Istoriografia despre Primul Război Mondial: Încă un pas spre demitizare și schimbarea de paradigmă
Nu imi place sa ma autocitez (vezi: “Ce ‘nu’ trebuie sa stim despre Transilvania in 1918…)”, dar din pacate nu prea stiu sa existe literatura in limba romana despre cauzele profunde (lupta economica si geopolitica a imperiilor coloniale vesteuropene versus Germania continentala) care au dus la declansarea Primului Razboi Mondial cat si la deciziile controversate, impuse invinsilor dupa 1918. Iata ca recent, seria de lucrari istoriografice, echilibrate, precum Somnambulii lui Cristopher Clark, sau scrierile lui Lucian Boia, animate de cautarea unor noi intrebari si raspunsuri pentru cele petrecute intre 1914-1918 s-a imbogatit cu o noua carte, de asta data despre masacrele comise de soldatii germani in anul 1914 dupa invazia Belgiei neutre. Titlul: Schuldfragen (Intrebari depre vina), de Ulrich Keller. (Vezi text complet aici: Ulrich Keller: Schuldfragen (lb. germana/ pdf)
Despre ce este vorba? Pe scurt: Armatei germane i s-a atribuit masacrarea unui numar de aproximativ 5000 de civilisti in Belgia, dupa invadarea acestei tari, in august 1914, in “drum” spre Franta. Aceste masacre au fost intens mediatizate la acea vreme si au contribuit semnificativ la construirea imaginii propagandistice, in tabara adversa, a “neamtului barbar” (ce trebuie pedepsit exemplar). Mai mult, dupa 1945, sub impactul celui de-al Doilea Razboi Mondial, masacrele din Belgia anului 1914 aveau sa fie interpretate chiar ca o anticipare a macelului si genocidului pus in practica de nazisti – tot in calitate de nemti, barbari cuasi-irecuperabili. Surpiza avea sa vina la peste 100 de ani de la evenimentele de la inceput de secol XX, sub forma a 2000 de declaratii ale unor fosti soldati germani, depuse sub juramant, din acea perioada, confirmate si de jurnalisti olandezi ai vremii ce au stat la baza studiului lui Ulrich Keller.
Din rapoartele soldatilor germani reiese ca, in esenta, acestia au comis actele de reprimare (groaznice, fara indoiala) NU din pofta de a ucide fara discernamant, ci ca raspuns inevitabil la numeroasele actiuni de gherila ale belgienilor (civilisti inarmati cu pusti de vanatoare, soldati imbracati in civil samd.), ce incalcau in mod repetat Conventia de la Haga de la 1907 privind purtarea razboaielor – la fel cum si Reich-ul German incalcase aceeasi Conventia, prin invazia Belgiei. O spirala a escaladarii violentei, asadar, intretinuta de mai multe parti – si nu doar de una singura, cum s-a sustinut pana in prezent. Declararea Germaniei ca singura vinovata de izbucnirea Primului Razboi Mondial avea sa constituie in 1919, la semnarea Tratatului de Pace de la Versailles, o premiera (infama, daca e sa fim franci) in politica internationala si in dreptul international public care pana atunci NU sanctionau de niciun initiativa belicoasa (ius ad bellum), ci, din contra, o acceptau ca pe un exercitiu al suveranitatii statului. Exista un consens cuasi-general in istoriografie ca incriminarea unilaterala a unei parti beligerante de catre altele, invingatoare, avea sa contribuie dupa 1919 la emergenta nationalsocialismului si revansismului in Germania (Austria, Ungaria…), tari umilite si ingenunchiate, dupa 1918, in mod asumat si intr-o maniera fara precedent, mai ales la initiativa si in beneficiul Frantei coloniale.
Publicarea unor carti precum cea a lui Ulrich Keller, istoric de arta(!) si profesor german cu activitate de predare in SUA, autodeclarat “68”-ist (adica stangist) – este un semn al continuarii depolitizarii si ‘depsihologizarii’ istoriografiei pe aceste teme ‘fierbinti’ si incarcate emotional/resentimentar. Conform declaratiei lui Keller, tratatarea stiintifica a subiectului Germania-Belgia in Primul Razboi Mondial a fost grevata de serioase incalcari ale practicilor academice, prin tratarea selectiv-discriminatorie a surselor cat si expunerea cercetatorilor cu abordari si concluzii “necanonice” la riscul izolarii in comunitatea stiintifica (in loc sa fie combatuti cu contraargumente). Lucrarea “outsider”-ului Ulrich Keller este o provocare profesionala la adresa comunitatii istoriografice, iar primele reactii ale cercetatorilor recunoscuti in domeniu sunt pozitive – un semn ca exista deschidere pentru dialogul rational pe aceasta tema nu demult inca …tabuizata.
Din cele de mai sus putem deduce ca si viitoarele lucrari despre Primul (si al Doilea) Razboi Mondial si masacre/crime comise de soldati/paramilitari, de ex. pe teritoriul Romaniei de azi ne vor putea rezerva cateva surprize sau cel putin informatii de context revelante si …”relativizante” – daca nu chiar revolutionare pe alocuri. Ma gandesc desigur la complexul tematic Ungaria-Romania-Primul Razboi Mondial, analizat sistematicdin perspectiva primara a luptei geopolitice necrutatoare dintre marile puteri coloniale/industriale, consolidate – si nu atat din perspectiva secundara a unor mize etno-national(ist)e in statele esteuropene, relativ tinere si fragile. Ma gandesc insa si la temele Ip-Traznea-Moisei – 1941 si Garzile lui Maniu – 1944.
CONCUZIE: Istoria merge mai departe. Istoriografia la fel.
Hans Hedrich, politolog
07. 11. 2017
Dvs prezentati numai o anumita versiune a istoriografiei, cea a unei franje a istoricilor, in speta a unui singur istoric. Ar fi interesant sa prezentati si analize ale istoricilor francezi si belgieni de exemplu pentru a vedea si cealalta versiune.
In orice caz faptele exista si nimeni nu poate afirma ca cei 5000 de civili nu au fost masacrati. Incercarea de a spala o atrocitate dupa o suta de ani, justificand ca acestia nu ar fi fost de fapt civili, este o nerusinare si o ticalosie. Faptul ca civilii incercau sa se apere dupa ce o singura tara a incalcat conventia de la Haga, adica Germania care a invadat Belgia, arata clar unde sa afla responsabilitatea: de partea Germana. Faptul ca Franta si Germania s-au reconciliat, si ca ranile au putut sa se inchida tocmai pentru ca Germania si Franta si-au recunoscut masacrele si greselile din trecut este un lucru laudabil. Astfel de studii pe care le citati dvs nu fac decat sa incerce sa redeschida ranile si sa reinterpreteze ceea ce s-a intamplat, riscand sa antagonizeze din nou Franta, Belgia si Germania. Inca o data, asta arata cum incercati sa agitati spiritele, nu incercati deloc sa depolitizati istoria, ci din potriva faceti din istorie politica incercand sa spalati masacrele facute de partea Germana. Toate referintele istorice pe car le faceti merg intr-o singura directie: faptul ca puterile centrale ar fi fost injust tratate in primul razboi mondial, ca frontierele ar fi fost trasate intr-un mod injust, si deci deschideti prin pseudo-analizele dvs calea ultra-nationalismului si revizionismului.
Domnule Zimbru, din nou dati dovada ca comentati fara a citi articolul… In articolul dlui Hans scrie negru pe alb:
”Lucrarea “outsider”-ului Ulrich Keller este o provocare profesionala la adresa comunitatii istoriografice, iar primele reactii ale cercetatorilor recunoscuti in domeniu sunt pozitive – un semn ca exista deschidere pentru dialogul rational pe aceasta tema nu demult inca …tabuizata.”
Deci va rog sa nu va obositi cu scrierea acestor comentarii lungi, fara de rost, si sa nu ne obositi nici pe noi…
Va multumim.
Deci pe limba dv. in articol scrie clar ca cele scrise de istoricul german au fost primite cu deschidere, si cu dorinta dialogului, deci daca ar fi scris minciuni, atunci nici nu s-ar fi stat la discutie cu el.
Pe intelesul dvs. Ceea ce scrie dl Hedrich este incorect, aceasta teorie a Dl Ulrich Keller este una considerata controversata de catre comunitatea de istorici. Iata ce spun alti istorici care au scris exact pe aceasi tema: aceste masacre au fost facute cu dorinta de a crea teroare in randul populatiei civile si de a se asigura ca acestea nu protesteaza impotriva ocupatiei. Afirmatiile dl Keller sunt o adevarata palma adusa victimelor si famililor acelor victime. Iata si textele istoricilor:
«C’est le commencement de la guerre totale, qui vise des civils non combattants et aussi des trésors culturels. Selon les Allemands, c’était une expédition punitive (…) mais je suis convaincu que c’était de la terreur organisée pour intimider la population civile, pour terroriser les habitants des territoires récemment occupés et pour démoraliser la résistance militaire de l’armée belge», estime l’archiviste de Louvain, Mark Derez.
Ces massacres de civils, qui feront quelque 6.500 morts sur l’ensemble du royaume, créent une «peur terrible» en Belgique, explique Sophie Soukias, chercheuse au Centre d’études Guerre et Civilisations contemporaines à Bruxelles.
Relatées par de nombreux journalistes de pays neutres présents sur le terrain, les atrocités allemandes, qui touchent aussi Visé, Tamines, Andenne, Termonde ou Aarschot, font immédiatement scandale au-delà des frontières.
Paradoxalement, ces violences à grande échelle entraîneront une avancée du droit humanitaire. Les massacres de masse sont une flagrante violation des conventions internationales — Genève, La Haye — censées, déjà à l’époque, protéger les non-belligérants. Bien que non respectées, ces règles vont être invoquées après la guerre pour demander des comptes aux responsables.
Din nou scrieti de pe Marte! Daca, asa cum scrieti, nu este acceptata teoria sa, atunci de ce reactiile cercetatorilor in domeniu sunt pozitive? Invatati limba romana dle!
Distorsionati aici tot. Keller nu i-a culpabilizat pe victime, nu a scris ca ei ar fi teroristi, ci faptul ca Germania a raspuns la atacuri impotriva ei, asa cum hitleristii omorau pentru fiecare german omorat de partizanii rusi, cate zece civili nevinovati. Deci nu i-a culpabilizat deloc pe victime. Dv. sunteti cel care face diferenta intre victima si victima, minimalizand masacrele belgienilor comise in Africa! Asa ca inainte sa acuzati, uitati-va in oglinda.
Inca o data nu mai mintiti, teoria lui Keller NU a fost primita cu opinii pozitive de marea majoritate a comunitatii istoricilor internationali. V-am dat cateva surse care relateaza situatia complet diferit de versiunea lui Keller. Deci Germanii au facut acele crime gratuit, fara sa aiba nici cea mai mica justificare, doar pentru a instaura teroarea si a prevenii eventuale revolte in randul civililor si a demoraliza armata profesionista Belgiana.
Cat despre situatia din Congo, inca o data nimeni nu spune ca nu este oribil ceea ce s-a intamplat, insa nu este subiectul articolului dl Hedrich, deci nu mai divagati.
Da, exact. Masacrul a 5000 de belgieni de catre germani s-a mediatizat si propagandizat, si se propagandizeaza excesiv, uitandu-se totalmente sa se vorbeasca de exemplu despre masacrele belgienilor din Congo intre 1885-1908, cazandu-i victime circa 10 000 000 de africani.
Si astazi in registrul masacrelor si genocidelor aceste acte de nedescris sunt tinute sub o tacere de mormant.
After all Belgia a fost un stat victorios (?!) in cele doua razboaie mondiale, si este si capitala UE… Nu ar fi frumos sa i se mazgaleasca numele aducandu-i aminte de genocidul comis in Africa…
Aveti o gandire restransa. Dvs afirmati faptul ca s-a scris prea mult pe tema masacrului civililor belgieni. Deci a devenit o crima sa discutam despre masacrele armatei germane, poate s-a mediatizat atunci prea mult si holocaustul?
Ce vreti sa ne spuneti, ca daca nu s-a scris si mai mult pe tema masacrelor din Congoul Belgian, nu trebuie sa se scrie pe tema masacrului civililor belgieni? Halal logica.
Pentru informatia dvs exista chiar un departament intreg de cercetatori care lucreaza pe tema masacrelor din Congo. Daca tot nu stiti prea multe despre subiect cititi cartea lui Elikia M’Bokolo “Afrique noire, Histoire et civilisation”. Ceea ce s-a intamplat in Congo este o rusine pentru Belgia asa cum ceea ce a facut armata Germana in Belgia este o rusine pentru Germania. Iar Dl Keller ar trebui sa ii fie rusine ca incearca sa justifice acele masacre.
Domne Zimbru, dac a dv. afirmati ca Germania nu si-a pus cenusa in cap in mod repetat pentru Holocaust, masacrul din Belgia, etc., atunci dovediti din nou ca traiti pe Marte, si nu pe acest pamant. Si despre aceste masacre au scris zeci sau chiar sute de germani, si nu “belgieni get begeti” precum Elikia M’Bokolo.
Nu vedeti diferenta?
Din nou demonstrati nationalismul acesta pro-Antanta pe care il aveti, facand deosebire intre oameni si oameni, morti si morti pe baza cui a facut-o, sau a culorii pielii! Incercati sa ii spalati pe criminalii favoriti ai dv. Bravó dle! Plangeti aici pentru 5000 de oameni, pe cand 10 000 000 nu va intereseaza, fiindca sunt negri! Asta e rasism de cea mai joasa speta domnule…
Am scris: “Ceea ce s-a intamplat in Congo este o rusine pentru Belgia.” deci de unde vin ideile dvs ca ii apar pe belgieni si as fi rasist fata de negrii? Subiectul articolului dl Hedrich nu era masacrul din Congo, deci nu mai divagati.
Problema dvs este alta ca traiti inca in timpul primului razboi mondial si inca ganditi in termeni de Antanta si puterile centrale. Insa considerati ca este normal ca un istoric sa spuna astazi ca Germanii nu au masacrat civili in primul razboi mondial, ca acestia ar fi fost defapt militari deghizati in civili, ceea ce dupa cum v-am demonstrat mai sus nu este recunoscut de marea majoritate a istoricilor. Nu este deci corect sa se scrie neadevaruri.