” si alegerilor europene)

126231_quo-vadis-europa

Please follow and like us:
error
Posted by at 23/05/2019
Filed in category: Transylvanisches Tagebuch,

6 Responses to Transilvania, un microcosm european. Despre șansele unor schimbări de paradigmă și percepție

  1. Terry says:

    Analiza corecta, pertinenta. Recomandarile le-ati facut Dvs., realizarea lor, in conditiile actuale, e mai mult decat nesigura. Bucurestiul nu a fost si nu va fi partener, e blocat si se simte comfortabil in trecut.

  2. Gata cu minciunile says:

    A fost odata un microcosm multietnic, insa azi e un macrocosm geto-dacic verde ca iarba. Deja nici mormintele maghiarilor nu se mai simt in siguranta, ca vin niste prtodocsi rosi-galbeni-albastri, si ii fac romani get-begeti.. Ajungem ca si pasarile vor canta in romaneste…

  3. Gyula says:

    Deși mult simplificator, textul dumneavoastră servește perfect teza pe care o dezvoltați, și anume nevoia de schimbare de paradigmă și o Transilvanie redesenată din temelii. Referitor la șanse, evident, sarcina cea mai dificilă este a celui care se simte curent ”pe veci stăpân” și asemenea este evident că din punct de vedere al maturității sociale (atât de necesară asumării de politici radicale pe cale democratică), acesta este cea mai puțin dezvoltată. Aé remarca faptul că Bucureștiul nu se înțelege pe sine (datorită și propriilor mistificări promovate constant de diferite regimuri), cum ar putea să înțeleagă o realitate cum este Transilvania? Să nu uităm totuși, că S. Huntington a identificat o linie de ”clash” pe culmile Carpaților și nu numai datorită experiențelor istorice. Aș fi bucuros, ca teza dumneavoastră să genereze o dezbatere și apoi acțiune civică și apoi politică favorabilă schimbării de paradigmă!

  4. Andrei says:

    Germanii au devenit instrumentele lui Putin in UE, poate a 3-a oara, impreuna reusim, spun ei…

Counter created by lite 1.4

Follow by Email
Facebook0
Twitter