Discutia despre “minoritatile nationale”: De la nivelul de gradinita la profesionalism si europeism

Iata mai jos doar cateva dintre foarte numeroasele angajamente concrete si obligatorii ale Romaniei si Ungariei in privinta protejarii drepturilor comunitatilor nationale resp. a limbilor regionale si minoritare:

1. folosirea propriilor simboluri (steaguri, steme),
2. utilizarea limbii materne in administratie/sistemul juridic, mediul economic,
3. aplicarea de inscriptii bilingve si de denumiri traditionale pe indicatoare de strazi, localitati, alte toponime,
4. predarea istoriei si culturii ‘minoritare’ in scoli, inclusiv in cele ale populatiei majoritare,
5. creearea de institutii de invatamant la toate nivelurile, in imba ‘minoritara’,
6. interzicerea asimilarii si a schimbarii raporturilor demografice in zonele locuite de asazisele minoritati nationale;
7. incurajarea mass-mediei ‘majoritare’ de a trata subiecte ‘minoritare’, evident fara conotatii intentionat negative;
8. creearea si mentinerea unui climat de intelegere reciproca si de respect intre membrii comunitatilor ‘majoritare’ si ‘minoritare’
9. recunoasterea asaziselor “minoritati nationale” ca facand parte integranta din tarile/societatile in care traiesc
10. tratarea diferentiata a drepturilor lingvistice ale ‘minoritatilor’ (istorice) fata de drepturile lingvistice ale migrantilor (de data recenta)
11. recunoasterea (implicita) a existentei unor regiuni istorice
12. recunoasterea granitelor si a integritati teritoriale si a legislatiei statelor semnatare privind drepturile minoritatilor nationale
13. instituirea de consilii, comisii de specialitate/experti, realizarea de intalniri bilaterale, monitorizari si raportari periodice privind implementarea tratatelor
etc., etc.

Cred ca orice persoana cel putin vag interesata de acest subiect (fie si cu o atitudine negativa fata de maghiarii din Transilvania si Moldova) va constata cu usurinta ca in tara noastra mai sunt probleme destul de serioase la implementarea, in spirit si litera, a punctelor de mai sus… Nu cunosc situatia actuala din Ungaria. Pana inainte de 2012 Ungaria era considerata oarecum un model in implementarea acestor drepturi (cu creearea de consilii de autoadminsitrarea a unor comunitati nationale). Dupa revenirea lui Viktor Orban la guvernare, constitutia Ungariei a fost insa modficata in asa fel, spun criticii, ca s-ar fi exclus termenul de “minoritate etnica”. Cat este de adevarat si ce anume inseamna aceasta modificare, trebuie investigat si analizat…

In comunitatea maghiara din Romania multi stiu ceea ce majoritatea covarsitoare a romanilor nu avut cum sa afle, datorita cuasi-embargoului media pe teme unguresti (altele de cat scandalurile inventate) – anume ca in 2015 si inceput de an 2016 o serie de decizii ale unor autoritati publice din Romania au incalcat in mod vadit respectivele tratate, in special in privinta utilizarii inscriptiilor bilingve romano-maghiare si a simbolurilor Tinutului Secuiesc. Despre aceste aspecte am relatat in aceasta postare: SRI-stii nu stiu sa citeasca? …, articolul avand o receptie deosebit de pozitiva si fiind reprodus in traducere in mai multe publicatii maghiare din Ardeal. (Vezi versiunea maghiara aici: A SRI es a Szekelyfold intim viszonya / Relatia intima a SRI cu Tinutul Secuiesc.)

Reactiile deseori foarte dusmanoase sau chiar violente verbal ale multor comentatori de pe mediile de socializare, in privinta revendicarilor maghiarilor, indica o lipsa de cunoastere in privinta normelor legale in baza carora maghiarii fac respectivele revendicari, discutia deviind deseori pe o pista falsa, istorica, in cautarea de argumente si contraargumente, prezentate de regula – de ambele “parti” – foarte emotional si sub forma de reprosuri, suspiciuni sau insulte colective. Ostilitatea antimaghiara autoindusa si replicata de cercurile nationaliste romanesti (deseori apropiate structurilor de stat gen MAI, SRI, …) a atins un nou punct culminant cu infiintarea unei grupari paramilitare a Partidului Romania Unita, partid al carei lider Bogdan Diaconu s-a remarcat in mod repetat prin instigari-manipulari publice avandu-i ca tinta pe maghiarii si insistentele lor privind implementarea normelor de protectie prevazute in legislatia de specialitate.

Prin lipsa de informatii, deturnarea discutiilor pe planul istoric si promovarea de opinii ostile, discursul public (amator) mainstream privind drepturile si obligatiile comunitatilor nationale/identitare din Transilvania este mentinut deseori la un nivel intelectual si deontologic rudimentar, chiar vulgar. As numi asta ‘nivel de gradinita’. Sau de bodega – atunci cand interlocutorii URLA CU MAJUSCULE unii la altii sau se ‘iau la bataie’ la modul virtual-verbal.
Apar insa tot mai des si aporturi foarte constructive, argumentate si echilibrate pe aceasta tema, ceea ce da speranta ca subiectele acestea pot fi dezbatute rational, informat si cu respect reciproc, ca ele nu raman monopolul extremistilor, autoritaristilor si misantropilor de orice fel. Cu alte cuvinte: Tema transilvana poate fi tratata si la ‘nivel anvansat’ sau chiar la ‘nivel profesionist’.

Ca un aport la profesionalizarea (si culturalizarea/civilizarea) discursurilor pe tema convietuirii interetnice in Transilvania postez mai jos link-uri catre trei (din mai multe) carte internationale si tratate bilaterale care reglementeaza drepturile si obligatiile ce le revin Romaniei si Ungariei cat si comunitatilor etnice aflate in minoritate numerica pe teritoriile acestor doua state.
1. Conventia-cadru a Consiliului Europei pentru protectia minoritatilor nationale
2. Carta europeana a limbilor regionale si minoritare
2a. Legea nr. 282/2007 pentru ratificarea CEuLRM (include pachetul de ratificare specific pentru fiecare limba regionala si minoritara)
3. Tratatul de intelegere, cooperare si buna vecinatate intre Romania si Republica Ungara, din 1996

Respectivele norme sunt obligatorii si reciproce, iar aplicarea lor, dupa principiul dreptului roman PACTA SUNT SERVANDA, trebuie sa faca parte din bagajul civilizational al oricarui stat european de secol XXI resp. a politicienilor si functionarilor publici. Refuzul implementarii unor intelegeri si escaladarea intentionata a tensiunilor dintre maghiari si romani aparute pe fondul acestui refuz (vezi cazul ‘petardistilor’ secui arestati de DIICOT de 01. 12. 2015), urmata de cuasi-privatizarea monopolului violentei (statului) prin creearea de armate de partid gen Patrula lui Vlad Tepes (PRU) se gasesc la polul opus al acestei culturi politice, administrative si statale europene.

Un semn pozitiv ca PACTA SUNT SERVANDA se aplica in Romania in litera si spirit si in chestiunea de fata este decizia de azi a Tribunalului Mures prin care se anuleaza amenzile emise abuziv de politia comunitara Tg. Mures pentru arborarea steagului Tinutului Secuiesc pe o cladire a unui partid maghiar din acel oras – totodata resedinta istorica a Tinutului Secuiesc – ceea ce arata din nou ca arborarea unui simbol identitar al unei comunitati istorice maghiare pe o cladire oficiala este perfect legala si in Romania.
Normalitatea exista deci si aici. Sper sa se extinda si asupra unor locuri cu incarcatura simbolica pentru Transilvania multetnica precum municipiul Cluj minus Napoca / Kolozsvar / Klausenburg. Aici, lupta in instanta pentru afisarea trilingva a denumirii localitatii continua anevoios… Tribunalul prefera sa mai traga de timp.

PS: De ce am scris “minoritati nationale” in ghilimele? Pentru ca ele defapt …nu exista. Comunitatile nationale din Transilvania au fost si sunt faptic grupuri/populatii autohtone, constitutive, si nu “minoritati” subordonate vointei unor “majoritati” – cu atat mai mult cu cat ponderea lor numerica a variat considerabil in istorie.

szekely-zaszlo
Steagul Tinutului Secuiesc. Simbol indentitar perfect legal, inclusiv pe cladiri oficiale. Sursa: Marosvasarhelyi.info

Posted by at 04/02/2016
Filed in category: Buerger & Rechte, Politik & Wirtschaft, and tagged with: , , ,

19 Responses to Discutia despre “minoritatile nationale”: De la nivelul de gradinita la profesionalism si europeism

  1. Rudolf says:

    Nu mă caracterizează ce vă voi spune, dar:
    Bă, m-am săturat de 100 de ani încoace, să dezbinaţi două popoare productive, civilizate şi devotate creştinismului! Cât timp vreţi să mai speculaţi politica asta de “divide et impera?” M-am săturat până peste cap de comunişti/socialişti ce nu sunt în stare să ridice nivelul civilizaţiei carpato-danubiano-pontice la nivel vest-european şi se ţin de diversiuni etnice (că despre lupta de clasă a lui Marx, lumea s-a deşteptat). Lăsaţi-ne în pace cu Trianonul vostru şi cu toate minciunile debitate ca postaci !

  2. Legat cu paragraful despre legea de baza (constitutia) maghiara, am incercat sa traduc partile legate de nationalitati:

    Legea de bază a Ungariei:

    “Crezul naţional (preambul)
    (…) Declarăm, că naţionalităţile conlocuitoare sunt parte a naţiunii politice maghiare şi sunt factori constituanţi a statului. (…)
    Ne angajăm să ne îngrijim şi să ne apărăm patrimoniul, limba noastră unică, cultura maghiară, limba şi cultura naţionalităţilor din Ungaria, valorile naturale şi de origine umană din Bazinul Carpatic. (…)”
    “Art. XXIX.
    (1) Naţionalităţile din Ungaria sunt factori constituanţi a statului. Orice cetăţean maghiar de orice naţionalitate are dreptul să-şi exprime şi să-şi păstreze identitatea. Naţionalităţile din Ungaria au dreptul la folosirea limbii materne, la a-şi folosi în propria limbă numele propriu şi a comunităţii, la îngrijirea culturii lor şi la învăţământ în limba maternă.
    (2) Naţionalităţile din Ungaria pot înfiinţa autoguvernări locale şi naţionale.
    (3) Regulile detaliate despre drepturile naţionalităţilor din Ungaria, naţionalităţile şi condiţiile acceptării unei naţionalităţi, regulile alegerii autoguvernărilor locale şi naţionale sunt reglementate prin lege organică. Legea organică poate lega acceptarea unei naţionalităţi de o perioadă determinată de existenţă prealabilă (pe teritoriul statului – trad.) şi de un anumit număr de persoane care se declară ca aparţinând naţionalităţii respective. (…)”
    „(…) Parlamentul
    Art. 2.
    (…)
    (2) Participarea naţionalităţilor din Ungaria la lucrările Parlamentului sunt reglementate prin lege organică. (…)”
    „(…) Comisarul drepturilor fundamentale (un fel de avocat al poporului – trad.)
    (3) (…) Locţiitori (comisarului drepturilor fundamentale – trad.) sunt responsabili pentru apărarea intereselor generaţiilor următoare şi drepturilor naţionalităţilor din Ungaria. (…)”

    • hans says:

      mersi mult! köszönöm!

      mi se pare foarte corect ca se vorbeste de “nationalitati” si nu de “minoritati”. ce nu-mi place mie personal este faptul ca se vorbeste in termeni destul de bombastici despre limba “unica” maghiara cat si despre faptul ca nationalitatile “conlocuitoare” (termen folosit si de ceausescu in RO fac parte din natiunea maghiara. este un alt fel de a spune ca ungaria e stat national – la fel ca romania.

      pozitiv mi se pare dreptul la constituirea de “autoguvernari” ale nationalitatilor.

      tinand cont ca ungaria de azi nu are in componenta zone cu componenta multietnica comparabile ca dimensiune cu tansilvania, reglementarile specifice din ungaria pot fi considerate mai generoase decat cele din romania. este ca si cum muntenia ar acorda nationalitatilor conlocuitoare dreptul la autoguvernare si ar declara nationalitatile ca fiind constitutive si parte integranta a tarii…

      retospectiv, inainte de 1918, ungaria avea o conceptie nationala similara: motto: “natiunea e una singura / egy a nemzet” (compusa din mai multe nationalitati) – conceptie ce era compatibila si cu toleranta dar si cu asimilationismul. decie ceva ambivalent si insuficient pentru regiuni precum transilvania. asa a esuat ungaria mare in 1918/20. aceleasi puncte slabe ca ungaria ante-1918 (chiar mai pronuntate) le prezinta insa si constructia nationala a romaniei de dupa 1918/1989. toleranta si asmilationismul merg si in RO mana in mana. si asta nu e ok, pentru ca toleranta poate fi interpretata/folosita ca mijloc de anesteziere a “minoritatilor” in drumul lor spre asimilare.

      • Cu plăcere!În cazul sintagmei “limba noastră unică” am încecat să găsesc o formulă cât mai adecvată, pentru că forma maghiară, “egyedülálló nyelvünket”, se referă la faptul că limba maghiară e fundamental diferită de marile grupuri lingvistice din jur şi din Europa. Dar şi titlul acestui capitol, “crezul național” sugerează un conținut, să spunem, mai bombastic. În rest de acord…

        • Şi termenul “conlocuitor” este folosit o singură dată, forma maghiară fiind “a celünk élő nemzetiségek”, în rest este folosită formula “naționalități din Ungaria”, în maghiară
          : “magyarországi nemzetiségek” sau “Magyarországon élő nemzetiségek”.

  3. gata cu minciunile says:

    In Ungaria dinainte de 1918 intr-adevar au existat tendinte de asimilare, si de stat national, insa daca privim si asupra oricaror alte state din aceea perioada, vedem ca si acestea faceau acelasi lucru. Nu gasim un stat la inceputul secolului 20. care sa se poarte democratic si care sa nu fi incercat asimilarea nationalitatilor conlocuitoare. De exemplu in Tara Galilor in scolile exclusiv englezesti exista metoda “No Welsh” pentru a-i impiedica pe copiii galezi sa foloseasca limba materna in convorbirile dintre ei. Profesorii englezi ii observau in pauza, si daca auzeau ca un copil vorbeste in galeza, ii puneau o tablita pe care scria NW (No Welsh) in gatul acelui copil. Cel care la sfarsitul zilei avea tablita in gat, primea o mama de bataie de la profesori. De aceea copilul cu tablita in gat isi observa colegii, si ii punea in gat aceluia tablita, pe care il auzea vorbind in galeza. Deci era o metoda foarte buna de a-i dezobisnui pe copiii galezi sa vorbeasca intre ei in limba materna. Ca urmare a efectivitatii a astfel de metode am ajuns ca astazi in Tara Galilor mai putin de 20 % dintre locuitori sa cunoasca limba galeza. In Scotia situatia e si mai grava, vorbitorii de galeza scotiana fiind de 1 % in Scotia… Deci asta vroiam sa spun ca pe atunci Ungaria nu prea avea de la cine sa se inspire in comportarea democratica cu nationalitatile. Cele mai moderne state aveau o politica agresiv asimilationista fata de nationalitati. Astazi insa sunt foarte multe state de la care se poate lua exemplu de democratie si toleranta. Deci daca ar vrea, Romania ar putea lua pilda de la multe state (Finlanda, Belgia, Italia).
    Intr-adevar si in Ungaria se pot observa astazi chestii cu statul national (ceea ce se explica dupa pierdera atator teritorii la Trianon…), dar cum ati scris si dv., legile lor sunt mult mai democratice fata de nationaliatati. Este un lucru mai negative decat in Romania ca in parlamentul Ungariei reprezentantii nationalitatilor au un rol de observator, si de purtator de cuvant, dar nu pot vota. Insa, asa cum scriati, autoguvernarile pe plan national reprezinta forme de autonomie maxima, avand in vedere numarul nationalitatilor, ceea ce in Romania nici nu se pune vorba.
    Dar vreau sa atrag atentia asupra altor lucruri pozitive in legatura cu nationalitatile din Ungaria.
    In mass media maghiara este interzis sa se specifice in stirile despre crime, furturi, batai, etc., etnia celor care au infaptuit aceste acte, si la televiziune nu li se arata fata, astfel ca populatia sa nu isi faca prejudecati, in legatura cu faptul, ca cei de etnie … sunt hoti, criminali, etc. In Romania nu numai ca li se prezinta fata, dar se si spune etnia (rromi cand este vorba de crime sociale, maghiar cand e vorba de “terorism”, “iredentism”, etc.). Dar cand in Romania cineva care apartine unei alte etnii face ceva pozitiv (castiga o medalie, joaca intr-un film international premiat, primeste un premiu international, etc.) in televiziunile romanesti este prezentat ca roman. De exemplu cand a fost prezentat castigarea a globului de aur de catre filmul Fiul lui Saul, in canalele TV romanesti la stiri s-a prezentat: In film a jucat si romanul Levente Molnár… Sau romanul Zsolt Török a urcat pe Everest… Deci daca faci ceva pozitiv esti roman, daca infaptuiesti o crima, sau esti acuzat ca ai facut-o, esti rrom, maghiar, etc… Sa va dau un exemplu din televiziunile maghiare, despre cum se face. Atunci cand vasul Costa Concordia s-a scufundat, pe el a fost si un muzician din Ungaria, care era rrom. Acesta a salvat zeci de copii, dar el s-a inecat, cand a incercat sa salveze si pe altii. In canalele maghiare, care nu prezinta etnia celor care infaptuiesc crime, faptul ca acesta era rrom a fost prezentat. Deci in Ungaria etnia se prezinta doar atunci daca acesta a facut un lucru bun. La fel in programe de concurs de cultura populara, precum Fölszállott a Páva, prezentat de Duna TV, pot participa nu numai dansatori, muzicieni, cantareti maghiari, dar si cei de alta etnie. In fiecare an iau parte artisiti rromi, croati, slovaci, etc. Acum 2 ani au participat si ansamblul folcloric romanesc de la Micherechi, si au ajuns destul de departe. in semifinale, daca nu ma insel. In concursul de anul trecut au primit premii doi rromi (un tambalist si un dansator), si un ansamblu de muzica populara croata. Nota bene, acestia au luat premiul din fata dansatorilor si muzicienilor maghiari! Mai mult chair unii dansatori maghiari in unele numere ale lor de concurs, au prezentat dansuri tiganesti… Juriul (specialisti si interpreti de muzica si cultura populara maghiara) a dat dovada de o cunoastere foarte adanca a culturii tuturor acestor nationalitati, cand i-au apreciat, si punctat, spunandu-le acestora: ai dansat frumos dansul sau cantecul informatorului, cantaretului popular roman, rrom, etc. din satul X. In Ungaria ansambluri de muzica, cantec si dans popular maghiar (Sebestyén Márta, Csík együttes, Hertzku Ágnes, etc.) de multe ori prezinta si dansuri si muzica ale romanilor, sarbilor, rromilor, etc. Deci nu se marginesc la cele maghiare. Eu in viata mea nu am auzit sau vazut ca cantareti, dansatori de muzica populara romaneasca sa prezinte si cultura celorlalte nationalitati. Nici nu poti sa prezinti, daca pe tine nu te intereseaza autenticitatea nici in vestimentatie autenticitatea populara, si dansezi si canti muzica populara romaneasca cu brau sau bentite tricolore pe tine (stiind ca taranii romani adevarati care cantau si dansau nu purtau astfel de semne nationale pe ei…).
    Poate si din cauza acestui lucru tablitele bilingve, monumentele, steagurile nationale, etc., ale nationalitatilor din Ungaria nu au fost niciodata atacate, vandalizate, distruse, asa cum se intampla cu cele maghiare in Transilvania. In Ungaria in sate, orase cu populatie romana poti gasi la intrarea lor si inscriptia cu numele dat de romani locului respectiv, pe primaria de la Micherechi si Kétegyháza gasesti si steagul romanesc, pe biserica si scoala din localitati la fel. Si nimeni niciodata, din 1990 incoace nu a protestat, nu le-a dat jos, nu le-a distrus etc. Pe cand in Transilvania steagul maghiar este interzis pe primarii sau alte cladiri, steagul secuiesc, cu toate ca nu exista nicio lege care sa il interzica, este vanat de autoritatile romanesti, si cei care l-au arborat, pedepsiti, inscriptiile bilingve in multe locuri, unde ponderea maghiarilor ar cere-o, nu sunt puse, si acolo unde sunt puse, sunt vandalizate aproape lunar. Antipatia este palpabila si in oras sau autobuz. Eu de multe ori am observat cand vorbeam maghiara ca unor concetateni nu le place acest lucru…
    Si asta arata cat de importanta este pozitia mass mediei. Daca demonizezi si prezinti intr-un mod negativ o nationalitate, ura in populatie se va manifesta in astfel de atacuri, ceea ce se intampla in Romania impotriva maghiarilor.

    • hans says:

      mersi! köszi szepen!

      da, e important de stiut ca in sec. 19-20 normalitatea in europa era hegemonialismul lingvistic (cu mici exceptii precum elvetia etc.) – vezi si franta, rusia, imperiul german, alte state. ungaria si …romania nu faceau exceptie de la asta. doar ca in mentalul colectiv din RO s-a pastrat doar asimilationismul maghiar, nu si cel romanesc din regat (vezi ceangaii romanizati in proportie de 85%).

      • gata cu minciunile says:

        Situatia Elvetiei este si a fost si in secolele trecute diferita, fiindca Elvetia este o tara intemeiata pe uniunea a mai multe cantoane in care diferite natiuni erau majoritare: in cele din nord si centru germanii, in cele din est francezii si cele din sud italienii. Deci aceasta uniune s-a infaptuit pe o intelegere in termeni egali a acestor cantoane, in care fiecare nationalitate majoritara din cantonul respectiv si-a pastrat dominatia lingvistica. Si pentru ca statul elvetian sa functioneze in relatiile externe politice si economice, toate cele trei limbile au fost declarate limbi compulsorii, ca diferitii politicieni sa se inteleaga intre ei. Deci ca urmare a specificului acestui stat, de la inceput nu se punea discutia de majoritate-minoritate. Interesant este ca Kossuth, dupa infrangerea revolutiei din 1848, se gandea la un superstat central european bazat pe uniunea a statelor si natiulilor acestei zone pe aceeasi baze precum Elvetia.

        • gata cu minciunile says:

          O intrebare interesanta ar fi cum a fost situatia ladinilor (reto romanilor) din Elvetia la inceputul secolului XX, pentru ca nu exista niciun canton elveitan cu majoritate ladina.

        • Dumi says:

          Elveţia are patru limbi oficiale: germana, franceza, italiana şi retoromana.

      • gata cu minciunile says:

        Este interesant sa ne gandim ca inaintea primului razboi mondial, si la convorbirile de pace de la Trianon se facea o larga propaganda in tarile europene in legatura cu politica antiromaneasca in Transilvania, pe cand aceste tari in care se facea propaganda, si care erau ultragiate de aceste stiri, de multe ori exagerate de catre propagandisti, nu se gandeau ca ei insisi duc o politica dur asimilationista fata de nationalitatile minoritare proprii, si vedem si urmarile in pierderea de limba sau asimilarea atator minoritati din Europa: bretonii din Franta, bascii din Franta si Spania, scotienii, irlandezii, galezii din Marea Britanie sau minoritatile slave din Germania. Cel putin in Transilvania nu se facea politica No Welsh… Ca sa vorbim de ipocrizie din aceste tari.

      • gata cu minciunile says:

        Si sa nu mai vorbim de sterilizarea populatiei sami (laponii) din Suedia…

  4. gata cu minciunile says:

    Si am uitat un lucru. In Ungaria ziua Holocaustului sau a deportarii a unei parti din populatie in Germania, dupa al II. razboi mondial a fost declarata zi de doliu in Ungaria, si in fiecare an se tin comemorari, si sunt facute programe Tv care sa prezinte aceste tragedii populatiei. Acum cateva zile a fost ziua deportarii germanilor, si in multe dintre programele Tv de la canalele nationale (M1, Duna Tv) s-a vorbit despre aceasta tragedie. Pe cand in Romania nu numai ca nu se comemoreaza astfel de evenimente, dar unele personaje vinovate de acte de barbarie contra unor nationalitati (Avram Iancu, Horea, etc.) sunt numiti eroi nationali in Romania, si au un cult al lor oficial, si cand cineva doreste sa atraga atentia asupra actelor lor (ca de exemplu Csibi Barna, sa zicem, intr-un mod nu prea diplomatic…), este supus unei etichetari si terori din partea statului.
    Si nota bene, Ungaria este tara cu cele mai multe ecranizari despre Holocaust intre toate tarile din lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Counter created by lite 1.4