Aveau românii majoritatea absolută în teritoriile “unite” la 1 decembrie 1918 cu România?
Probabil ca nu! Aceste este raspunsul spontan si surprinzator …de banal, daca privim statisticile vremii. Daca vrem sa fim insa cat mai neutri cu putinta la o asemenea intrebare cu mare incarcatura emotionala, ar trebui sa spunem ca NU SE STIE. Nu avem cum sa stim. Si nu vom stii niciodata. Acesta mi se pare si singurul tip de raspuns obiectiv si corect din pdv. stiintific la intrebarea de mai sus – o intrebare dealtfel, despre care n-am auzit sa fi fost pusa vreodata, cu toate (sau tocmai pentru ca?) este relevanta pentru intelegerea evenimentelor cu impact major si de lunga durata, din perioada 1918-1920. Ciudat! Nu doar din perspectiva romaneasca, intrebarea pare sa aiba un raspuns clar si neechivoc: “In 1918 Romanii reprezentau cel putin 55% din populatia Ardealului” – adica aveau majoritatea absoluta, motiv pentru care “au primit Ardealul”! OK, doar ca e o impresie falsa, pentru ca…
Daca (re)citim cu mai mare atentie intrebarea, ii vom intelege rostul: Teritoriile ale caror “unire” cu Romania o declarasera cei 1228 de reprezentanti romani din “Transilvania, Banat și Țara Ungurească” la 1 decembrie 1918, este semnificativ mai mare decat Ardealul (=Transilvania istorica), evident majoritar romanesc in 1918, si chiar mai mare decat teritoriile obtinute conform actualei frontiere de vest a tarii. Mai precis, teritoriile la care se face referire la Alba Iulia sunt cele promise Romaniei de catre Antanta prin Convenţia politică intre România şi Antantă, din 17. 08. 1916. Conform art. III si IV, Regatului Romaniei i se recunostea dreptul de a anexa (sic!) teritorii din Austro-Ungaria, in urma atacarii acestei tari, cu conditia sa nu incheie pace separata.
Termenul unire apare scris cu ghilimele pentru respectarea corectitudinii terminologiei, deoarece la Alba Iulia nu s-a realizat un act de unire intre doua tari, in sensul dreptului international, ci s-a facut o declaratie de intentie unilaterala in numele unei nationalitati, locuitoare a unei tari, cu invocarea “principiului” de autodeterminare a popoarelor, “principiu” care la acea data nu era considerat inca …principiu in sensul dreptului international de ius cogens (=norma imperativa, fara derogare), ci un mai degraba concept. In privinta Romaniei si Transilvaniei, nici cu semnarea si ratificarea Tratatului de la Trianon nu a avut loc un act de unire intre doua state, ci o cesiune de teritoriu de catre un stat cedent in favoarea unui stat cesionar.)
Conform Conventiei, viitoarea frontiera dintre Romania si Ungaria avea sa fie delimitata dupa cum urmeaza: De la confluenta raurilor Tisa si Visa “(…) pe talvegul Tisei până la 4 km în josul confluenţei sale cu Someşul, lăsând satul Văsăros-Nameny României. Ea va urma apoi direcţiunea sud-sud-vest până la un punct de 6 km. La răsărit de oraşul Debrecen. Din acest punct ea va atinge Crişul la 3 km, din jos de unirea celor doi afluenţi ai săi, Crişul Alb şi Crişul Repede. Ea va trece apoi pe Tisa la înălţimea satului Alde, la nord de Szeged trecând la Apus de satele Orosháza şi Békéssámson, la 3 km, de care va face o mică curbă. De la Algye linia va coborî talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României.” Aceasta frontiera urma sa treaca deci prin …Ungaria, mai precis, pe directia NNE-SSV prin comitatele din Estul Ungariei (de azi) precum Hajdu, Csongrád, Csanád, Békés si comitatul Torontál din Banat.
Revendicari teritoriale fata de Ungaria, in 1918-20, Ungaria inainte de 1918, Ungaria dupa 1920.
Sursa: Magyar Tudományos Akadémia MTA-BTK
Similar, si reprezentantii romanilor din Ardeal si Ungaria insistasera in “negocierile” simulate cu ministrul nationalitatilor recent proclamatei Republici Populare Ungare, Oszkár Jászi, in 13 noiembrie 1918, pe obtinerea teritoriilor celor 23 de comitate din Ardeal si Partium, plus zonele locuite (preponderent) de romani in trei comitate invecinate din Ungaria. Nu in ultimul rand, Ion Bratianu pledase la Conferinta de Pace de la Paris, incepand cu februarie 1919, pe obtinerea acelorasi teritorii pe care Antanta le promisese Romaniei in 1916 si romanii ardeleni la revendicasera la Alba Iulia.
Si de aici apare si problema raporturilor etnodemografice de la acea vreme, pentru ca, in baza singurei surse statistice la-ndemana la acea vreme, anume recensamantul populatiei Ungariei din 1910, invocate si utilizate (cu o serie de critici si rezerve privind obiectivitatea acesteia) si la conferinta de la Paris, proportia romanilor ajungea, in functie de calcule, la circa 43-47%. Deci sub 50%. Nu cu foarte mult, dar clar sub 50%. In cifre: 2.990.479 romani fata de 6.366.251 locuitori. Cifrele pentru comitatele care intrau doar partial in viitoarele frontierele promise Romaniei (de ex. Hajdu, Csongrád, Békés) le-am calculat aproximativ, dar “conservator”, proportional cu procentajul din suprafata comitatului ce urma sa revina Romaniei, miza unei eventuale marje de eroare fiind relativ redusa. Pentru a ajunge la 50% din pondere, conform acestui calcul provizoriu dar totusi realist, populatia romaneasca ar fi trebuit sa fie mai mare cu 192.646,5 persoane. (Am inclus si acel ,5 lipsit de orice logica, doar pentru a arata ca aici vorbim strict de cifre statistice si scenarii teoretice.)
CONCLUZIE: In teritoriile ale caror “unire” cu Romania s-a declarat in Rezolutiunea de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, romanii erau, conform datelor statistice, in minoritate absoluta, respectiv in majoritate relativa. Mi se pare o pe deoparte banala, pe de alta parte relevanta si, fara indoiala, …delicata, tinand cont de miza chestiunii la acea data – si tinand cont de faptul ca momentul “1 Decembrie 1918” a devenit parte a identitatii si, mai ales, a mitologiei nationale romanesti – si chiar zi nationala. Astfel, de Centenar s-au sarbatorit in 2018 o suta de ani de cand 1228 de persoane au decis, in numele unei minoritati numerice (statistice), asupra apartenentei teritoriale a unei majoritati numerice resp. a peste 6 milioane de persoane (statistice) si a unor teritorii de peste 100.000 km patrati. Este o constatare ce nu a mai fost facuta pana in prezent si care lipseste din imaginarul colectiv, nu doar al romanilor, ci si a majoritatii covarsitoare a maghiarilor sau a altor etnii. Totusi, mi se pare o constatare ce merita/trebuie consemnata ca atare, de dragul acuratetei si a reabilitarii ideilor de adevar, luciditate si sinceritate in discursurile despre evenimente istorice disputate – indiferent pe cine avantajeaza-dezavantajeaza la prima vedere.
Problema proportiilor etnodemografice fusese pusa in vedere reprezentantilor romani si de catre Oskár Jászi, la intalnirea de la Arad – Jászi vorbind de un procentaj de 43% romani in cele 23 plus 3 comitate revendicate. (La Arad, Jászi propusese transformarea intregii Ungarii intr-o Elvetie a Estului, nationalitatile urmand sa dispuna de o larga autonomie teritoriala, conform punctului 10 al presedintelui SUA, W. Wilson, iar la Paris, Ungaria oferise, in primavara lui 1920, si varianta independentei Transilvaniei, ca alternativa la alipirea la Romania.) Completare: In teritoriile obtinute intr-un final, conform Tratatului de la Trianon, populatia romaneasca inregistra, in baza aceleasi statistici din 1910, circa 53-55% din populatie – de aici si cifra invocata de regula cand se discuta chestiunea apartenentei teritoriale a regiunilor obtinute de Romania.
Cu aceasta am putea incheia subiectul …dar am rata partea cea mai interesanta, anume discutia despre acuratetea si relevanta acestor date statistice etnodemografice. Iata cateva intrebari care se ridica:
1. Cum s-a schimbat etnodemografia intre 1910-1914 si din 1914-1918, tinand cont de sporul natural (mai mare la romani decat la alte etnii)? Ipoteza: Pentru perioada dinainte de 1914 eventual s-ar putea stabili cu aproximatie, insa pentru perioada razboiului este greu spre imposibil, din lipsa de date si succesiunea de numeroase evenimente disruptive din pdv. demografic (refugieri, dezertari, emigrari clandestine, boli …).
2. Cum a afectat emigratia intre 1910-1918 compozitia etnodemografica a teritoriului revendicat de Romania? Ipoteza: Consider ca e greu spre imposibil de stabilit, din motivele invocate si la punctul 1. Conform unui site patriotic roman(!), in anul 1910 s-ar fi consemnat in Ardeal (23 de comitate) peste 24.000 de emigrari in alte tari, dintre care aproape 10.000 de emigranti romani. Daca cifrele sunt corecte, atunci constatam o aparenta contradictie fata de afirmatia istoriografilor conform careia, romanii ardeleni ar fi emigrat in numar mare nu doar din motive economice ci si din cauza “asupririi nationale” si a politicii de maghiarizare a autoritatilor. Or, cel putin in 1910, romanii sunt subreprezentati in randul emigrantilor… (Se stie totodata ca un numar mare de secui a migrat la Bucuresti, la fel, si numerosi sasi s-au stabilit in capitala Romaniei sau au fondat intreprinderi pe Valea Prahovei…)
2a. Cati romani ardeleni au emigrat intre 1914-1918 in Romania – a se vedea voluntarii care s-au alaturat armatei romane intre 1914-1918 – fara a se mai intoarce pana la 1 decembrie 1918? In Enciclopedia Romaniei se vehiculeaza un numar de pana la 100.000-120.000 de voluntari plecati din Ardeal in Romania, care ar fi luptat in armata romana pana in 1919. Cati au murit in lupte? Cati s-au reintors pana la 1 decembrie 1918? Ipoteza: Imposibil de stabilit – eventual de aproximat.
3. Cat de acurata si impartiala a fost metoda folosita la stabilirea apartenentei nationale in recensamantul ungar din 1910? Intrebarea din chestionarele recensamantului se referea la limba materna, nu la identitatea nationala, iar autoritatile ungare aveau tot interesul (si mijloace, metode) sa creasca in mod artificial ponderea statistica a maghiarilor. Ipoteza: Este de presupus ca numarul maghiarilor era mai mare in statistici decat in realitate – dar in ce masura si in ce masura in defavoarea romanilor? Ipoteza: Consider ca este imposibil de cuantificat. Eventual se pot face estimari.
4. Cati romani fusesera asmiliati fortat, astfel incat sa declare voluntar alta limba materna decat cea “reala”? (Acelasi lucru este valabil si pentru recensamintele romanesti dinainte si dupa 1918, prin care se incerca, mai mult sau mai putin deschis, cresterea numarului/ponderii romanilor fata de alte etnii.) Ipoteza: Presupun ca nu se stie si nu se poate stii. Imi amintesc vag ca in literatura maghiara se vehiculeaza cifra de circa 100.000 de romani maghiarizati in perioada dualismului. Oare cati or fi fost in realitate – si oare cati dintre ei se considerau asimilati fortat sau erau aculturalizati in mod natural?, asa cum se intampla si vice versa, in Romania, inainte si dupa 1918.
5. Cati ardeleni, indiferent de etnie, au murit in razboi? Au murit oare proportional la fel de multi, mai multi sau mai putini romani decat cei de alta etnie? In unele lucrari am gasit cifra de peste 82.000 de romani ardeleni morti pe front. Despre alte etnii nu am cautat si gasit deocamdata nimic. Ipoteza: E greu spre imposibil de stabilit o cifra cat de cat exacta – vazand de ex. cat de ambiguu din pdv. etnic sunt consemnate multe nume si prenume pe mormintele de soldati de la Oituz si din deja celebrul cimitir din Valea Uzului.
6. Cati civili romani au murit in Ardeal, comparativ cu alte etnii, din cauza razboiului (mai ales boli, subnutritie copii, mai ales in 1918)? Ipoteza: Greu de cuantificat.
7. Tinand cont ca vorbim, la recensamantul ungar din 1910, de un “scor” statistic foarte strans de 47% : 53%, balanta s-ar putea inclina cu usurinta intr-o directie sau alta, dat fiind numarul mare de factori care ar putea impacta numarul locuitorilor, mai ales intre 1914-1918. De aici apare intrebarea, cand si cum s-ar fi putut constata/consemna oficial – si cu ce marja de eroare – o eventuala depasire a ponderii romanilor pana la 1918? Ce ar fi, daca s-ar fi constatat ca de la o masuratoare la alta, romanii ar fi cand usor peste, cand usor sub 50? Ar fi dobandit/pierdut drepul asupra teritoriiilor revendicate la 1. 12. 1918, de la o numaratoare sau estimare la alta? Ipoteza: Imposibil de masurat.
CONCLUZII FINALE
1. In privinta apartenentei teritoriilor revendicate de romanii ardeleni la 1 decembrie 1918 si de catre Romania la Paris, raportul statistic etnodemografic din 1910, de 47-53% in defavoarea romanilor, este DIN PRINCIPIU IRELEVANT, deoarece o apartenenta etnica statistica NU indica pana la proba contrarie nici macar o preferinta, cu atat mai putin o decizie neechivoca in favoarea unei anumite apartenente teritoriale (Romania vs. Ungaria vs. Transilvania). Singura modalitate legitima din pdv. democratic / al autodeterminarii popoarelor si valida stiintific ar fi (fost) consultarea populatiei prin REFERENDUM si NEGOCIERI la Paris – lucru pe care de ex. Oszkár Jászi l-a oferit romanilor ardeleni in noiembrie 1918 resp. la revendicat si in numele maghiarilor ardeleni, in baza “ideii autodeterminarii popoarelor”.
2. Viceversa, in privinta apartenentei teritoriilor OBTINUTE de Romania la 4 iunie 1920 (Tratatul de la Trianon), raportul statistic etnodemografic din 1910, de 53-47% in favoarea romanilor, este DIN PRINCIPIU IRELEVANT, din motivele aratate mai sus. Singura modalitate legitima din pdv. democratic / al autodeterminarii popoarelor si valida stiintific ar fi (fost) consultarea populatiei prin REFERENDUM si NEGOCIERI la Paris – optiune pe care reprezentantii Romaniei n-au propus-o nicicand popoarelor/nationalitatilor din Ardeal.
Motivele (geopolitice, militare, economice) pentru care s-au impus pana la urma reglementarile din tratatele de pace de la Trianon, similar celor de la Neuilly sur Seine, Saint-Germain en Laye, Versailles si Sevres le-am expus, in ultimii ani, in articolele de mai jos, cu trimitere la surse primare si secundare:
A) Trianonizați România! Sau: Cum să ajungem la o perspectivă comună asupra Transilvaniei
B) Ce “nu” trebuie să știm despre Ardeal, după 1918 – ca să rămânem proști și după 2018
C) Dreptul internațional, martorul retrasării geopolitice a granițelor în Europa de Est, în 1918-1920
BIBLIOGRAFIE
1. Rezultatele oficiale ale recensamantului Ungariei din 1910
(A Magyar Szent Korona Országainak 1910. Évi Népszámlálása)
2. (Revista) Korunk (“Epoca Noastra”), 12/2018, pag. 12-51
3. (Ziarul) Budapesti Hírlap, din 14. 11. 1918, pag. 1 si 4
4. Rita Knudsen: …The Concept of ‘Selfdetermination’ and the Idea of Freedom in 20th- and 21stCentury…
5. Ioan I. Serban: Romanii in armata austro-ungara…
Deasemenea, pentru evitarea unor interpretari gresite a situatiei politice din Ungaria si Transilvania, deosebit de complexe si schimbatoare, cat si a celei etnodemografice, din toamna tarzie a anului 1918, am purtat convorbiri telefonice cu doi istorici (Z. Cs., M.A.) ambii cunoscatori intimi ai temei – carora le multumesc pe aceasta cale pentru sprijin si pentru materialele puse la dispozitie!
Hans Hedrich, politolog
15. 06. 2020
Faptul ca ati inchis comentariile(facand imposibile firestile replici) la articolul ” Trianonizati…” mi-a taiat elanul de a mai citi prezentul articol. Si, implicit, de a face un, eventual, comentariu.
Stimate domn, stimati domni!
DA! Aveti dreptate!
Va urez mult succes in activitatea dvs.!
P.S.1 Din nou, lipseste istoriografia romaneasca! Nimic imtamplator.
P.S.2 In anul 2003 am fost la pescuit impreuna cu un olandez. Omul avea un dictionar olandezo-roman. Pe ultima coperta erau hartile Romaniei si a Ungariei. Va las sa ” ghiciti” in ce tara era plasata Transilvania…
stimate dle. vrabie, nu am inchis in mod special comentariile la articolul anterior, ci am limitat mai demult perioada deschisa comentariilor la 7 zile dupa publicarea unui articol – dupa mao multe experiente negative cu “lupte libere” intre unii comentatori…
imi pare rau ca nu doriti sa citit si postarea actuala. sper sa reveniti insa pe acest blog!
nu stiu care e relevanta povestii “pescaresti” pe care ati adaugat-o mai sus…
cu stima
hans hedrich
” …nu stiu care e relevanta povestii “pescaresti” pe care ati adaugat-o mai sus…”
Hmmmm…stimate dl. Hans, in toate scririle mele pe acest blog am avut o atitudine foarta decenta si de buna cuviinta in a va intelege. Si voi mai avea.
Dar, constat, ca in citatul de mai sus imi rastalmacititi spusele dandu-le o nota aparte, ca sa nu spun hazlie. Cele scrise de mine NU sunt o poveste, si cu atat mai putin o poveste pescareasca. Va rog faceti abstractie de ” am fost la pescuit” si inlocuiti cu “am fost in Delta Dunarii”. Continuarea ” povestii” este aceeasi. “Ghicitoarea” ramane.
Relevanta!? Pai, ar fi una extrem de imporanta. Care ar avea si o morala: in timp ce romanii unui stat mafiot(asa cum au statuat prietenii dvs.) sunt lenesi si neinteresati de soarta Romaniei(treaba cu 4 iunie a ingropat-o un om de mare bine), ungurii sunt extrem de pragmatici: duc munca de propaganda iredentista in lume prin falsificarea istoriei prezente. Pai, daca pe asta o falsifica, mai trebuie sa ma mai gandesc la trecut?
P.S. Off topic(cu voia dvs.). NU cred ca in alte tari n-ar exista lupte politice contodente, in care sa se arunce vorbe grele si ocari asupra adversarilor, mai ales cand sunt la guvernare. Apelativele, de orice fel, sunt de mare pret. Daca se iau de bune polemicile politice drept chintesenta unui stat este o mare eroare. Sau sunt interese.
Apoi, trimiterile la Caragiale sunt neinspirate. Inclin sa cred ca nu cunoasteti adevaratele intelesuri ale crticilor marelui dramaturg. Moravurile oamenilor inseamna una iar mafia de nivel statal este cu totul ALTCEVA.
Dupa Adunarea de la Alba Iulia si maghiarii transilvaneni au organizat un eveniment identic in cadrul caruia au declarat ca nu doresc sa se rupa de Ungaria.
Dorinta lor pentru autodeterminare insa nu a fost luata in calcul.
Nu stiu de ce datele recensamantului din 1910 nu ar fi corecte. Exista dovezi concrete ca ar fi fost masluite?
Ref. la recensamant si obiectivitatea acestuia: Nu cunosc problema in detaliu, stiu doar ca se critica intens de catre Romania, inca inainte de razboi, dar critica inca nu e contraargument, cu atat mai putin din partea unui “kin-state” al romanilor ardeleni, el insusi si mai narionalist decat Ungaria si promotor al iredentismului fata de Ungaria.
Stabilirea nationalitatii dupa limba materna (lucru critica, din cate stiu) era metoda standard a vremii, din cate am citit. Agenda nationalista a statele participante la congresele internationale de statistica era notorie. Pe Wikipedia se mentioneaza Germania si Franta ca fiind acuzate la congresul din 1853 ca ar falsifica reprezentarea statistica a natiinalitatilor de pe teritoriul tarii…
Concluzia dvs., d-le Hedrich, este că, în lipsa unui referendum, legitimitatea unirii (anexării – cum spun maghiarii) Transilvaniei cu România nu există. Specificaţi, însă, că românii ardeleni erau majoritari (în mod absolut sau nu) chiar şi după datele recensământului imperial din 1910, despre care, iarăşi, în mod onest, recunoaşteţi că ar fi putut fi falsificat (evident, nu în favoarea românilor!)
Din ecuaţia referendumului i-aţi omis însă pe saşi, care ar fi putut înclina balanţa de o parte sau alta. Iar germanii transilvăneni au acceptat, şi de jure, şi de facto, unirea Transilvaniei cu România, pentru că urmau să fie conduşi de un rege din neam germanic şi nu de un preşedinte maghiar într-o ţară incertă atunci. Căci nu ştiu (şi dacă ar fi fost – sunt nesemnificative) poziţii de împotrivire a lor faţă de unirea cu România sau de contestare a acestui act.
Stabilirea graniţelor postbelice s-a făcut şi după primul război mondial, şi după al doilea fără astfel de consultări ale maselor, fiind acceptate de dreptul internaţional. Ce referendum s-a făcut la „arbitrajul de la Viena”, când Transilvania de Nord a fost dată Ungariei sau la anexarea Basarabiei de către URSS şi în 1940, şi după1945?
P.S. Dacă revendicările Ungariei legate de Transilvania le pot înţelege prin prima minorităţii importante de maghiari care trăiesc de secole aici, văzând harta Ungariei Mari m-am întrebat mereu pe ce criteriu etnic/naţional/juridic similar este revendicat portul Rijeka şi o parte a coastei Croaţiei. Vă mulţumesc dvs. sau oricui mă va lămuri, fie şi pe scurt, asupra acestui aspect, despre care sincer recunosc că nu ştiu aproape nimic.
Buna ziua. dle. Prisecaru!
Am aprobat acest comentariu – celelalte fiind pe mai departe in SPAM – considerand ca intrebarile dvs. merita si pot fi discutate constructiv. La celelalte comenatarii am impresia ca m-as pierde in noianul de chestiuni puse in discutie de dvs. de-a valma si, aparent, nu cu scopul de a le discuta, ci de a “imbarliga” discutia si ao impotmoli in polemica. Va asigur ca voi aproba si voi raspunde, in masura posibilitatilor/a interesului la orice comentariu al oricui, atata timp cat nu urmareste doar scopruri trolliste.
Asadar, temele principale identificate in comentariul dvs. de mai sus sunt, in esenta urmatoarele:
1. Legitimitate “anexare” teritorii ungare in lipsa de referendum, in contextul unei majoritati romanesti
2. Omiterea sasilor din ecuatia unui eventual referendum
3. Ungaria, tara incerta in 1918
4. Stabilirea granitelor fara consultari ale populatiei, inclusiv in 1940 si dupa 1945
5. Apartenenta Croatiei de azi la Ungaria
Raspuns (evident, personal, fara pretentii de superspecialist samd.)
1. Din principiu, un transfer de teritorii de la un stat la altul trebuia si trebuie sa aiba la baza un demers legitim, in speta unul bazat pe normele de drept international. La momentul 1918, similar si in prezent, doar incheierea unui tratat international (sursa de drept international), bazat pe negocieri intre partile interesate (state, reprezentanti miscari nationale/de eliberare/regim de facto) poate fi considerat un demers legitim din pdv al dreptului international si etic. Conceptul de autodeterminare al popoarelor NU era la 1918 un PRINCIPIU de drept international, ci doar un concept. Acesta a devenit principiu de drept international si prin aceasta norma obligatorie (=ius cogens) doar cu Carta ONU din 1945 si cu Pacturile ONU pentru drepturi civile, economice, culturale si sociale, din 1966.
CONCLUZIE: Demersul urmat in cazul Ungariei (incalcarea armistitiului/Conventiei de la Belgrad, din 13 noiembrie, ocuparea teritoriilor ungare de catre armate straine, trecand peste liniile de demarcatie stabilite, subrezirea suveranitatii statale, excluderea Ungariei de la negocierile Conferintei de la Paris, crearea unor structuri administrative paralele care urmareau secesiunea unor teritorii, refuzul organizarii unor referendumuri etc.) delegitimeaza profund cesiunea teritoriilor ungare in favoarea Romaniei. Odata semnat si ratificat Tratatul de la Trianon insa, demersul ilegitim a fost acceptat ca “legitim” (strict juridic vorbid) de catre Ungaria, in baza principiului de drept international PACTA SUNT SERVANDA. In prezent, apartenenta acelor teritorii candva ale Ungariei la Romania isi are legitimitatea in Tratatul de la Paris, din 10 feb. 1947 care, evident, i se substituie celui din 1920.
Paranteza: NU (doar) Ungaria a folosit termenul anexare, ci insasi RO si Antanta, in art. 3 al Conventiei de la Bucuresti, din 17 august 1916. CITAT: “Art. III. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei austro-ungare stipulate şi delimitate la Articolul IV.” Iar la intalnirea Goldis-Berthelot-Guvern, din noiembrie 1918 la Iasi, in care Berthelot ii indica lui Goldis ca romanii ardeleni sa organizeze o adunare nationala pentru a nu se tine referendum(!), s-a vorbit de “alipirea” Transilvaniei la Romania. Pe net circula un articol de presa despre acea intalnire.
2. Reprezentantii sasilor si-au declarat adeziunea fata de Rezolutiunea de la AB din varii motive, printre care si simpatia sincera pentru cauza romanilor si frustrarea fata de nationalismul etatist al Ungariei. In afara de asta, au contat insa si urmatoarele: Prezenta trupelor romanesti in Ardeal, convingerea ca jocurile sunt deja facute, asa ca, mai bine se alatura invingatorilor, promisiunile SF ale romanilor fata de sasi – sasii delirand la un moment dat despre refacerea teritoriului autonom sasesc din trecut (tragicomica mai e istoria…). Deceptia a urmat insa imediat dupa ce Bratianu a cules roadele la Paris cu acel cec in alb obtinut de la sasi, prin cinica inducere in eroare – sasii vazand deja ca in 1919 si nici mai tarziu nu obtin NIMIC de la reprezentantii romani resp. de la Consiliul Dirigent, ce se instalase chiar in “capitala” sasilor, Sibiu. Adica au luat tzeapa maxima, dar …jocurile erau deja facute.
In caz de referendum, s-ar fi schimbat insa intreaga ecuatie si pentru sasi, pentru ca ar fi fost un proces de consultare cu rezultat teoretic “deschis”; deci si sasii ar fi vazut ca intr-adevar si ei decid realmente asupra viitorului Ardealului. Iar cum optiunea alipirii Ardealului la Romania NU a existat realmente in mintea oamenilor inainte de 1 decembrie 1918, este greu de imaginat ca sasii ar fi mers pe varianta asta. La Paris, in primavara lui 1920, reprezentantul Ungariei, Apponyi, a propus chiar independenta Ardealului… (Important: Asata nu s-a facut in cadrul unor negocieri, ci a unor simple AUDIERI, de forma, a Ungariei, cam ca la un proces comunist, la acare acuza reprezenta deja si condamnarea, dar pentru un minim de aparente de demers juridic legal, viitorul condamnat avea voie sa spuna si el doua vorbe. Procesul ceausestilor mi se pare cel mai apropiat termen de comparatie cu Trianon, Versailles, St. Germain etc.) Daca la referendum ar fi fost de ales intre alipire la RO, autonomie in cadrul HU sau un Ardeal indepdendent, sasii ar fi ales preponderent una din ultimele doua variante. La fel si multi romani, cred, – mai ales greco-catolicii.
3. Ungaria era la sf de 1918 un stat profund zguduit din INTERIOR, si din cauza abuzurilor permise de Franta armatelor romanesti, sarbesti si detasementelor cehoslovace. De aici se trage si Republica Sovietelor din vara lui 1919… In ciuda fragilitatii sale, guvenrul ungar, proaspat republican si revolutionar, al lui Károlyi, cu ministru de interne si al nationalitatilor(!), Oszkár Jászi – un stangist si radical sincer deschis fata de un “Ausgleich” cu nationalitatile tarii, pe baza de LARGA AUTONOMIE TERITORIALA (“pe criteriu etnic”, evident!), a actionat surprinzator de coerent si conform cu obligatiile sale ca stat – permitand romanilor de ex. organizarea garzii nationale, carora Ungaria le platea si o leafa(!), la fel, a permis organizarea adunarii de la AB, a pus la dispozitie trenuri si cazare, a permis garzilor sa depuna juramantul NU fata de Ungaria ci fata de Consiliul National al Romanilor(!) – deci 100% in spiritul si litera punctului 10 al lui W. Wilson, care stipula CEA MAI LIBERA DEZVOLTARE AUTONOMA pentru popoarele Austro-Ungariei. Insa reprezentantilor romanilor i-au spus ca ei vor ruperea teritoriilor locuite de ei de la Ungaria… Jocurile erau deja facute…
4. Granitele modificate fara consultare populara/referendum in 1918-20, 1940, 1947 au fost acceptate NU de catre “dreptul international”, ci de catre statele interesate, devenind astfel JURIDIC vorbind VALIDE. Am expus la punctul 1 chestiunea cu Transilvania la 1918-20. La Viena, in 1940, macar au fost ascultate/implicate, pe picior de egalitate atat HU cat si RO, chiar daca arbitrajul heirupist a fost dominat de Germania si Italia. Nu spun ca demersul ar fi fost legitim (a se vedea insa contextul de razboi), dar odata semnat/ratificat (a fost ratificat de Romania? Nu stiu…), cat si prin ACTIUNEA CONCLUDENTA si lipsa PROTESTULUI partilor interesate, arbitrajul de la Viena trebuie considerat valid la acea data, producand efecte juridice. Dupa 1945 situatia e similara cu cea de dupa 1918: Invingatorii isi impun, pentru a doua oara, vointa asupra invinsilor, de asta data cu si mai multa superioritate morala.
5. Ungaria tratase teritoriile Croatiei de azi diferit de restul tarii, ele avand un fel de statut special, asadar, e clar ca ar fi fost oricum primele teritorii la care ar fi renuntat in caz de negocieri/referendum. Hartile cu Ungaria Mare vehiculate in prezent NU trebuie intelese ca pretentii teritoriale de luat in serios fata de tarile vecine, ci vor sa sugereze nedreptatea distrugerii sistematice a Ungariei in 1918-20. Inainte de Primul RM, Ungaria stapanea acele teritorii pentru ca …le stapanea (principiul UTI POSSIDETIS) – la fel cum Romania stapanea la 1918 Dobrogea si orasul portuar turco-tataresc Kyustende (ghiciti, despre ce oras e vorba!). Le stapaneau pentru ca …le stapaneau (in baza tratatelor internationale semnate, ratificate etc. – de ex. Berlin 1878). Apropo, Istria si Rijeka erau locuite preponderent de italieni si totusi au ajuns la viitoarea Iugoslavie. Ciudat, nu? Deci NU conta nici in 1918, nici in 1947 si nici azi componenta etnica a unui teritoriu pentru a legitima apartenenta teritoriala la un stat, ci tratatele internationale, rezolutiile ONU (=surse de drept international), actiunea concludenta sau lipsa protestului a statelor samd.
Cam atata, scris la repezeala…
Fac nitel o deviere de la subiect, pentru ca as dori un raspuns la o intrebare pe care ma framanta de ceva timp: de ce nu au fost suficienti 800 de ani sasilor ca sa se inradacineze permanent aici?
intrebare fatalmente gresit pusa. raspunsul il puteti afla singur – cumparati o DRUJBA, mergeti intr-o padure multiseculara, taiati arborii si aveti raspunsul. veti avea totodata raspunsul la intrebarea, unde si la cine ar trebui cautata o eventuala culpa majora pentru disparitia sasilor, in afara de sasi, care au contribuit intr-un final si ei…
Nu numai sasii au avut si au de suferit in Romania. Maghiarii, de ex. au ramas, si nici nu vor sa plece, in ciuda faptului ca romanii de 150 de ani se dau peste cap sa elimine minoritatile etnice de pe teritoriul tarii.
Concluzie, binenteles, total eronata. In primul rand, situatia geopolitica din 1918-1920 nu permitea organizarea unui referendum, in conditiile in care administratia locala si centrala din fostele state imperiale a inceput sa se dezintegreze.
Daca domnul Hans nu ar fi fost atat de partinitor (in favoarea Ungariei binenteles) si ar fi pus mana pe ceva literatura romaneasca, ar fi aflat ca referendumuri s-au tinut, dar la nivel local, de sat, de comuna, de oras, insa s-au tinut conform vremurilor. Oamenii se adunau, votau un reprezentant si il imputerniceau sa reprezinte comunitatea lor la Alba Iulia. Asa au venit acei 1200+ electori. Votul s-a facut aproximativ pe modelul sistemului electoral american la prezidentiale. Votez electori, iar electorul voteaza presedintele.
Apoi, dl. Hans ignora faptul ca recensamantul din 1910 a fost unul viciat care practic a epurat comunitatea evreiasca pentru ca era bilingva. Cam 10% din populatia romaneasca de atunci a fost si ea bagata in statistica ca maghiara, fie pentru ca era bilingva, fie pentru ca si-au maghiarizat numele.
Stimate dle. TROLL,
v-am aprobat comentariul din SPAM, pentru ca asa am facut si cu un comentariu al dlui. Prisecaru care vad ca atrage urgent raspunsuri ale altor trolli – dar mai ales pt ca merita discutate perceptiile nefondate pe care le prezentati aici si care mi se par reprezentative pentru multi nationalisti romani. Asadar, voi raspunde la urmatoarele teme expuse de dvs.:
1. Situatia din 1918-20 nu permitea organizarea unui referendum.
2. Dezintegrarea admin locale ungare
3. HH partinitor
4. Literatura romaneasca despre referendum/Adunarea Nationala de la AB
5. Sistemul de vot aplicat pentru Adunarea Nationala de la AB
6. Recensamant de la 1910 viciat, ignorat de HH
1. Asa este. Situatia nu permitea referendum, motiv pentru care ar fi trebuit organizate mai tarziu, cand situatia o permitea. Simplu si banal – cum s-a facut, cu mari sfortari, pentru ca se opuneau invingatorii, in 1920-1921, in Schleswig/Danemarca, Silezia Superioara/Polonia, zone din Prusia/Polonia, Eupen/Belgia, iar in 1935 in Saar. Dreptul de a organiza referendum a fost inclus chiar in Tratatul de la Versailles, intre Antanta si Germania. Deci, la fel s-ar fi putut stipula si in Tratatul de la Trianon. In Tratatul de la Sevres, cu Imperiul Otoman, s-a pus in vedere organizarea unui referendum in zona Smyrna/Izmir, la 5 ani dupa semnarea tratatului, pentru a decide daca vor sa ramana la Imperiu sau vor la Grecia – pana atunci zona fiind sub administratie si ocupatie militara greceasca …dar totusi in cadrul Imperiului Otoman – deci un fel de suveranitate impartita in doua. Singurul referendum permis si organizat in Ungaria a fost cel de la Sopron/Ödenburg, majoritar german, dar ajuns totusi, probabil prin turism electoral, la Ungaria.
Rezulta ca in unele tari s-a permis, in altele nu s-a permis referendum, in functie de interese si puterea invinsilor.
2. Admininstratia publica din HU se descompunea NU de la sine, ci in urma abuzurilor permise de Franta armatei si garzilor nationale ale vasalilor sai (“puteri asociate”) – adica prin incalcarea prevederilor Conventiei de armistitiu de la Belgrad, trecerea repetata a liniilor de demarcatie, confiscari de bunuri, violente si chiar atrocitati impotriva civililor maghiari etc.
3. Hans Hedrich e partinitor – DA!, in favoarea CAUTARII ADEVARULUI, indiferent pe cine il favorizeaza. In schimb, dl. Junimist e partinitor in favoarea neadevarurilor, miturilor si necunoasterii.
4. Literatura romaneasca nu contrazice in esenta literatura maghiara, ci doar creeaza imnpresia unei realitati paralele, prin SELECTIVE BIAS (adica alegere selectiva intentionata = minciuna prin omisiune, in limbaj popular). In plus, eu nu folosesc doar surse care prezinta puncte de vedere “nationale”, ci de orice fel si, preferabil, surse care analizeaza evenimentele din 1918-20 din perspectiva dreptului international valabil la acea vreme – sursele cheie pentru a decoda “Trianonul” dar ignorate de istoriografie, din lipsa de intelegere elementara resp. ignoranta.
5. Asocierea pretentioasa a desemnarii reprezentantilor romanilor de la AB cu votarea electorilor americani e nostima. Sper ca va dati seama singur, din fraza anterioara, de ce…
In caz ca nu sau daca pretindeti ca nu, va spun eu: in Ardeal, cei 1228 de reprezentanti NU au fost votati de nimeni, ci au fost trimisi cu asazise CREDENTIALE, semnate de localnici – lucuru de inteles in acel context de haos intentionat creat – plus ca Franta indicase romanilor ardeleni sa tina adunare populara/nationala in loc de referendum. Acele credentiale, sursa de “legitimitate democratica” sunt insa la maxim viciate, nu doar pt ca NU au la baza un vot al celor pe care pretindeau ca ii vor reprezenta, ci pt ca insasi semnaturile aderentilor sunt in foarte foarte multe cazuri FALSE – adica o singura persoana a semnat pentru altii – se vede dupa scrisul de mana identic in zeci si sute de cazuri pe acele credentiale (posibile motive: graba, analfabetism ale unor sustinatori, intentie de manipulare?, ignoranta)
6. Am expus chiar eu, in articolul de fata, criticile aduse fata de recensamantul din 1910 despre care se poate presupune ca intr-adevar a fost viciat. Si totusi, chiar si romanii ardeleni si Antanta se bazau pe acel recensamant din 1910, pentru ca alte date statistice nu existau, criticandu-l totodata… Ramane intrebarea: Oare cati romani ar fi declarat alta limba materna in conditiile lipsei nationalismului etatist maghiar din acea vreme? Nu stim. 10% in plus? sau 15,53% sau 3,37% Nu stim si nu e relevant, din motivele aratate in articol.
Cu stima – chiar si fata de un troll
Cand Árpád conducatorilor maghiarilor a trecut aici, cu populatia maghiara posibil cu ocazia reintoarcerii din patria de provenienta ultima statie Lebedia (ultima loc de sedere inainte de a intra in Ardeal) aici nu era nici picior de roman. Dupa infrangerea lui Decebal de Traian timp de1000 de ani nu gasesti nici-un cuvint istoric despre romani, istoria romanilor de la razboiul daco-roman 103-105 pana la 1330 foarte ciudat tace. Nu exista niciun act istoric, nu sunt urme de biserici, cimitire sau alte acte, sau materiale doveditorare, despre existenta romanilor. Atunci a inceput infiltrarea romanilor in Ardeal. Toti romanii, din Ardeal sunt imigranti in Ardeal. Ardealul a dus o lupta milenare pentru aprarea Ardealuli pana in 1918, unde au fost romanii timp de 1000 de ani, cand era in pericol Ardealul din cauza otomanilor, mongolilor etc.-? Recensemantul facut in 1910 -este fals. Este plina cu dezinformari. Despre sasi mai bine daca nu vorbim, au primit recompensa pentru tradare in regimul comunist sub conducerea lui Ceausescu cand au fost vanduti ca niste animale. Istorici renumiti inclusiv roman declara ca in 1920 Romania nu avut niciun drept sa promeasca Ardealul in 19920, nici ca erau majoritar, nici ca prada de razboi. Romanii erau imigranti, primiti cu foarte mare usorinta de conducatorii Ardealului.
” Atunci a inceput infiltrarea romanilor in Ardeal.”
Atunci, cand?! Deci, cand s-au ” infiltrat” romanii?!
Teoria cu spatiul gol este, cum sa spun, aiuritoare!!! Mai stii, dumneata, vreo situatie similara in Europa?! NU poate fi logic ca dupa retragerea aureliana spatiul sa fi ramas gol. Pentru o mai buna intelegerea a unui astfel de fenomen trebuie citita istoria(Wikipedia) Mexicului. Dupa ocuparea teritoriului actualei tari, urmatoarea generatii de copii vorbeau doua limbi: cea a bastiansilor si cea a ocupantului!!!
Apoi, de ce sa fi dat navala romanii din imprejurimi cand spatiul deja era(ar fi fost) ocupat?! Ce i-a oprit pana atunci?! Ce sa-i fi impins asa, deodata, sa migreze?!
Aceasta teorie a fost inventata in lipsa altor argumente, si este perpetuata de oameni intens manipulati.
WIKIPEDIA: ” Dragoș (de asemenea cunoscut ca Dragoș I sau Dragoș Vodă; n. secolul al XIV-lea – d. secolul al XIV-lea) este cunoscut din cronicile moldovenești ca descălecător în Moldova și primul ei voievod. Cronicile spun că voievodul român Dragoș, fiind la vânătoare și urmărind un zimbru, a trecut din Maramureș la apa Moldovei, și plăcându-i locul, s-a așezat acolo și a populat țara cu români din Maramureș. ”
Istoria Moldovei spune altceva: migratia(cata a fost) a avut loc in sens invers!!!
Stimate domn,
NU mai scrie dupa ureche, e pacat!
P.S. Cat priveste asa-zisa lipsa a dovezilor istorice vai reveni curand
Termenul INFILTRARE are conotatii negative in romana, dar in maghiara sau germana nu, pt ca inseamna strict ca ceva, un lichid, o populatie patrunde incet printr-un obstacol sau filtru. beszívárgás, Einsickern.
Stimate domnule Hedrich,
În primul rând vă mulţumesc pentru amplul dvs. răspuns. Aş mai avea câteva nelămuriri (căci înţeleg că rolul formului este de a dezbate), dar vă mărturisesc că m-a dezamăgit calitatea pe care mi-o atribuiţi, aceea de toll. OK, poate că tonul meu nu a fost întotdeauna conform exigenţelor dvs., dar nu sunt postac, nu lucrez în echipă cu nimeni, nu sunt magnet de troll, ş.a.m.d. Iar dovada bunei mele credinţe este aceea că după ce mi-aţi banat mesajele, nu am încercat să revin cu un alt nume şi de pe o altă adresă IP. Recunosc că am citit lucruri interesante şi inedite pentru mine din postările dvs.; că nu întotdeauna nu am fost de acord cu toate punctele dvs. de vedere – cred şi văd că nu reprezintă un criteriu automat de selecţie pentru Neuer Weg. Şi, în contrapartidă, şi tot ca un exerciţiu de sinceritate (arhiva există), îmi amintesc de reproşurile pe care mi le adresaţi şi mie cum că nu înţelegem că proiectul de autonomie secuiască se referă doar la autonomia culturală. Or, realitatea a demonstrat contrariul. În acelaşi spirit mă dezamăgesc şi poziţiile pro-româneşti nătângi şi fără relevanţă, gen armata română a ajuns de două ori la Budapesta.
Evident, dvs. sunteţi vameşul site-ului şi decizia vă aparţine, dar atunci când îmi trataţi mesajele ca fiind spam, îmi oferiţi ocazia să cred că v-am pus în dificultate, un merit pe nedrept auto-asumat, probabil.
Aştept cu interes viitoarele materiale şi vă doresc sănătate!
Am parerea ca articolul din urmatorul link : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-pierdut-ungaria-ardealul-trianon-urma-100-ani-a-fost-singura-tara-prezentat-argumente-eugenice-conferinta-pace-1_5ed77e8d5163ec427173f171/index.html?utm_source=playtech&utm_medium=https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-pierdut-ungaria-ardealul-trianon-urma-100-ani-a-fost-singura-tara-prezentat-argumente-eugenice-conferinta-pace-1_5ed77e8d5163ec427173f171/index.html&utm_campaign=CrossPromo poate fi ca si un comentariu la articolul dvs., cu atat mai mult cu cat este scris de un ardelean.
M-as bucura daca l-ati accepta. Sau ar putea fi o tema de studiu pentru dvs. si,deci, un viitor articol.
Cu stima,
“Adevarul” oscileaza intre jurnalism si propaganda. azi au publicat un articol bun despre dacomania din romania.
dar articolul despre ungaria si eugenia prin care,,cica, ar fi pierdut ardealul, e nonsens. jurnalistul tot insiuneaza chestii, pe care marius turda refuza sa le confirme. iar cauzalitatea dintre invocarea argumentelor eugenice si pierderea Ardealului de catre Ungaria ramane nedovedita si tradeaza un tembelism dureros al jurnalistului. Ca si cum Ungaria era cat pe ce sa pastreze Ardealul,,dar din cateva cuvinte si fraze rasisten l-a pierdut la masa verde. Asta e cea mai handicapata teorie ce-am auzit-o pana acuma despre Trianon.
De acord cu Dvs., dle Hans.
Grosul miscarii eugenice in Ungaria este datata dupa 1920, in perioada interbelica si a fost influentata de miscarea similara din Germania.
Acest “istoric”, precum si jurnalistul de la Adevarul, foarte limitat si el, sustine ca Trianonul se datoreaza in buna parte eugeniei. Cred ca stiu unde bate teoria asta.
Multi, ulterior fac legatura intre eugenie si fascism.
Stim ca argumentatia mioritica a invaziei Ungariei se bazeaza pe dorinta mesianica a romanilor de a scapa lumea de bolsevism. (Si nu de a razbuna infrangerea umilitoare din 1916/1917, precum si de a obtine teritorii straine prin orice mijloace.)
Da, teoria este handicapata, dar cu un scop bine definit: as paria ca urmatoarea lucrare a “istoricului” si urmatorul interviu va dovedi ca radicinile fascismului de fapt sunt in Ungaria. In viziunea pseudo istoriografiei mioritice.
Si oare cine ne-a scapat de ambele? 🙂
Propaganda si dezinformare neosecurista de tip LARICS, iar platforma de difuzare de mult timp este Adevarul.
Vrabia malai viseaza, dar asa sunt vrabiile pe la noi, mai limitate si ele, le place Eugenia. 🙂
problema e jurnalistul si insinuarile sale neprofesioniste, plus titlul SF, nesustinut de cele spuse in articol. raspunsurile istoricului marius turda sunt in schimb f diferentiate si factuale. am avut ocazia sa-l cunosc in 2019 si il apreciez f mult pt profesionalismul sau. il cunosc ca pe un istoric integru, cu o cunoastere vasta in privinta eugeniei.
” In viziunea pseudo istoriografiei mioritice.”
” tradeaza un tembelism dureros”
Domnule Hans,
Am convingerea ca demersurile dvs. sunt facute DOAR pentru cititorul roman. Altcumva, ar fi inutil sa ” bateti la usi deschise”…
Prin folosirea (inclusiv admiterea) unor sintagme nepotrivite, cititorul roman NU va putea fi convins, chiar dimpotriva. Mai mult, el se va indeparta de articolele dvs.
Baleiez, citesc si comentez de multa vreme pe internet. Experienta capatata mi-a confirmat ideea ca NICIODATA limbajul inadecvat nu va tine loc de argumentatie solida. Se poate intelege/admite subiectivitatea. dar ” atacul la baioneta”, NU!
Cu stima,
stimate dle. vrabie, ppsibil sa fi folosit si prima expresie,,dar nu mai tin minte unde.,daca gasiti sursa, sa verific, o putem discuta. nu vad nimic injurios in a spune, cu ironie, “mioritic” – la fel cum fac multi romani…
ref. la tembelismul jurnalistului: e o caracterizare, descriere, cred, si nu un atribut calomnios, din momemt ce e dovedit ca face afirmatii total lipsite de logica, menite sa discrediteze un popor din ardeal. tembel, etimologic, inseamna (in albaneza, turca?) LENES, nu PROST, ca in romana. asadar, jurnalistul poate fi considerat, pe buna dreptate, lenes in gandire… …si rauvoitor. si prost, pt ca isi strica reputatia… deci da dovada clara de …TEMBELISM.
Doare o precizare.
” In viziunea pseudo istoriografiei mioritice.” nu va apartine dar v-ati asumat-o prin publicare; se gaseste ceva mai sus.
Apoi, incercati sa o justificati. DA, este.o jignire, si chiar mai mult. Se stie ca romanii folosesc termenul de mioritic si in sens de (auto)persiflare. Or, a spune ca istoriografia romaneasca este mioritica inseamna a NEGA in totalitate valoarea istoriografiei romanesti. La urma urmei fiecare este liber sa se autodefineasca asa cum crede de cuviinta.
P.S. ” După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.” Oare (si) acele institutii sa fi fost ” inselate” de “mioriticul” NICOLAE IORGA!?
Nu am cunostinte suficiente pentru a putea comenta prezentul articol. Si nici timp de studiu avand in vedere proxima inchidere a comentariilor.
Totusi un lucru am remarcat: lipsa procentelor celorlalte etnii(sasi, secui, slavi, evrei, etc.)!!! De ce oare?! Nu cumva relevanta acestora ar da ca etnia maghiara sa fii fost cu adevarat minoritara?!?!?!
Ca profesor cumulard am cunoscut un cursant, din Valea Jiului, cu nume maghiar. Fara sa-l fi chestionat anume, acesta mi-a spus ca bunicului sau i s-a transformat/maghiarizat numele.
Intr-o practica studenteasca la Oradea, un instructor atasat ne-a spus ca traia, la acea vreme, persoana de peste 80 de ani care nu stia romaneste dar spunea ca este vlaha.
Un an mai tarziu, fiind la Tg. Mures tot intr-o practica, un alt instructor(dintr-o familie mixta: roman-germana) pe nume Tiganus(!) ne-a spus ca fusese de mai multe ori in Germania. Aici, toate persoanele cu care a stat de vorba nu erau convinse ca maghiarii nu ar avea suficiente drepturi.
In urma cu cca 7 ani am stat in camera la Spitalul de recuperare cardiologica din Covasna cu un sas din Odorheiul secuiesc. . Initial, am crezut ca este maghiar pentru ca vorbea in maghiara cu medicul. In timp, regret ca i-am uitat numele(dar s-ar putea sa mai am cartea lui de vizita) am aflat originea lui: strabunicii au fost adusi in Transilvania ca mesteri sticlari. Nu am avut indiscretia sa-l intreb daca vorbea si limba germana. In schimb, am aflat ca fiica lui nu vorbea maghiara.
Am cunoscut in Tg. Mures o persoana cu numele Szasz. Vorbea maghiara; sa fi avut origine saseasca?
Un singur lucru as putea comenta, cel privitor la: ” 4. Cati romani fusesera asmiliati fortat, astfel incat sa declare voluntar alta limba materna decat cea “reala”?”
Am facut parte din comisia municipala la primul recensamant efectuat dupa 1990. Am intalnit un caz ce mi-a ramas in memorie: o persoana, ce locuia la bloc, a declarat ca este de etnie romana desi multe elemente(fizionomie, culori, mobilier) imi sugerau altceva.
Asadar, in domeniul dezbatut problema etnicitatii este extrem de fluida si adevarul ABSOLUT este IMPOSIBIL de aflat. So…