Despre “libertatea” presei de a i se subordona lui Klaus Johannis – cazul ziarului ADZ
Incerc sa fiu scurt si concis, pentru ca ma obosesc discutiile despre discutii… Dar totusi, povestioara asta e un pic mai lunga si dezvoltarea ei necesita ceva spatiu… Vreau sa va povestesc ceva legat de comentariul presedintelui Johannis vizavi de aparenta periclitare a libertatii presei in Romania ca urmare a “banalei” evacuari a postului VARAN TV (unii ii spun si ANTENA 3) din sediul ce nu-i mai apartine. Putini, defapt foarte, foarte putini concetateni au cunostinta de un episod rusinos pana penibil comis de insusi domnul Klaus, in jurul anului 2006, pe atunci in calitate de presedinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania, episod ce urmarea (si apoi reusise) desfiintarea independentei unui ziar pana atunci nealiniat politic.
Concret, este vorba de interventiile si manipularile lui Klaus Johannis in vederea (auto)desfiintarii unei asociatii (independente politic) ce edita singurul cotidian de limba germana din Romania, ADZ (Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien), ADZ fiind urmasul defunctului NEUER WEG din perioada comunista, ziar reincarnat in blogul eco-activisto-civico-euro-regionalist pe care tocmai il cititi…
Deci, povestea incepe prin 2006. Pe atunci, KJ, seful FDGR (Forumul German al Germanilor din Romania) incercase sa-si impuna “omul” la conducerea asociatiei tineretului forumist, organizatia numita ADJ (Arbeitsgemeinschaft Deutscher Jugendorganisationen in Rumänien – Grupul de lucru al organizatiilor germane din Romania). Johannis incercase acest lucru cu toate ca nu avea niciun drept statutar s-o faca, FDGR si ADJ fiind doua persoane juridice separate. Numele acelui candidat preferat al lui Johannis nu are importanta acuma, cu atat mai putin cu cat respectiva persoana a decedat, din pacate, in urma cu cativa ani.
Revenind: In ciuda insistentelor lui KJ si a lui Ovidiu Gant (actualul reprezentant al FDGR in Parlament despre care se spune ca ar fi fiul unui fost procuror militar comunist sau ceva de genul – asta apropo de cine ne reprezinta interesele la cel mai inalt nivel…) – deci in ciuda manevrelor celor doi granzi, acestia au esuat lamentabil pana penibilissim in fata junilor sasi, cei din urma refuzand sa-l voteze pe “omul lui Johannis”, cu toate ca fusese singurul candidat (ca “pe vremuri”, nu-i asa?), iar KJ depusese chiar efortul de a se prezenta personal la alegeri (in scop de exercitare de presiune asupra tineretului saxon).
Drept urmare a votului negativ, ADJ a ramas pentru cativa ani(!) fara presedinte, avand insa un vicepresedinte – pe tanarul preot Johannes Klein din Fagaras (membru fondator si presedinte al Asociatiei Neuer Weg, incepand cu anul 2013). In calitatea sa de vicepresedinte, Johannes Klein avea dreptul sa participe la sedintele FDGR, ceea ce a si facut – pana la o noua interventie (foarte probabil abuziva) a lui Klaus Johannis. La una dintre sedintele FDGR, pe ordinea de zi figura “inedita” propunere de (auto)dizolvare a asociatiei ce edita ziarul ADZ, sub pretextul salvarii ziarului de la faliment. Mai exact: Asociatia obtinea banii pentru ziar prin Departamentul pentru minoritati nationale, bani gestionati de catre FDGR – domnul Klaus a hotarat insa sa conditioneze continuarea finantarii de autodizolvarea asociatiei si predarea patrimoniului catre FDGR.
Printre cei care s-au opus “planului Johannis” au fost presedintele de onoare al FDGR, profesorul si preotul octagenar Paul Philippi cat si preotul Johannes Klein, in calitate de vicepresedinte al tineretului german, iar drept urmare, nu s-a votat acel punct de pe ordinea de zi. Vazand ca a intampinat obstacole – defapt “banala” opozitie democratica – conducerea FDGR (implicit Klaus Johannis) au recurs la o “banala” …smecherie, instiintandu-l pe preotul Klein ca nu mai poate participa, conform statutului FDGR(!) la urmatoarele sedinte, deoarece reprezentantul tineretului german ar fi presedintele ADJ (inexistent) – si nimeni altcineva. Absurd, nu-i asa? – dar asa a fost tras pe linie moarta cel care se impotrivise desfiintarii independentei politice a ziarului ADZ.
Urmare a acestor marunte si provincialiste dar bine gandite jocuri de putere, Johannis si-a impus vointa, iar asociatia ADZ s-a autodesfiintat, conform planului, transferand ziarul in patrimoniul FDGR-ului, adica in subordinea sefului sau, Johannis care ulterior, desigur, s-a tinut de cuvant si “a facut rost” de banii necesari “supravietuirii” ziarului (bani proveniti de la acelasi Departament al minoritatilor nationale care finantase ziarul si pana atunci – deci bani pentru ziar erau si inainte dar se pare ca lipsea vointa politica pentru a-l tine in viata ca publicatie independenta…). In noua formula (ziarul FDGR) ADZ apare bine mersi si in ziua de azi.
Aici se incheie povestea noastra despre cat de mult / putin tinea domnul presedinte la libertatea presei, in urma cu zece ani… S-o fi convertit de atunci la religia libertatii presei? Se pare ca da – insa a trecut direct la secta presei politizate, de inspiratie si provenienta securist-propagandistica.
Hans Hedrich, NW
02. 03. 2016
Articolul in limba germana, pe acelasi subiect, scris de preotul Johannes Klein, il puteti citi aici >>>.
Sus: Fotomontaj Johannis + Antena 3. Sursa: B1
Sus: Sigla ADZ
