Ce ‘NU’ trebuie sa știm despre atentatul de la Sarajevo (1914), pentru a rămâne captivi istoriei…

 

 

1. Arhiducele Franz-Ferdinand NU a vizitat Sarajevo tocmai in 28 iunie 1914 (de praznicul sarbesc Vidovdan) in scop de provocare a sarbilor, cum se speculeaza, ci pentru a asista, in calitate de inspector militar, la manevre ale armatei austro-ungare. Perioada de vara a fost aleasa din motive practice. Arhiducele eracunoscut pentru o atitudine deschisa privind transformarea trialista a monarhiei in favoarea slavilor. SURSA: Prof. Manfried Rauchensteiner (Universitatea Innsbruck). VIDEO, min: 15:00 (lb. germana)

2. Atentatul a fost precedat de repetate provocari ale unor cercuri nationaliste si guvernamentale sarbesti la adresa Austro-Ungariei. Unul dintre punctele culminante a fost la 4 ianuarie 1909, cand ministrul de externe al Serbiei afirma intr-o luare de pozitie publica, ca Austro-Ugaria ar fi un “cadavru viu” ce va trebui sau dispara imediat dupa desfiintarea Imperiului Otoman, in cadrul unei reconfigurari mai mari a Europei de Est. Asadar, asemenea planuri si discursuri propagandistice circulau deja in anumite cercuri de influenta. SURSA: Prof. MR, VIDEO: Min. 9:00

3. Austro-Ungaria se confrunta de decenii cu miscari iredentiste in Romania, Serbia si Italia care faceau apel la “eliberarea” coetniciilor din imperiu, chiar si prin insurectie armata si violenta. Astfel, Printul George al Serbiei, fiul lui Petar I., ar fi spus in 11. 09. 1913, la Zemlin, pe teritoriul Ungariei(!), ca peste opt ani toate acele teritorii vor fi sarbesti. Asta explica si reticenta, mai ales a Ungariei, fata de revendicarile (legitime dealtfel ale) slavilor si romanilor. SURSA: Die Völkerrechtliche Praxis der Donaumonarchie (1859-1918) / Practica dreptului international public in Monarhia Dunareana, pag. 48-58. LINK: Irredentismus Österreich-Ungarn

4. Anexiunea Bosniei de catre Austro-Ungaria, in 1908, s-a facut CU acordul Rusiei, protectorul si aliatul Serbiei. Cu toate acestea, ura declansata in Serbia fata de Austro-Ungaria a fost enorma, ajungandu-se la “criza bosniaca”. SURSA: Encyclopedia Britannica.

5. Escaladarea conflictelor dintre Serbia si Austro-Ungaria isi avea cauzele si in intentia Serbiei de a avea acces la mare, prin inglobarea Albaniei(!). A-U si Italia reusisera insa sa creeze statul albanez, impiedicand Serbia in expansionismul sau. Opozitia Austro-Ungariei fata de expansionisul sarbesc in Albania avea sa declanseze noi reactii de ura in Serbia. Asadar, orice fel de politica austro-ungara ce nu convenea intereselor geopolitice Serbiei pare sa fi fost motiv de escaladare a confruntarii cu Austro-Ungaria. SURSA: Prof. MR; VIDEO min. 8:45.

6. Organizatia secreta Mana Neagra (Crna Ruka), al carui membru era atentatorul Gavrilo Princip fusese fondata de seful serviciului secret al Serbiei, Dragutin Dimitrievici (de origine arumana), nimeni altul decat responsabilul pentru asasinarea familiei regale Obrenovic, pro-austriece, in 1903. SURSA: Encyclopedia Britannica

7. In urma desfintarii dinastiei Obrenovic, tronul Serbiei a fost preluat in 1903 de Petar I. din dinastia “rebela” Karađorđević, scolit la academii militare in Franta, participant la razboiul franco-prusac din 1870-71 si la actiuni de gherila in Balcani, fiind inrudit prin alianta cu printi montenegrini ce aveau stranse legaturi cu Rusia. Petar I., impreuna cu politicieni nationalisti precum prim-ministrul (si ministru de externe) Nikola Pašić au contribuit sistematic la deteriorarea relatiilor candva bune cu Austro-Ungaria si virajul Serbiei spre o politica pro-rusa si pro-franceza, culminand cu atentatul din 28 iunie 1914, suspendarea relatiilor dipomatice si razboiul, la sfarsit de iulie 1914. Vezi si punctul 2. SURSE: Wikipedia.

8. Seria de provocari anti-austriece ale Serbiei de-a lungul anilor pusese monarhia dualista in situatia de a mobiliza de mai multe ori parti ale armatei – lucru deosebit de costisitor si disruptiv pentru stat – inca un motiv pentru care in iulie 1914 Imparatul Franz-Josef a decis in favoarea unei campanii militare impotriva Serbiei, in ciuda riscurilor internationale, pentru a forta o rezolvare a problemelor acumulate in timp. Celelalte puteri europene (Franta, Rusia) actionau similar, favorizand strategii de escaladare a conflictului. SURSA: Wikipedia

9. Sustinerea neconditionata a Germaniei fata de Austro-Ungaria in iunie 1914, considerata esentiala pentru incurajarea Austro-Ungariei de a declara razboi Serbiei, NU a fost o noutate sau o surpriza. In 1908, suportul demonstrativ al Germaniei pentru Austro-Ungaria in criza anexiunii Bosniei, a contribuit chiar la aplanarea conflictului la acea vreme. SURSA: ww1.habsburger.net

10. Unul dintre personajele cheie a angrenarii Serbiei si Rusiei, de partea Frantei, intr-un razboi de proportii impotriva Germaniei/Austro-Ungariei a fost Alexander Petrowich Izvolsky, fost ministru de externe si ambasador a Rusiei in Vatican, Serbia, Germania, Franta in preajma si pe durata razboiului. Mai multe surse credibile ii atribuie chiar expresia triumfalista in iulie 1914, facuta tocmai in incinta Ministerului de Externe a Frantei(!) fata de deputatul francez pacifist Jean Jaurés ce avea sa fie impuscat la cateva zile dupa: “C’est ma guerre! Acesta e razboiul meu!“. SURSA: Encyclopedia Britannica, Wikipedia 

11. Cererea ultimativa a Austro-Ungariei fata de Serbia, dupa atentat, de a permite participarea autoritatilor imperiale la anchetarea atentatului – al carei refuz a declansat ostilitatile armate – avea la baza faptul ca autoritatile sarbesti nu ii arestasera pe atentatorii de la Sarajevo, refugiati in Serbia, nu aratasera semne de regret pentru cele intamplate, resp. tratasera cu lipsa de interes alte provocari similare din trecut, motiv pentru care era de asteptat ca nici atentatorii de la Sarajevo nu vor fi trasi la raspundere. SURSA: Prof. MR, VIDEO, min. 31:45.

12. Un rol decisiv in creearea constelatiei internationale antigermane, cu scopul distrugerii ‘durabile’ a acestui competitor economic, politic si militar, l-a avut, incepand cu 1891 un cerc de aristocrati, inalti functionari coloniali, oameni de afaceri, bancheri, oameni de presa britanici, grupati in jurul lui Alfred Milner, grup care, plecand de la o ideologie a superioritatii si a predestinarii anglosaxone, dispunand totodata de generoase fonduri banesti din mostenirea magnatului colonial Cecil Rhodes a construit, timp de decenii, in mod aproape stiintific – si manipulator la adresa decidentilor si a maselor largi – o situatie geopolitica in care Germania si aliatii sai continentali se vor regasi intr-o situatie de incercuire de catre o alianta de state coloniale in Vest, sustinute de state nationaliste si/sau despotice din Sudul si Estul Europei – si care va duce, mai devreme sau mai tarziu, la declansarea unui conflict armat cu deznodamantul negativ ‘dorit’ pentru Germania. SURSA: Caroll Quigley: The Anglosaxon Establishment.

CONCLUZIE PE SCURT
Cele cateva aspecte expuse aici, foarte sumar, se inscriu in noua tendinta de a reformula intrebarile principale cu privire la acest conflict major, lasand in urma intrebarea suprapolitizata a vinovatiei pentru declansarea tragediei, cu mutarea accentului pe intrebarile (tipic jurnalistice, libere de ideologie) cine, cand, cum, dece?
Explicatiile monocauzale, reductioniste cu privire la izbucnirea celei mai mari coflagratii din istoria omenirii de pana atunci nu se sustin. Asa cum o arata si lucrarea lui Christopher Clark: The Sleepwalkers/Somnambulii, “dosarul Marelui Razboi” s-a redeschis (in urma cu cativa ani deja) – nimic spectaculos dealtfel, din perspectiva strict stiintifica, pentru ca temele si naratiunile despre trecut trebuie sa ramana deschise pentru noi informatii, interpretari si confruntari cu realitatea.
Trecerea acestora sub tacere sau tabuizarea lor ne condamna la blocaj.

Hans Hedrich
29. 06. 2019

Posted by at 29/06/2019
Filed in category: Uncategorized,

8 Responses to Ce ‘NU’ trebuie sa știm despre atentatul de la Sarajevo (1914), pentru a rămâne captivi istoriei…

  1. Terente says:

    As completa cu un detaliu mai putin stiut, si anume ca organizatia Mana Neagra a beneficiat de un sprijin masiv rusesc, panslavismul fiind extrem de promovat (si) de catre Moscova. Cativa istorici chiar sustin ca asasinatul arhiducelui s-a “realizat” cu acordul Imperiului Tarist.
    Rolul Anglei, in special, dar si al Frantei si Rusiei in izbucnirea razboiului acum este trecut sub tacere, asa ca observatiile Dvs. sunt f. utile.
    Austro-Ungaria a dorit sa stopeze expansiunea sarba si destabilizarea Monarchiei. De mentionat ca primul-ministru ungar, contele Tisza a votat impotriva declansarii razboiului.
    Restul tarilor in general au jucat in liga a doua, sperand la cateva firimituri de pe masa granzilor.

    • hans says:

      va treb sa citesc cartea lui christopher clark despre izbucnirea PRM: SOMNAMBULII: cica a fost tradusa in romana. 800 d pagini – si se vbeste mult si despre actiunile serviciilro secrete sarbesti si rusesti in serbia/bosnia in 1914.

      deci se stie dar nu s-a diseminat in masa pt ca spargea naratiunea oficioasa.

  2. gata cu minciunile says:

    Si sa nu uitam de propaganda in opinia publica din vest a unor oameni platiti legata de situatia de “inchisoare a popoarelor”, cum era aratata Ungaria, care scriau fara oprire articole si carti antimaghiare, de tip fascist.
    Cel mai important dintre acesti ziaristi si oameni de cultura era istoricul scotian William Seton-Watson, care a dezlantuit impotriva Ungariei o avalansa de scrieri care au incercat, cu succes, sa arate maghiarii si Ungaria drept niste monstrii vampiri asiatico-mongolo-hunici, care sugeau sangele romanilor si a slavilor, si ii subjugau si ii deznationalizau intr-un mod sclavagisto-feudal.
    https://magyarnemzet.hu/velemeny/seton-watson-a-fokolompos-6992291/
    Acest istoric scotian, dar si altii ca el, a reusit sa creeze in opinia publica din vest, aflata inaintea aparitiei sale inca sub influenta amintirii pasoptistilor maghiari, luptatori pentru libertate, care a creat un bun renume pentru maghiari in Europa dar si in SUA in secolul XIX, o ura si dispret impotriva Ungariei si maghiarilor, bazat pe informatiile, in cea mai mare parte a lor, false, pe care le scria el.

    Este interesant ca un scotian, care probabil, nu cunostea limba celtico-scotiana (Scottish Galeic) a stramosilor sai, chiar din cauza politicii dure de anglicizare a puterii din Londra (datorita careia azi doar 1,1 % din scotieni cunoaste limba stramosilor), sa critice Ungaria care lasa sa se infiinteze, sau chiar ea punea la dispozitia nationalitatilor sale scoli, departamente universitare, ziare, reviste, trupe de teatru, banci (banca Albina din Sibiu), asezaminte cultural-religioase, partide nationale care ii reprezentau in parlament, etc. Ce aveau din toate acestea in acea perioada scotienii, irlandezii, galezii de limba celtica (copiii galezi fiind batuti de profesori la scoala daca scoteau din gura un cuvant galez – vezi politica de “Welsh Not”), ne mai vorbind de locuitorii insulei Man sau cornwallezii, ale caror limbi celtice erau deja disparute in acel moment datorita politicii deznationalizatoare a Angiei? Trebuie sa fi avut un obraz din piele tabacita de elefant acest domn care a vizitat Ungaria, si a stat acolo 9 luni, avand ocazia sa cunoasca situatia de fapt din Ungaria, legata de nationalitati, si sa compare cu politica Angliei fata de limbile si culturile conationalilor sai, precum si a celorlalte popoare celtice bastinase din insulele britanice.

    • hans says:

      un lucru e cert, anumea ca anglia si mai ales franta jucau hora pe drepturile lingvistice ale numeroaselor grupuri etnice din tarile lor – erijandu-se totodata in judecatori ai austro-ungariei. cam la fel si romania si serbia.

    • Servus says:

      Nu e nevoie sa citim neaparat ce a scris William Seton Watson ca sa știm ca Ungaria era intr-adevăr o închisoare a popoarelor, e suficient sa ascultam ce ne povestesc bunicii despre cum mâncăi bătaie pe strada de la polițiști dacă vorbeai românește, despre cum erai discriminat etc. Asta a fost realitatea vremii și Ungaria trebuie sa-și accepte istoria și sa își ceara scuze. Însă ea neagă trecutul și dacă ar putea, ar implementa aceeași politica fascistă și astăzi.

      • hans says:

        clar au fost multe cazuri de discriminare si abuzuri – asa cum au fost si multe cazuri de normalitate.

        pe de alta parte: oare cum trata romania etniile, inainte de 1918?
        1. dobrogea: expulzarea si expropierea sistematica a turcilor, colonizarea cu romani ardeleni, demolarea moscheei vechi din kjustende (constanta) si inlocuirea ei cu una din bunavointa regelui (ferdinand, cred). mesaj cat se poate de clar: soarta voastra e in mainile noastre!

        2. ceangai maghiarofoni: urmarirea severa a oricarei folosiri publice a limbii maghiare, refuzul oricaror drepturi lingvistice, pana in prezent, trimiterea ceangailor pe front pt a lupta impotriva coetnicicilor maghiari din austro-ungaria

        3. romi/tigani: legati in lanturi, cu coroane de fier pe cap, vanduti la bucata, abuzati sexual

        4. evrei: refuzul cetateniei

        BONUS: coetnicii romani: 1907: infometati si impuscati in masa. 1918, 13 decembrie, Bucuresti: muncitori protestatari impuscati in plin centru, cu duzinile, cu acordul lui Bratianu.

        ref. la abuzurile din ardeal: aveti exemple concrete de abuzuri relatate de bunicii dvs.? cand, unde, cum s-a intamplat asta? rog sa relatati. sau dc aveti documente, postati-le! nu exista nimic de ascuns de partea nimanui!

      • Servus says:

        @hans, in afara de ura fata de Romania si ridicarea in slavi si parerea de rau dupa imperiul Austro-Ungar mai aveti ceva de adaugat?
        In Austro-Ungaria inaintasii familiei mele au fost schingiuti pentru ca vorbeau limba romana, rudele mele din Vechiul Regat nu au avut de suferit pentru ca vorbeau limba romana. Asta este un fapt. Stim cu totii de la bunici cum a fost, deci degeaba…

  3. severius axintus criminalus says:

    no, servus!
    politica fascista in perioada respectiva nu prea o existat, fascismul o fost inventat nitel mai tarziu, deci stai bini cu adevarul in varianta mioritica…
    pe de alta parte, in valahistanul vremii, drepturile minoritatilor etnice erau total inexistente, intrucat insasi existenta minoritatilor era oficial negata.
    drept urmare nu exista termeni de comparatie,
    scor 100:0 in favoarea Monarchiei.

Counter created by lite 1.4