Profesor de drept international despre regiuni disputate: “Istoria e irelevanta!”
Citesc PENTRU PRIMA OARA, negru pe alb, din sursa competenta, ceea ce incerc sa transmit si eu in dezbaterea despre Transilvania: Istoria are valoare ZERO BARAT in disputele teritoriale intre state. Punct. Dosar clasat! Intr-un interviu cu revista SPIEGEL, despre recunoasterea Ierusalimului de catre SUA drept capitala a Israelului, cu invocarea istoriei multimilenare a evreilor, profesorul de drept international public, Stefan Talmon, transeaza sec si irevocabil argumentul ‘dreptului istoric’: “Este irelevant din perspectiva dreptului international.”
Asa si este! Dreptul international, in baza caruia se fac “tranzactiile” teritoriale intre state, mai mult sau mai putin voluntar, functioneaza dupa alte principii si surse. Prezenta unui popor intr-o arie teritoriala, in urma cu X sute sau mii de ani, urmata de discontinuitati statale si etnodemografice, NU ii confera natiunii care se revendica din acel popor vreun drept legitim asupra respectivului teritoriu. De ce? De exemplu, pentru ca “poporul” NU a fost si nici in prezent NU este cu adevarat subiect de drept international, ci STATUL. Mai mult, principiul “cuceririi legitime” (uti possidetis, ita possideatis) consfinteste dreptul legitim al noului stapan asupra unui teritoriu proaspat dobandit.
Adica, timp de secole si milenii statele au acceptat/aplicat principiul Ai pierdut ca stat (poporul oricum nu conta!) o parte din teritoriu sau ai disparut insasi ca stat, inseamna ca ai pierdut si drepturile asupra acelui teritoriu. Gata. Altfel spus: “Dreptul istoric exclusiv al unei natiuni asupra unui teritoriu” – formula ce tot bantuie prin carti, discutii, filme si pe foruri online este o notiune INEXISTENTA in dreptul international si in practica relatiilor dintre state. Doar dupa 1919 si, mai ales, dupa 1945 (proclamarea Cartei ONU si a principiului nonagresiunii intre state, in art. II/4) se pune in termeni legali problema legitimitatii dobandirilor teritoriale.
Acestea si alte “reguli de joc” similare intre state – SI NIMIC ALTCEVA – sunt singurele relevante in discutiile si disputele despre teritoriile “cu probleme”, fie ca e vorba de Israel/Palestina, fie ca e vorba de Bosnia, Kosovo, Kaliningrad/Königsberg, Catalonia, Crimeea sau, ultimul pe lista, Ardealul. Altfel spus: Trimiteti-i pe iudei, iliri, slavi bogumili, cavaleri teutoni, calareti arpadieni, daci si romani la MUZEU, cu bilet de intrare si chiosc de suveniruri si organizati despre ei conferinte savante si intelectuale. Si cam atat.
Iar pe cei care se sforteaza sa “mulga” din istoria indepartata legitimitati, drepturi inalienabile, invinuiri sau condamnari colective – trimiteti-i la culcare. Adica pe Daniel Roxin, Ionutz Tzene, Ioan-Aurel Pop & invataceii lor – sau omologii de alte nationalitati. La fel si vuvuzelele si tonomatele din massmedia care reproduc, de decenii, mecanic, nonsensurile fabricate de pretinsii specialisti. In dezbaterile politice, juridice, administrative despre prezentul si VIITORUL relatiilor interetnice, regionale, nationale, internationale acestia NU AU CE CAUTA ca patroni sau amfitrioni intelectuali ai discutiei. Pentru ca, banal, NU tine de domeniul lor. Istoricii si pseudoistoricii NU dispun de competenta, terminologia, pregatirea si experienta profesionala necesara pentru asta. Iar daca totusi se amesteca in domenii la care nu se pricep, atunci sunt niste bieti rataciti sau abili uzurpatori, manipulati la randul lor de adevaratii decidenti din sfera politico-administrativa. Rolul discursului istoricizant, deseori mitoman, consta in rastalmacirea pentru masele largi a unor decizii “istorice” luate in baza dreptului international de catre un cerc restrans de decidenti, din cu totul alte considerente decat cele expuse in discursurile oficiale si oficioase si in manualele scolare. Ceea ce ne duce direct la reimpartirea geopolitica a Europei central-estice in 1918-20 si discursul disonant, in terminologie nationalista, despre acele decizii.
…Chiar era timpul ca un specialist in materie de drept international sa puna odata problema in termenii corecti – lasandu-i in ofsaid pe istoricii de nationbuilding, savantii mitomani si instigatorii cu titluri academice.
CITAT ORIGINAL: SPIEGEL: “Israel beruft sich auf eine jahrtausendealte Geschichte.” Talmon: “Das ist völkerrechtlich irrelevant.”
SURSA: (accesata in 8. 12. 2017) http://m.spiegel.de/politik/ausland/jerusalem-als-hauptstadt-israels-die-usa-untergraben-das-voelkerrecht-a-1182417.html
Cam atata despre acapararea si coruperea discursului politic de catre istorici si pseudoistorici