Invitatie la intalnirea transilvanistilor, Sibiu, 28. 12. 2013
Quo Vadis, Transilvania? Invitatie la cea de-a 3-a intalnire a transilvanistilor, in 28. 12. 2013, la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben;
Mai jos, o expunere de motive de Andrei Popa, Sibiu 17 decembrie 2013
La aproape un secol de la Marea Unire putem vedea cu tristeţe cum Transilvania s-a degradat constant, orice urmă a autonomiei sale seculare fiind îndepărtată prin dizolvarea Consiliului Dirigent în anul 1920. Ruptă de civilizaţia central-europeană, fară mijloace de a se proteja, regiunea noastră a fost mereu bună de sacrificiu în cadrul statului român, exploatată economic şi neglijată la capitolul investiţii, supusă în schimb la ideologii de învrăjbire între naţionalităţile care o locuiesc, ea îşi arată astăzi, ca nişte răni deschise, satele pustiite cu fiii plecaţi în pribegie… Secolul care a trecut a fost unul de grea încercare pentru regiunea noastră, evenimente grave lăsând până astăzi urme nevindecate. Nu trebuie să uităm, printre altele, că numărul ardelenilor plecaţi în străinătate este de ordinul milioanelor, restituirile de proprietăţi confiscate s-au făcut selectiv iar naţionalităţile minoritare au fost prigonite, unele până la dispariţie. Cei rămaşi să trăiască alături de români sunt excluşi în continuare ca şi factori constituţionali în ţara în care suntem cu toţii autohtoni… Oare vor face ardelenii un bilanţ cinstit în anul jubiliar 2018? Cine ar avea datoria sa facă acest lucru?
După anul 2007 în Transilvania vedem transformări importante, după ce singură voinţa fermă a ardelenilor şi bănăţenilor a produs schimbarea de direcţie a destinului României, iar re-conectarea cu Europa se pare că descătuşează forţe noi creatoare, mai ales în oraşele noastre putem respira un aer nou, mai apropiat de civilizaţia care le defineşte. Transilvania, apropiindu-se de Europa îşi regaseşte un loc istoric pierdut, creşte în importanţă în context naţional şi este tot mai vizibilă şi din afară. Infrastructura pe care statul român nu a fost în stare să o realizeze timp de decenii, se construieşte în prezent din banii europenilor, lucru care măcar ne oferă încrederea că integrarea noastră europeană nu poate să aibă decât un singur sens. Îşi pune cineva întrebarea de ce în Transilvania ajung mai uşor fondurile europene sau investiţiile străine? Dacă evoluţiile recente pot fi considerate mulţumitoare pe mai multe planuri, este acest lucru suficient din perspectivă transilvanistă? Mai are transilvanismul vreun rost în Europa secolului XXI? Deşi Transilvania creşte în importanţă din punct de vedere economic în cadrul României, se pare că pe plan politic ea este din ce în ce mai puţin semnificativă… Care sunt cauzele problemei noastre de leadreship? Suntem oare noi prea provinciali în gândire?
Tot în contextul alinierii la standardele europene, autorităţile din ţara noastră au fost nevoite, în mod serios sau mai puţin, să iniţieze un proces amplu de reformă a statului. După ce mulţi ani au fost considerate subiecte tabu, auzim acum insistent despre descentralizare şi regionalizare. Totuşi paradigma statului naţional centralizat nu este abandonată atât de uşor, noile construcţii administrativ-teritoriale preconizate, de exemplu, nu respectă criterii istorice şi regiunile reale româneşti, împărţindu-ne pe noi ardelenii în mai multe unităţi diferite. Oare disputa legată de capitalele regionale este mai importantă pentru noi decât procesul major al regionalizării, sau aceasta este doar o capcană pentru a se pierde din vedere tabloul mai amplu? Oare a devenit Transilvania atât de anacronică? Sau are ea dimensiuni prea mari, aşa cum ni se comunică adesea? Sau poate o reînfiinţare juridică a acesteia, în cadrul statului român, ar fi un beneficiu atât pentru noi ardelenii cât şi pentru ţara întreagă, un plus semnificativ de imagine şi o recuperare creativă a unei îndelungate tradiţii istorice. Poate Transilvania să fie vectorul de europenizare a României, conform nobilelor idealuri ale înaintaşilor noştri care au realizat unirea?
Dacă în cazul romănilor ardeleni putem vorbi doar de unele semne timide spre regăsirea unui patriotism regional, concetăţenii noştri secui se află într-un proces serios şi convingător de revendicare a autonomiei teritoriale. Cum va influenţa o eventuală regiune autonomă pe criterii etnice în cadrul statului român, posibilitatea unei autodeterminări a Transilvaniei în ansamblu? Ar putea fi asta un catalizator pentru alte mişcări autonomiste sau mai degrabă un factor inhibant? Cum rămâne cu restul Transilvaniei în cazul reuşitei demersului secuiesc? Dar cu maghiarii care trăiesc în afara secuimii, sau cu celelalte minorităţi etnice? Autonomia secuilor, în cadrul Transilvaniei, a fost o realitate timp de secole, dar oare astăzi dorinţele secuilor sunt comunicate eficient populaţiei majoritare? Există un deficit de comunicare între etniile principale ale Transilvaniei? Cum putem contribui la consolidarea unui mediu de convieţuire cât mai civilizat?
În ultimele luni asistăm la evenimente importante care au ca subiect locaţii din Transilvania. În prim plan a fost Roşia Montană dar şi Moşna sau alte localităţi foste săseşti. La Roşia Montană proiectul minier binecunoscut preconizează o exploatare de suprafaţă de mari dimensiuni, care va distruge aproape complet un patrimoniu arheologic unic şi va pune grav în pericol o localitate istorică importantă. Aşa cum se cunoaşte bine, ameninţarea unor dezastre ecologice planează asupra zonei munţilor Apuseni şi a bazinului Mureşului. Nu cred că ni se poate cere să ne asumăm astfel de riscuri şi asemenea sacrificii de dragul renaşterii industriei miniere aurifere!
Mai recent, se manifestă puternic în public opoziţia faţă de prospecţiunile geologice din mai multe zone ale Transilvaniei, în contextul mai larg al luptei împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Cele două subiecte cu conotaţii ecologiste nu cred că ar trebui să fie puse la un nivel de egalitate. Anihilarea sigură a unui patrimoniu unic, a unor versanţi şi a unei văi, din primul caz, se contrapun unei lipse de informaţii şi certitudini în celălalt caz…
Cine ne poate lămuri, cu argumente (şi nu doar cu filme documentare -un gen manipulator prin excelenţă!) că o eventuală exploatare a gazelor de şist conduce la catastrofe sigure de mediu, sau vorbim doar de un risc mare de accidente? Întrebarea următoare este desigur, dacă suntem dispuşi să ne asumăm vreun risc în acest sens, iar răspunsul cred că este negativ, cu toţii cunoscând importanţa patrimoniului natural excepţional al Transilvaniei. Totuşi, în faza prospecţiunilor (care se operează în ţara noastră de vreo 50 de ani!), nu credeţi că furia declanşată faţă de compania privată românească care le realizează este cam mare? De ce nu se atacă chestiunile legislative legate de dreptul de proprietate asupra resurselor subsolului?
Să nu pierdem din vedere faptul că beneficiarul lucrărilor de prospecţiuni în zona Transilvaniei este chiar compania energetică de stat cu sediul la Mediaş iar cercetările se pare că nu se concentrează doar pe gazele de şist! Ori eu sper că nu există ardelean care să nu cunoască importanţa industriei gaziere pentru Transilvania! În alte cazuri, şi în regiuni diferite, oare sunt singurul căruia i se pare suspect cum întreaga ura a opiniei publice este dirijată împotriva unei companii americane? Un derapaj îngrijorător este, cred eu, şi revolta împotriva investiţiilor străine şi a corporaţiilor în general (cu sloganuri de genul „vin străinii şi ne fură ţara!”), lucru trist dacă ne gândim câţi tineri din oraşele ardelene trăiesc de pe urma muncii în companii internaţionale… Suntem oare în situaţia în care ne permitem să nu ne mai dorim investiţii străine? Situaţia pe care am descris-o mai sus este oare un atac final asupra bogăţiilor Transilvaniei sau o încercare de dezvoltare zădărnicită prin acţiuni de manipulare? Cu ce instrumente putem discerne între aceste două variante?
Cum ar trebui noi transilvaniştii să ne poziţionăm faţă de aceste subiecte? Ce fel de Transilvanie ne dorim pentru viitor? Eu cu siguranţă îmi doresc una stabilă şi prosperă! În contextul volatil în care ne aflăm, cu schimbări de natură geo-politică, putem sesiza numeroase semnale care să ne îngrijoreze, mişcările sociale din ultima vreme scot la iveală ideologii şi subiecte pe care le credeam îngropate… Oare în ce mod ne putem proteja cel mai bine mediul salubru şi civilizat în care trăim? fără să uităm de principiile care credem că definesc Transilvania noastră: seriozitatea, meticulozitatea, sârguinţa şi toleranţa, aşa cum le-am scris şi în descrierea grupului nostru în urma întâlnirilor trecute.
Cu speranţa că nu am deranjat în exprimarea unor idei, şi cu îndemnul că nu ar trebui să ne ferim de cuvinte, vă aştept să dezbatem subiecte din plaja largă pe care am expus-o aici sau altele considerate de către dumneavoastră importante, şi de ce nu să fiu contrazis în cele afirmate mai sus!
in primul rind va doresc sarbatori frumoase, Craciun fericit / frohe Weihnachten!
articolul de mai sus merita cu siguranta lecturat de mai multe ori, digerat si discutat – si o spun ca si transilvanean “costoboc” carevasazica nici sas, nici secui, ci ca roman DOC de maramures.
poate NW o sa devina un soi de scena in care toate optiunile exprimate o sa fie luate in calcul, dincolo de etnie, religie, deziderat/viziune economic/a. din punctul meu de vedere posibilitatea unui dialog / a unui proiect (auto-critic si realist) de dezvoltare regionala poate reprezenta o forta pt. destinul nostru comun. dincolo de cuvintele poate prea pompose pe care le folosesc, marturisesc ca articolul de mai sus este mai mult decit meritoriu in provocarea pe care o propune.
🙂
Hans sau/si Andrei Popa
e un text lung, la care foarte putini oameni vor putea subscrie in totalitate.
vreau doar sa fac o precizare si o porpunere.
zici asta “oare sunt singurul căruia i se pare suspect cum întreaga ura a opiniei publice este dirijată împotriva unei companii americane?”
A. precizare:
1. nu, nu esti singurul, ci e chiar un trend venit chiar dinspre mediul politic (si ONG-uri angajate) care incearca sa-i prezinte pe protestatarii anti-chevron si anti-gaze de shist drept platiti sau manipulati de rusi. asta e un discurs care incearca sa discrediteze protestatarii anti gaze de shist.
2. apoi ce zici tu e fals: ura a fost dirijata nu doar impotriva unei companii americane. La Buzias si Sanmihai in Timis au fost demonstratii impotriva unei companii detinute de gazprom. au fost demo la Baile Felix, si au fost demo la Mosna impotriva unei companii romanesti. despre asta n-ai auzit pt ca media din Ro tace malc pe subiectul asta pana explodeaza. oare de ce tace?
3. nu sunt de acord cu ce spui tu: sa stam linistiti ca speriem marile corporatii. ba nu! marile corporatii sa stie ca aici exista reguli, legi si oameni care nu accepta orice. Transilvania nu e o tara din lumea a treia sub bocancul marilor corporatii. cu atitudinea ‘sa tacem din gura, sa nu speriem corporatia’ o sa ajungem o asemenea tara.
B.propunerea:
relatiile inter-etnice din Transilvania merita si necesita o discutie lunga si onesta. exista o lipsa de comunicare cu privire la proiecte politice incredibila! iar vina e de toate partile: romani, maghiari, sasi. din pacate relatiile etnice nu pot fi reparate doar privind spre viitor. privirea spre viitor trebuie sa fie partea cea mai importanta. dar trebuie sa privim si spre trecut si fiecare parte sa-si asume greselile pt o impacare istorica: romanii sa vorbeasca despre promisinile neonorate facute in 1918 maghiarilor si sasilor, despre politicile de romanizare si stergere a urmelor minoritatilor in anii 70 si 80, maghiarii despre discriminarea istorica pre 1918, despre deportarile populatiei evreiesti si crimele impotriva romanilor in Ardealul de Nord in anii 40, sasii despre imbratisarea nazismului sub obladuirea Grupului Etnic German. si toti (dar mai ales romanii si maghiarii) se descotoroseasca de scriitori, simboluri si alte grupuri sovine. deocamdata vad fiecare grup victimizandu-se si vazand doar crimele si nedreptatile celorlalti impotriva lor. ca sa ne miscam inainte ficare grup trebuie sa recunoasca onest propriile greseli si crime istorice. viitorul Transilvaniei va fi multietnic si multi-religios sau nu va fi deloc (pt ca atunci va fi ceva ce nu e Transilvania).
„Transilvanismul” pare să fie cu fundul în cel puțin două luntri și va rămâne crăcănat, adică fără viitor. A iubi Transilvania nu înseamnă a-i pupa în fund pe occidentali, dimpotrivă Transilvania este locul din care se poate discuta de la egal la egal, cu orice neamț, italian etc. Pupatul în fund al occidentalilor este expresia miticizării Transilvaniei.
Un ardelean adevărat înțelege interesele altora și pretinde să i se respecte și interesele sale. Nu există nici pe departe suficiente investiții occidentale în Transilvania, să nu falsificăm realitățile. Investițiile numai în exploatarea resurselor naturale se găsesc în țări ca și Congo etc.
Da, este posibil un separatism alimentat din afară, dar acela nu va real transilvanism. Transilvanismul trebuie să fie alimentat din Transilvania. No Berlin, no Budapest, no Bucarest.
110% de acord!
eu unul sincer nu prea inteleg ce inseamna “pupatul in fund” la adresa “occidentalilor”.
din punctul meu de vedere transilvania are – virtual cel putin – o vocatie occidentala mai pronuntata fata de restul romaniei. cu toate acestea pe alocuri e profund “provinciala”, in ultima vreme anti-EU / anti-corporatii, probabil si usor rasista – de altfel (din acest punct de vedere) cu nimic deosebita fata de celelalte regiuni istorice ale romaniei. de altfel nici nu cred ca e un portret definitoriu… ci mult spus mai prezent prin militantism (on-line).
transilvanismul (o chestie relativ noua) are o dimensiune politica evidenta, drept care este interesant de vazut din ce izvoare se alimenteaza. un soi de conservatorism sui generis, liberalism autentic, revizionismn, ecologism sectarioid, vocatia autentica a locului ecc. in orice caz, in opinia mea, o asemenea discutie nu isi are sensul atita vreme este dusa cu argumente dogmatice si exclusiviste. desigur e de eliminat si portretizarea nitel “mitizanta” (versus “mitici” in primul rind) pe care “transilvanismul” il propune ca si mesaj. NU avem 3 oua,nici nu sintem lombardia ori bayern – ci o regiune relativ saraca, relativ deprimanta, cu o populatie in scadere si cu multe proiecte. in fine, nu e fara de speranta.