Catalonia, referendumul și ardelenii. Sau: Ce poate învăța Transilvania din criza Spaniei?
Motto: Deşteptul învaţă din propriile greşeli, cel inteligent din greşelile altora şi prostul nu greşeşte niciodată!
(proverb, varianta online)
Dincolo de patimile si orgoliile iberice, dincolo chiar de conflictul “clasic” dintre dreptul la autodeterminare si integritatea teritoriala a statului, criza constitutionala din Catalonia/Spania poate fi inteleasa si ca o criza de legitimitate a STATULUI BURICOCENTRIST, adica a statului si a politicii ca scop in sine, aflati mai presus de cetateni si populatie, cu politicieni si inalti functionari publici refugiati intr-o “metasfera” a realitatii, rupta de nevoile vietii cotidiene a celor multi, disonanta cu viata si prioritatile “omului de rand” si a “poporului gregar”.
Acest tip de stat buricocentrist-paternalist isi gaseste radacinile ideologice, cred eu, printre altele, in absolutismul mai mult sau mai putin luminat de secol XVIII cat si in iacobinismul mai mult sau mai putin “democratic” ce i-a urmat, dupa “evenimentele” din Franta anului 1789. Acest tip de stat, pe langa efectele modernizatoare pe care le-a produs si de care astazi ne bucuram/pe care le consideram firesti, a fost si mai este insa si un stat generator de dogme, ideologii, iluzii si politici ce tind sa-l reduca pe om la o materie prima, un aluat ce urmeaza sa fie “prelucrat” si transformat de “mecanismul/masinaria” statului intr-un produs finit, numit “supusul ideal/cetateanul obedient”.
Acest tip de stat-mai-presus-de-om, atat de familiar omului european/modern, devine/ramane unul fixat pe elite si proceduri cuasi-mecanice de gestionare a “problemei” numita om/viata, nelasand mult loc pentru manifestari firesti ale acestora, neconforme cu biblia statului, numita “constitutie”. Asa se explica, in parte, in Spania, sabotarea cinica si pe fata a statutului de autonomie al Cataloniei de catre Madrid. Asa se explica, in parte, si obsesia/orgoliul elitelor independentiste catalane de a forta secesiunea regiunii, chiar daca, istoric vorbind, NU a existat vreodata o majoritate de voturi cu cvorum de cel putin 50%, care sa se fi pronuntat pro independenta.
Tot asa se explica, in parte, in Romania aversiunile inoculate populatiei de “sistem/elite” impotriva unor modele subsidiare/regionale/autonomiste de administrare/organizare a teritoriului. Asa se explica, in parte, si ambitia autonomistilor din Tinutul Secuiesc/Transilvania in sustinerea acestui model de autoguvernare in cadrul Romaniei (BTW: perfect legal si viabil chiar si in statele unitare). Asa se explica, in parte, repulsia majora a maselor impotriva comunismului. Asa se explica, in parte, nemultumirea romanilor cu regimul nationalist-centralist al Ungariei Mari. Asa se explica, in parte, nemultumirea starilor transilvane cu reformele iosefine la sfarsit de secol XVIII. Asa se explica, in parte, miscarea independentista nordamericana impotriva coroanei britanice, in jurul momentului 1776. Asa se explica, in parte, miscarile revendicative civice din anii 1960 in SUA/Occident, reloadate cu miscarea antiglobalista, de tip Occupy. Exemplele ar putea continua cu miscarea de decolonizare a Africii, primavara araba samd.
Dar sa ne intoarcem, scurt de tot, la …secesionistii (inca) britanici care aveau sa proclame, in 1776, independenta SUA: Unul dintre sloganurile miscarii independentiste din anii anteriori care exprima in forma condensata nemultumirile colonistilor a fost acesta: “No taxation without representation!” Adica: “Nu ne mai luati banii daca nu ne luati in seama!” Nu vi se pare cunoscut si de actualitate laitmotivul? – din Catalonia pana in Padania, Flandra si, tot mai articulat, chiar si in Transilvania?
Din Transilvania inapoi in Catalonia: Cum spuneam, in ciuda eforturilor depuse si in ciuda nemultumirilor justificate ale catalanistilor, la referendum NU s-a obtinut acel cvorum de minim 50% care sa dea legitimitate democratica si reprezentativitate votului independentist. Asta e, chiar daca se datoreaza eventual si demersurilor antireferendum ale Madridului. Totusi, cifrele vorbesc de la sine. E aritmetica simplissima – ignoranta fata de simpatiile pro sau contra proiectului secesionist barcelonez. In ciuda acestei serioase carente a scrutinului (repet: obstructionat, sabotat chiar de Madrid), elitele catalane si o parte din populatie, aflate in minoritate numerica, vor incearca sa-si impuna vointa fata de ceilalti locuitori ai regiunii, in cazul in care vor proclama statul catalan independent. Daca o vor face, o vor face, logic, inventand noi mecanisme statale – prin care statul ajunge DIN NOU pe primul loc, iar oamenii/populatia pe locul doi.
Va fi avansat atunci cu ceva Catalonia independenta fata de statul centralist-suparacios castilian? Pe de o parte DA, pt ca a dat curs vietii, oamenilor, populatiei, lasandu-i sa voteze. Pe de alta parte NU pentru ca proclamarea independentei unui stat in lipsa unui vot de minim 50% + 1 submineaza insasi natura democratiei, reinterpretata (din nou – ca in comunism) ca dictatura a unei minoritati – fie ea si bine intentionata (NU ca in comunism!), educata si animata de principii nobile si valide – a unei minoritati convinse ca stie ce va fi bine, de acum incolo, pentru toti. Puuhh! Ignorand aceste aspecte ale evolutiilor din Catalonia, as demonstra doar ignoranta fata de lectiile propriei istorii (adica dictaturile si conflictele prin care a trecut Centrul-Estul Europei in sec. XX). Pacat, de ce se intampla – mai ales pentru ca, indiferent cum se va solutiona criza, statul (buricocentrist), aparent fetisizat si de independentisti, va ramane in Spania si in Catalonia mai presus de om.
Ce putem invata noi, kibitzii ardeleni-banateni-maramureseni-criseni care credem ca ne va fi mult mai bine daca vom avea mult mai putin centralism – fara sa facem si ceva proactiv in acest sens? Credem oare si noi ca statul va deveni, peste noapte, mult mai apropiat cetateanului – adica noua – daca nu va mai fi (atat de) centralist sau daca am avea o regiune cu drepturi legislative sau chiar un stat transilvan independent? Se prea poate sa credem asta – dar e o iluzie si o capcana, pentru ca prin pasivism si atitudine reactiva NU vom descentraliza si “decoruptiona” nici Romania si nici Ardealul (EXTREM de corupt fata de tarile mai la vest!).
Si cu atat mai putin vom obtine in acest fel o regionalizare ce-si merita numele sau chiar o ipotetica (sau fantezista?) independenta. Statul buricocentrist si ai sai reprezentanti rupti de realitatile reale vor ramane aceiasi – si la limita isi vor impune cu mana de fier agenda etatista (care este una antiumana, nedemocratica, incompetenta, cleptocrata). Totodata, mi se pare o capcana fetisizam o anumita forma de (auto)guvernare, de dragul formei, fara o analiza a scenariilor de viitor pe care le-ar putea induce o reforma adminstrativ-teritoriala.
Si totusi ma intreb, ce am putea invata de la Catalonia in anul domnului 2017… Eventual asta?: Chestiunile majore ce preocupa de decenii intregi milioane de oameni intr-o tara trebuie luate in serios, chiar si cele delicate precum reconceperea consensului intre grupurile constitutive ale unei tari sau regiunile componente – in loc sa rasfoiesti nervos in constitutie, s-o interpretezi superficial si …etatist-buricocentrist, ca sa le poti da cu ea in cap celor nemultumiti (care intamplator au alta limba materna si/sau sunt contribuabili semnificativi la bugetul statului). Nu-i asa, Klaus Johannis úr, señor Mariano Rajoy?
Si pentru ca tot veni vorba de minoritati, majoritati, referendumuri si cvorumuri: Daca in Catalonia peste 2 milioane de voturi la 5 milioane de persoane cu drept de vot si un cvorum de 42,5% NU sunt reprezentative democratic si NU justifica in sine o decizie istorica precum ruperea unei regiuni de la un stat, rezulta ARITMETIC ca nici decizia a 1200 de votanti, aplaudati de 100.000 de sustinatori, de a rupe o bucata de tara locuita la acea vreme de 2 milioane(?) de oameni si a o alipi unei tari vecine nu poate fi considerata …reprezentativa/legitima/democratica – oricat de juste ar fi fost nemultumirile unei parti semnificative ale populatiei cu respectivul stat. Mai pe sleau: Cine considera (i)legitim rezultatul referendumului catalan din 01. 10. 2017, acela (de)legitimeaza, la nivel de argumente, si decizia “populara” a romanilor din Ardeal, Banat si Tara Ungureasca, din 01. 12. 1918, de a uni teritoriile locuite de ei cu Romania. Si vice-versa: Cine (nu) contesta referendumul din Catalonia, acela (nu) contesta implicit si/nici rezolutia romanilor de la Alba Iulia de acum 99 de ani.
Democratia e dulce-amara, in functie de cat de mult suportam sau nu adevarul ce ne inconjoara. Experienta catalana ne poate invata/indemna sa GANDIM si sa ARGUMENTAM RATIONAL, fara frica si pana la capat, chiar si atunci cand se pun in discutie chestiuni colective, istorice – fie ele si aparent delicate sau chiar tabuizate (tabuizate de catre reprezentantii statului, evident). Si sa privim si sa tratam statul ca ceea ce este in realitate: o inventie a omului – cu bune si rele – ce trebuie sa slujeasca omului si NU omul sa slujeasca statului de dragul statului (sau in folos propriu ilicit, in detrimentul celorlalti). Atunci si notiunile etatist-buricocentriste precum “autodeterminare” versus “integritate teritoriala”, “centralism/unitate” versus “regionalism/diversitate” isi vor pierde din puterea hipnotica si din potentialul conflictual, devenind ceea ce sunt: instrumente juridice/constitutionale NEGOCIABILE, de utilizat in beneficiul OAMENILOR.
Asta im invatat eu (nu neaparat si Transilvania) de la catalani, in aceste zile…
Moltes gràcies, Catalunya! ¡Muchas gracias, Cataluña! 
In primul rand Spania nu este un stat BURICOCENTRIST . Catalunia avea o autonomie largita. Ceea ce se intampla in spania arata ca asa zisele autonomii sunt calea sigura spre separare. In cazul maghiarilor relatiile lor cu austriecii in perioada dualista este o dovada concreta a acestui lucru. partea buna a ceea ce se intampla in Catalonia este ca s-a trezit si Europa in ceea ce priveste atitudinea fata de cererile unora a tot felul de autonomii.
spania se manifesta foarte buricocnetrista si anti-catalunia – vezi interventia in forta a statului pt a impiedica un VOT democratic! vezi si subminarea sistematica a statutului de autonomie a cataluniei. am scris tocmai depsre asta in postare – dar ori nu cititi, ori nu intelegeti ce scriu, ori va prefaceti ca nu ati intelege ca 1+1=2. altfel nu imi explic comentariile acestea trolliste ale dlui NICK si ZIMBRU.
le raspund totusi, pt ca cred in forta argumentului rational versus forta NONargumentului national.
zi buna – si va invit sa argumentati rational, nu pe contrasens cu ratiunea si cu faptele evidente!
Dl Hans, problema tocmai asta este. Daca cineva nu este de acord cu dvs suntem fie nationalisti, fie securisti etc. Cazul Cataluniei arata un singur lucru ultranationalismul Catalan si pe cel Spaniol care se bat cap in cap. In cazul Cataluniei nu exista castigator, toata lumea pierde si Spania si Catalunia.
Dvs afirmati ca institutiile internationale sustin autonomiile (vedeti articolele dvs precedente), cazul Comisiei Europene arata exact contrariul. Comisia Europeana a criticat decizia guvernului Catalan de a organiza un referendum ilegal. Insa Spania a reactionat extrem de prost, impiedicand cu forta un referendum pe care nationalistii Catalani l-ar fi pierdut.
atata timp cat incurcati intentionat autonomiile cu secesiionismul, odar pt a invoca opozitia UE fata de “autonomie”, va faceti de ras. e nivelul de gradinita sau de A3 sau B1 de “discuta” = denigra/omora un subiect legitim, punand semn de egalitate intre un termen OK si unul ne-OK.
concluzie: va autodescalificati – din nou si din nou
Ia spuneti-mi dle zimbru, de ce a sustinut UE autonomia albanezilor din Macedonia sau independenta tot a albanezilor din Kosovo, daca este asa impotriva autonomiei?
Si de ce tolereaza pe teritoriul ei autonomii teritoriale pe criterii etnice ca cele ale germanilor din Belgia, a Insulei Aaland din Finlanda, a Tirolului de Sud in Italia, a Alsaciei si Loernei din Franta?
Nu vedeti ce aberatii absurde, si in contradictie cu cele mai evidente lucruri, scrieti aici? In loc sa ciripiti aici ca papagalul minciuna cu UE e impotriva autonomiei, va propun sa dati o cautare pe google referitor la aceste autonomii de pe spatiul UE, sa nu va mai faceti aici de ras in fata tuturor.
Faceti niste confuzii grave, care arata doar lipsa de cunostinte:
1) faptul ca Belgia, Finlanda, Italia au decis sa aiba fie un stat federal, sau sa aibe zone “autonome” nu este nicidecum apreciat, cum nu este nici criticat de catre UE. Este o chestiune interna a statelor Membre, daca doresc sa fie state federale. In niciun caz UE nu sustine sau pledeaza pentru structuri federale.
2) Nivelul dvs de cultura generala este atat de scazut incat nu stiti ca in Alzacia si Lorena nu exista nicio autonomie teritoriala sau pe criterii etnice, dar ati citat-o impreuna cu Tirolul de Sud. Mai incercati o data.
3) Kosovo este un caz aparte, acolo a fost razboi si risc de genocid. In asemenea situatii se iau pozitii mai radicale, cum a fost independenta Kosovo. Si totusi nenumarate state membre ale Uniunii Europene nu au recunoscut acest stat nou creat, nu exista deci pozitie comuna pe aceasta tema in UE.
4) Concluzia: mai cititi inainte de scrie. UE a aratat recent clar ca nu sustine secesionismul in state democratice (si aici nu vorbim de zone de razboi, ca in Kosovo). UE nu a sustinut nici independenta Scotiei si nici pe cea a Cataloniei, vazand aici un risc de faramitare a Europei.
Cu aceasta ocazie remarc din nou impartialitatea dl Hedrich care incearca sa atace orice neclaritate in comentariile celor impotriva autonomiei pe criterii etnice, dar nu sare niciodata sa comenteze aberatii cum ar fii existenta unei autonomii pe criterii etnice in Alzacia si Lorena. Nu mai vorbesc ca nu comenteaza declaratiile islamofobe, anti-UE si pro-Orban ale forumistului “gata cu minciunile”. Daca i-a mai publicat si o traducere a unui articol pe site-ul neurweg sa conclud ca se inteleg de minune?
Dl Hedrich, iata Uniunea Europeana incepe sa fie din ce in ce mai critica in fata atitudinii Cataluniei, si pe buna dreptate. Aceasta atitudine a Cataluniei da de gandit intr-adevar si altora, daca asa zisele autonomii nu sunt de fapt calea sigura spre separare, separare care nu aduce nimic bun.
Dvs mentionati un vot “democratic” in Catalunia, ce vot democratic daca acesta nu respecta statul de drept. Iata ce spune si Presedintele Parlamentului European, Antonio Tajani :
Presedintele Parlamentului European (PE), Antonio Tajani, a pronuntat vineri un violent rechizitoriu in Spania impotriva “celor care seamana discordie”, in plina criza intre Madrid si liderii separatisti din Catalonia, relateaza AFP.
“Atunci cand unii seamana discordie, ignora cu buna stiinta legile, este necesar sa fie reamintita importanta statului de drept”, a declarat Antonio Tajani intr-un discurs la Oviedo, in nordul Spaniei, unde Uniunea Europeana a primit Premiul Printesa de Asturias pentru Concordie, potrivit Agerpres.
“Nimeni in Uniunea Europeana nu isi imagineaza sa incalce legile care au fost adoptate de toti”, a continuat el in fata regelui Spaniei care, ulterior, a denuntat o “tentativa inacceptabila de secesiune” a Cataloniei.
Majoritatea separatista din parlamentul regional de la Barcelona si guvernul catalan nu mai recunosc Curtea Constitutionala a Spaniei.
“A venit timpul sa ne reamintim, in aceste vremuri in care egoismele nationaliste inguste ies la suprafata (…), ca prosperitatea tuturor ii ajuta, de asemenea, pe cei care contribuie cel mai mult”, a subliniat presedintele Parlamentului European intr-un discurs salutat cu ovatii in picioare.