E oficial: Minoritățile etnice sunt “AUTOHTONE” în România
Guvernul Romaniei a adoptat la 9 noiembrie 2018 Strategia Nationala pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei 2030, prin HG nr. 877/2018. Este vorba de un document ce are la baza Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU, adoptata de Adunarea Generala in 2015 si care isi propune o imbunatatire a calitatii vietii la nivel global, prin realizarea a 17 obiective majore.
La capitolul 16: PACE, JUSTIȚIE ȘI INSTITUȚII EFICIENTE, se gaseste subcapitolul MULTICULTURALISM, pe care-l redau mai jos, integral. La aliniatul trei (pag. 98) atrage atentia urmatoarea fraza: “O variabilă importantă pentru promovarea multiculturalismului pentru minoritățile AUTOHTONE [subliniere proprie] este cunoașterea percepției celuilalt.”
Iar la capitolul ORIZONT 2020 citim urmatoarele:
Promovarea și consolidarea valorilor multiculturalismului prin (…) conștientizarea problematicii discriminării minorităților AUTOHTONE [subliniere proprie], în prezent și în trecut.
Termenul autohton (originara, de-a locului) l-am intalnit, in acceptiunea inclusivista de mai sus, doar in Legea Constitutionala a Austriei, la art. 8 .(3)., precum si intr-o prezentare a politicii etnodemografice a Olandei. In ambele tari sunt considerate autohtone toate grupurile istorice acceptate ca atare (Austria) sau, in cazul Olandei, persoane cu ambii parinti nascuti acolo. Alte tari, precum Romania, folosesc in mod oficial termeni cum ar fi “minoritate etnica” care permite insa interpretari discriminative si de subordonare fata de o “majoritate etnica”, considerata mai importanta decat minoritatea datorita ponderii sale numerice. In Romania, pana la HG 877/2018, termenul de autohton pare sa NU fi fost folosit in mod oficial – cel putin nu l-am gasit in texte specifice -, in schimb s-a folosit si se mai foloseste inoficial, intr-o acceptiune etnodemografica EXCLUSIVISTA impotriva populatiilor istorice neromanesti, mai ales a celor din Transilvania.
In forma sa cea mai agresiva, autohtonismul exclusivist se vehiculeaza pe forurile internet, in discursul pe teme istorice si etnice ale regiunilor multietnice – si asta NU doar in Romania, ci si in alte tari sudest-europene. Prin autohtonismul exclusivist, cercuri nationaliste incearca sa acrediteze ideea ca doar un singur grup etnic ar fi “autohton” intr-un anumit teritoriu multietnic ( de ex. albanezii in Kosovo si Albania) – pe contrasens cu principiile, normele si practicile dreptului international public si cel constitutional. De aceea se impune precizarea ca in dreptul international sau cel constitutional al unor tari democratice NU se gasesc NICAIERI referiri la “autohtonism” in sensul exclusivist, indreptat impotriva unor grupuri nationale istorice.
Cu atat mai salutara mi se pare folosirea termenului in Strategia pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei 2030 a Romaniei, deoarece contribuie la clarificarea notiunii si la “rebranduirea” acesteia. Clarificarea se impune pentru a nu (se mai) confunda grupurile istorice din Romania de azi – adica cele 19 grupuri recunoscute oficial – cu grupurile de migranti din ultimii aprox. 50 de ani din tarile vest-europene si care au, evident, un alt statut in tarile gazda. In contrast cu tarile vest-europene, tarile din Europa de (sud)est NU sunt tari gazda pentru grupurile etnice de pe teritoriul lor, ci acele etnii sau asezat cu mult timp in urma, de ex. pe teritoriul actual al Romaniei, multe dintre ele cu secole inainte de existenta resp. extinderea statului roman asupra acestor teritorii. De aceea, diferentierea intre autohtoni si imigranti este necesara in regiunile multietnice istorice, pentru a nu mai permite discursuri si practici discriminatorii fata de populatia autohtona (minoritara numeric), prin amestecarea parazitara a celor doua notiuni. Logic, asta nu inseamna ca migrantii ar trebui discriminati in vreun fel! Inseamna doar ca grupul autohtonilor inglobeaza toate subgrupurile cu prezenta indelungata pe teritoriul pe care-l locuiesc, indiferent de etnie sau de o eventuala anterioritate a asezarii altor grupuri samd.
Aplicatiile practice ale autohtonismului inclusivist inseamna, logic, egalitate in drepturi, sanse, obligatii, raspunderi in cadrul societatii – de ex. la accesul in functiile publice, la folosirea oficiala a limbii materne, a simbolurilor identitare, la creearea de institutii de autoguvernare (da, mult-hulita autonomie!) si toate formele de manifestare legitima a principiului autodeterminarii, conform Cartei si conventiilor ONU. Asta in teorie. Sa vedem cum va evolua totul in pratica. Implementarea strategiei – in concordanta cu alte tratate internationale in materie – este un bun punct de plecare!
PS: Evident, aceeasi definitie inclusivista a autohtonismului se aplica, din principiu, si romanilor din tarile vecine, in care sunt in minoritate numerica: Ungaria, Serbia, Ucraina. Ar fi interesant de vazut daca si in strategiile de dezvoltare durabila ale acestor tari se gaseste termenul in forma sa fireasca, adica benigna! 🙂
h2, 01. 07. 2019
…………………………
SURSA: Strategia Nationala pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei 2030 (pag. 98, 112)
MULTICULTURALISMUL
Cultura definește societatea în care cetățeanul se poate realiza și, în același timp, contribuția cetățeanului la cultură este esențială pentru realizarea sa și aprofundarea principiilor sustenabilității. Din acest motiv, pentru însușirea principiilor dezvoltării durabile, cultura joacă un rol determinant. De la moștenirea culturală la meșteșugurile tradiționale creative, cultura este în egală măsură un factor de stimulare și un motor al celor trei dimensiuni
ale dezvoltării durabile86. Importanța culturii în dezvoltarea unei „sfere publice”, clădită prin dialog, este esențială în generarea „masei critice” necesare pentru a crea contextul potrivit.
O societate pașnică și inclusivă necesită acceptarea și aprofundarea valorilor multiculturalismului. Conform recensământului din 2011, excluzând cetățenii la care informația referitoare la etnia lor nu era disponibilă, circa
11% din populația României face parte dintr-o minoritate națională. România, ca stat civic, îi reprezintă pe toți cetățenii săi, indiferent de etnie. Această recunoaștere este strâns legată de cunoașterea și acceptarea celuilalt, prin
dialog și educație. Dialogul între cetăţeni reprezintă spiritul european care a fost codificat în tratatele și legislația UE și este componenta cheie în crearea cadrului unei societăți durabile care se definește prin înțelegerea reciprocă
și aprecierea diversității culturale și etnice care îmbogățește România.
O variabilă importantă pentru promovarea multiculturalismului pentru minoritățile autohtone este cunoașterea percepției celuilalt. O asemenea înțelegere se bazează pe educație, pe cunoașterea istoriei și sensibilităților
fiecăruia și continuarea luptei împotriva preconcepțiilor, a prejudecăților, a urii, a rasismului și a antisemitismului. Cea mai bună cale pentru a combate discriminarea și prejudecățile este prin prevenție, însușirea definițiilor legale de către cetățeni și o legislație care să țină cont de documentele internaționale semnate de România și de cultura și tradițiile fiecărei etnii, lucru care se poate realiza numai prin însușirea valorilor multiculturalismului în crearea unei societăți pașnice și inclusive, unde nimeni nu se simte exclus.
Un partener important, care va ajuta la realizarea „masei critice” necesare pentru crearea unui viitor durabil, îl reprezintă cultele religioase. Dintr-o perspectivă istorică, religia a jucat un rol important în dezvoltare prin promovarea valorilor comune care depășesc particularitățile fiecăruia și principiul că putem crea o lume mai bună și mai echitabilă. Ținând cont de importanța implicării tuturor segmentelor populației, implicarea cultelor religioase este esențială în răspândirea valorilor necesare în crearea unui societăți durabile prin promovarea dialogului și colaborarea pe obiective
comune.
(…)
ORIZONT 2020
Promovarea și consolidarea valorilor multiculturalismului prin includerea perspectivei și contribuției minorităților la istoria și cultura română, conservarea tradițiilor care contribuie la bogăția culturală și combatera oricărei forme de discriminare, rasism și antisemitism, prin aplicarea legii, prin educație în spiritul multiculturalismului și prin conștientizrea problematicii discriminării minorităților autohtone, în prezent și în trecut.
TINTE 2030
Asigurarea și susținerea dialogului cu minoritățile naționale în vederea îmbunătățirii actului decizional, prin acces egal pentru toți cetățenii de a-și respecta şi valorifica cultura, tradițiile, limba maternă și de a participa la viața economică, socială și politică și pentru combaterea preconcepțiilor, a prejudecăților și a discriminărilor în toate formele sale și promovarea dialogului interetnic, valorilor comune, diversității culturale și lingvistice.
…………………………..
Sursa foto: http://www.evenimenteoradea.ro/actual/campanie-inedita-imbratiseaza-un-maghiar-imbratiseaza-un-roman/
Interesanta abordarea Ungariei.
Conform Legii 2011/CLXXIX. grupurile etnice care traiesc de cel putin 100 de ani pe teritoriul tarii sunt considerate a fi nationalitati, conform Constitutiei sunt factori constitutivi ai statului, cu drepturi individuale si colective. Sunt 13 la numar.
Minoritati etnice sunt rusii, arabii, chinezii, kurzii, africanii etc.
Situatie mai speciala in cazul evreilor, care au decis sa nu faca parte din nationalitatile recunoscute de lege.
Legea 2011/CLXXIX. :
https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-REF%282012%29014-e
Seychelles, tara in care romanii si maghiarii se respecta si se iubesc. Fiindca steagul de sus rosu-galben-albastru-rosu-alb-verde este steagul acestui stat insular.
O completare:
grupurile etnice cu cel putin 100 ani vechime pe teritoriul Ungariei sunt considerate prin lege a fi “native” (honos).