In cautarea refugiatilor (III). O noapte friguroasa. Impresii foto din tabara de la Presheve/Serbia
Va povestesc mai jos cum a decurs ziua (si noaptea) mea de voluntariat la Presheve/Presevo, Serbia, in zona tabarei de migranti…
Oraselul etnic albanez PRESHEVE/PRESEVO, din sudul Serbiei, din zona de granita cu Macedonia si Kosovo, este poarta de intrare a migrantilor din Orientul mijlociu, unde sunt inregistrati si trimisi cu autocare direct in urmatoarea tabara, din Croatia (Opatovac).
Sus: Pe ulita principala a oraselului, in apropierea centrului de inregistrare a statului sarb, mai multe organizatii umanitare si-au instalat corturile, camioanele si ‘tarabele’. Aici: niste cehi din ….Elvetia, asistati de cativa ‘scotieni’ de origine persana(!), cred, impart pachetele cu mancare noilor sositi… Fosti imigranti ii ajuta pe actualli imigranti…
Sus: Intr-unul dintre corturi, instalat strategic la poarta de iesire din centrul de inregistrare, o trupa de tineri studenti germani, impreuna cu un francez, un croat si un etnic …ardelean (in persoana subsemnatului) gateste si distribuie mancaruri calde. Totul din proprie initiativa si pe gratis, se intelege.
Sus: In afara de mancare si bauturi migrantii pot primi informatii despre cum vor ajunge in tari precum Austria, Germania etc.
Sus: Migrantii coboara de regula in ultima gara de pe teritoriul macedonian, unde-i asteapta infrastructura bine pusa la punct a UNHCR si a Crucii Rosii din Macedonia. Din pacate nu am avut voie sa raman acolo pana la venirea unui nou tren cu refugiati, cu plecare de la Gevgelija, punctul de intrare sudic in Macedonia. Poolitia de frontiera a fost foarte riguroasa – si asta cu cineva ca mine care a intrat legal in tara… In schimb, zi de zi, aceeasi politie de frontiera lasa se treaca frontiera in mod ilegal, 4-5000 de persoane fara acte. Absurdul in care a ajuns regimul de frontiera din aceasta parte a Europei, un bizar efect secundar ale crizei imigrantilor.
Sus: Migrantii coboara de regula in ultima gara de pe teritoriul macedonian, unde-i asteapta infrastructura bine pusa la punct a UNHCR si a Crucii Rosii din Macedonia. Din pacate nu am avut voie sa raman acolo pana la venirea unui nou tren cu refugiati, cu plecare de la Gevgelija, punctul de intrare sudic in Macedonia. Poolitia de frontiera a fost foarte riguroasa – si asta cu cineva ca mine care a intrat legal in tara… In schimb, zi de zi, aceeasi politie de frontiera lasa se treaca frontiera in mod ilegal, 4-5000 de persoane fara acte. Absurdul in care a ajuns regimul de frontiera din aceasta parte a Europei, un bizar efect secundar ale crizei imigrantilor.
Sus: Franti de oboseala, dupa o calatorie nocturna de mai multe ore prin Macedonia, urmata de trecerea granitei cu Serbia, acesti migranti asteapta in frig sa le vina randul la inregistrarea oficiala de catre autoritatile sarbesti. Am vazut copii aproape verzi la fata din cauza hipotermiei si a oboselii. Le-am dat ceai, oua fierte, cartofi fierti… Partea buna este ca astazi deja s-a ridicat un cort imens de aprox. 40 x 15 metri, in care se va sta in viitor in conditii mai umane. Acum o saptamana migrantii au fost lasati sa stea 12 ore in ploaie…
Shorba, shai, patata (cartofi), ruzh (orez) – aceasta a fost oferta noastra de ieri de mancare calda si bauturi. Dupa cum vedeti, vocabularul culinar din sudestul Europei este destul de international, cu ‘ramificatii’ in spatiul oriental. La fel si la imbracaminte: Cand sirienii sau afganii iti cer shalvar, shorap cizma, bota, jachet, chiar ca nu mai este nevoie de translator.
Sus: Mic dictionar de supravietuire intr-o tabara de refugiati: Vocabular de baza in araba si farsi (una dintre limbile vorbite in Afghanistan – sau ma-nsel?) Ca fapt divers, in “afgana” la apa se spune “ab”. Relatiile de rudenie lingvistica indoeuropena dintre popoarele de la ‘ei’ si de la ‘noi’ sunt evidente! Ei sunt un fel de rude de-ale noastre, cica ‘sarace’, de la tzara, de pe continentul vecin…
Sus: O informatie importanta, nu doar pentru migranti: Ce zi a saptamanii si ce data e? Dupa 36-48 de ore de activitate nonstop, sub adrenalina (si endorfina!) si doar 2-3 ore de somn, posibil sa pierzi notiunea timpului. Si defapt nici nu te mai intereseaza!
Ora 8 dimineata (estimativ). Migrantii ies de la centrul de inregistrare si se indreapta spre autocare. Si ei si noi sintem cam zombie – dar bucurosi ca am trecut noaptea cu bine. Unii dintre ai a facut ‘escala’ la standul nostru. In stanga imaginii: Igor, voluntarul din Croatia.
Sus: Lumea din perspectiva unei gauri in prelata standului, facuta de unul dintre aragazurile noastre, dat la maxim pentru a fierbe ouale si cartofii pentru (foarte) micul dejun pentru refugiatii ‘blocati’ pentru ore si ore in tzarcul stramt facut de politie in fata centrului de inregistrare…
Sus: O scurta conversatie inainte de plecarea lor undeva, departe, in cautarea unei vieti mai bune… Goodbye! And good luck! (Pe astea inca nu le stiu in araba sau in farsi…)
respect, ppl helping ppl
santiago de compostela, better than evian-1938