In cautarea refugiatilor (I). Romania: Corturi goale la Lunga, relaxare si sarma ghimpata la Beba Veche
Plecat-am acum 3 zile sa vad cu ochii mei migratia popoarelor dinspre Orientul Apropiat spre Europa Occidentala, via Serbia/Croatia/Ungaria. Prima etapa (joi, 8. 10. 2015): satul Lunga, com. COMLOSU MARE, jud. Timis, la un punct de trecere de mic trafic, spre Serbia. Langa pichetul Politiei de Frontiera o tabara cu corturi albastre pentru cazarea eventualilor refugiati (rataciti) plus cateva corturi de alte culori pentru alte scopuri (administrare, sanitar-medical, presa). Nicu, un localnic, imi povesteste despre cum se trecea granita in timpul lui Ceausescu spre Iugoslavia (demult apusa)… Cine era prins era batut crunt – si se bucura ca a scapat cu viata…
A doua etapa (vineri, 9. 10. 2015): La triplex confinium, la vest de Beba Veche, gasesc o bariera vopsita tricolor, o masina de teren a politiei de frontiera (romanesti), doi politisti, la 100 m de ei fasia de granita cu Serbia cu o pancarta de bun venit (Dobro Dosli – Republika Srbija‘), un gard cu sarma ghimpata pe partea ungara si o borna care marcheaza confluenta granitelor. Si, nu in ultimul rand, un cort festiv unde petrece lumea o data pe an, in mai, cand se deschide granita si se face chermeza interetnica… Politistii romani si cei ungari isi fac amical cu mana. Politisti sarbi …nu sint. Fasia de frontiera cu Serbia e proaspat arata si urmeaza un traseu sinuos printre parcelele de teren.
Unul dintre politistii romani imi spune ingandurat ca ideea cu razboaiele din Orientul Apropiat este sa se deschida noi piete pentru tarile vestice. Si nu o spune pe un ton conspirationist. Apoi le ia aparare ungurilor pentru construirea gardului – si admira viteza cu care l-au ridicat. ‘Daca era sa-l faca Romania, ar fi durat 5 ani!, mai adauga. 😉 Umor autentic romanesc, ce mai! – si un semn de maxima normalitate si relaxare in zona de frontiera dintre cele doua tari…
Conform politistului, scopul gardului ar fi fost acela de a directiona fluxul migrationist prin punctele de trecere a frontierei, pentru o mai buna gestionare/inregistrare a refugiatilor. (Eu nu cred asta 100%. Cred ca ungurii/guvernul ungar pur si simplu nu-i vor/vrea pe acesti oameni. Si, pana la urma, au tot dreptul sa se impotriveasca sa sufere chiar consecintele luptelor nemiloase pe care si le dau in Orient marile puteri ale lumii si ale regiunii…
Etapa nr. 3 (sambata, 10. 10. 2015): Trec in Ungaria pe la Cenad-Kiszombor si iau autobuzul la Szeged. In autogara vad curse cu destinatia Röszke, sat la granita cu Serbia, nume devenit emblematic pentru refuzul Ungariei de lasa sa intre imigrantii din Est. Seara ajung la Mohacs, celebru, legendar si traumatic loc al infrangerii oastei maghiare de catre otomani, in 1526, an ce marcheaza inceputul dominatie ‘turcesti’ asupra Ungariei de azi. Iar dupa recucerirea Ungariei de catre habsburgi – tot in urma unei lupte in relativa apropiere de Mohacs, aiic au fost colonizati germani, germani ce au fost alungati insa in 1944/45, la sfarsitul razboiului… Ma aflu deci intr-o zona a carei istorie a fost profund marcata, in ultimii aprox. 500(!) de ani, de fenomenul migratiei…
Maine am sa vizitez memorialul de la Mohacs ce se afla in drum spre granita cu Croatia – la o aruncatura de bat de acolo… Ruta migratiei s-a deplasat spre Croatia, de unde se trece in Ungaria (iar de acolo pare sa existe deja un sistem de tranzitare a tarii in directia Austriei). Se pare deci ca in curand voi avea deci ocazia sa ma intalnesc cu sirieni, afghani, somalezi, albanezi/kosovari. Voi ajunge probabil in zona Osijek, Vukovar, Vinkovci, Ilok – locuri devenite celebre, la randul lor, in jurul anul 1991, in timpul izbucnirii razboiului croato-sarb.
Imi amintesc de un interviu cu un preot catolic din zona Iloc, realizat in anul 2000, pentru un film documentar despre Dunare (da, curge exact prin aceste locuri), care-mi povestea despre cum se refugiasera localnicii cu o barja, pe Dunare in sus, pentru a nu cadea victima masacrelor comise in zona de catre trupele paramilitare ale bincunoscutului ‘Arkan‘ – fost criminal de drept comun si ‘legionar strain’, eliberat din inchisoare de Milosevic si convertit in luptator nationalist sarb impotriva secesionistilor croati…
Triplex confinium, la Bebe Veche, intre Romania (in spate resp. in fata, pana la masina Politiei de frontiera), Ungaria (in dreapta, la 150m), Serbia (in stanga, la aprox. 200m). Punctul alb din dreapta imaginii, in spatele boschetilor, este borna care marcheaza ‘confluenta’ frontierelor.
PS: Stiati ca frontiera de stat, din pdv. juridic, nu este o linie trasata pe sol ci o suprafata plana, imaginara, perpendiculara pe linia de demarcare?
