Ați strivit corola de minciuni a României! O decodare transilvană a anulării alegerilor prezidențiale
INTRO:: NAȚIONALISM ȘI DEMOCRAȚIE, UN JOC DE SUMĂ NULĂ
Un stat nu poate fi și national(ist) și democratic, indiferent, cât de mult ține România la această iluzie. Indiferent cât de mult țin Ungaria, Slovacia, Polonia, Franța, Grecia, Turcia, Ucraina, SUA, Rusia, Israelul etc. etc. la această iluzie. Asta arată anularea alegerilor de către CCR în 6 decembrie 2024 – privită din perspectivă transilvană resp. transilvanista. Sau neotransilvanistă. Mai jos, o tentativă de decodare a evenimentului istoric de acum o săptămână. S-o luăm pe bucăți, pornind chiar de la (re)definirea ´ingredientelor´ din titlu: Ce sunt, de fapt, ROMÂNIA, TRANSILVANIA, MINCIUNI, CCR?
I.) CE ESTE ROMÂNIA?
România este un stat la baza căruia stau două principate, Muntenia și Moldova, co-fondate în evul mediu de …Ungaria, unite în 1859 sub influența altor state (de ex. Franța), aflate în eterna competiție pentru putere. Scopul și rolul României moderne: 1. obstrucționarea Rusiei în regiune și 2. distrugerea, împreună cu Italia și ea în curs de unificare, a Imperiului Habsburgic, concurentul Franței. Punctul 2 de pe agendă a fost realizat la 1 decembrie 1918. Punctul 1 pare în schimb un proiect de țară perpetuu al României, intrarea RO în NATO (sau invers?), în 2004, marcând un moment cheie în acest sens.
…………………
II.) CE ESTE TRANSILVANIA?
Transilvania este o regiune multietnică, multilingvă și multiconfesională încă de dinainte de constituirea ei ca voievodat în cadrul …Ungariei medievale; trecând succesiv în componența resp. sub influența mai multor imperii sau state și locuită de mai multe grupuri istorice, constitutive, având toate un istoric al imigrației, venind din mai multe direcții cardinale, în principal Est, Vest, Sud. Un laitmotiv al Transilvaniei este apartenența și integrarea în structuri (supra)statele mai mari, dublată de disconfortul și deseori opoziția față de ingerințele centraliste ale acelor state, din nevoia de păstrare a intereselor și modurilor de viață specifice locale / regionale / etnonaționale. O relativă independență statală a Transilvaniei a existat timp de 150 de ani, ca excepție, în urma dezmembrării Ungariei, între 1541-1699, fară să se fi format însă o conștiință colectivă ´independentistă´.
……………………
III.) MINCIUNI
Definiție DEX ONLINE:
minciuna, minciuni. (substantiv feminin)
Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul
Sinonime: neadevăr
Antonime: adevăr
MINCIUNILE ROMÂNIEI DESPRE ROMÂNIA
Ignorând metode și surse istoriografice contrare, România se crede un stat național care, după lupte multiseculare ale băștinașilor (românii) împotriva multor cotropitori și colonizatori străini (popoare migratoare, turci, tătari, unguri, sași, evrei), a eliberat și unit la 1 decembrie 1918 teritoriul locuit de peste 2000 de ani de băștinași. Rolul României: Păstrarea unității și libertății băștinașilor și refacerea purității etnice a țării și a poporului, de dinainte de cotropire, prin eliminarea progresivă a străinilor / colonizatorilor de pe teritoriul său resp. din viața și conștiința publică. Din aceste motive, România și-a dat în 1923 și 1991 constituții prin care se definea / se definește ca stat național, unitar, indivizibil – și totodată democratic. Statul “național”, înțeles ca ´etnonational´/ etnocratic românesc, a însemnat subreprezentarea sistematică sau chiar excluderea etnicilor non-români din administrația statului, mai ales din pozițiile de conducere și din instituțiile de forță.
ROMÂNIA REALĂ VERSUS ROMÂNIA MINCIUNILOR
Majoritatea covârșitoare a românilor a fost învățată să CREADĂ ceva anume despre România și nu să ȘTIE CE ESTE cu adevărat – tocmai pentru a consolida rolul internațional al României în competiția pentru putere a statelor europene (vezi sus). România imaginată, a minciunilor, nu poate, prin definiție, să pună în practică 100% atât caracterul național(ist) al statului, cât și pe cel democratic. Un stat românesc 100% național / etnocratic NU ar fi tolerat manifestarea altor limbi, culturi și identități decât pe cea românească. Și: O Românie 100% națională NU s-ar fi putut integra, prin definiție, într-o Europa a pluralismului și a suveranității partajate. De aceea, prin recunoașterea existenței minorităților etnice și prin accedere la UE, România NU este un stat 100% național(ist), chiar dacă se definește ca atare.
Pe de altă parte, dacă România ar fi fost un stat 100% democratic NU ar fi tolerat etnocrația românească acolo unde trăiesc grupuri naționale ne-romanești – de ex. în Transilvania, Banat, Basarabia, Dobrogea, Bucovina și Moldova ceangaiască-maghiară. Rezultatul competiției dintre principiul național și cel democratic este un compromis, un joc de sumă nulă, ce naște în mod repetat atât nemulțumirea naționaliștilor, cât și a celor care cer participarea egală a non-românilor la treburile statului (adică cer demo-crație în sensul de exercitare a puterii de stat de către toate etniile). Pretinzând că poate fi și 100% national(ist)ă și 100% democratică, România oficială a ales, vrând-nevrând, minciuna ca mod de viață.
Odată cu accederea la UE și NATO, organizații despre care se crede că ar întruchipa civilizația occidentală democratică, tolerantă și antinaționalistă în formă desăvârșită, România, la fel ca și statele membre național(ist)e Bulgaria, Polonia, Grecia, Franța, s-au văzut confirmate cu al lor model contradictoriu de stat, național(ist)-democratic, ajuns în floarea vieții, precum corola unei flori în toată splendoarea ei. Așadar, România NU face excepție în peisajul statelor europene! Altele sunt chiar mult mai naționaliste, iar altele sunt mult mai democratice și inclusive. Din această perspectivă, România este (aproape) ca oricare alt stat de pe bătrânul continent!
Păcat doar, că în 6 decembrie a intervenit …adevărul!
MINCIUNILE ROMÂNIEI DESPRE TRANSILVANIA
Deoarece aparține de România, minciunile României despre sine însăși includ și un set de minciuni despre Transilvania. Mai mult: Deoarece mișcarea națională românească își are originile în Transilvania, miturile resp. narativele naționale românești sunt și ele strâns legate de această regiune. Amintim doar de teoria continuității etnice daco-romane, rolul lui Mihai Viteazu în presupusa primă ´unire´ a românilor, Proclamația de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Din câte s-a putut observa, și candidatul la președinție, Călin Georgescu, s-a servit intens de aceste teme cu încărcătură național(ist)ă, ducând unele la paroxism (protocronismul dacic). Asta NU i-a scăzut deloc din popularitate ci, din contră, a amplificat-o – semn că milioane de oameni rezonează cu aceste mesaje și le dau urmare.
Pentru ca simbolismul să fie complet, alegerile s-au desfășurat în 1 decembrie, de ziua națională a României, cât și în duminicile de dinainte și după această dată. Temele național-istorice sus menționate, instrumentalizate politic și de Călin Georgescu, sunt controversate NU doar pe ´fond´, adică în ceea ce privește gradul lor de veridicitate, ci și prin faptul că istoriografia românească oficială a centrat întregul trecut al Transilvaniei în jurul acestor evenimente istorice strict românești, marginalizând sau excluzând discreționar altele, relevante, legate de maghiari sau sași. Rezultatul acestei ´operații´ istoriografice este o reprezentare trunchiată, parțială, desfigurată chiar, a trecutului multietnic al acelei regiuni a țării de care se leagă narativa oficială a etnogenezei românești.
MINCIUNILE TRANSILVANIEI DESPRE TRANSILVANIA
Divizarea și instrumentalizarea repetată a naționalităților din Transilvania nu ar fi (fost) posibilă fară falsa reprezentare a regiunii și a istoriei sale în mentalul colectiv. În timp ce marile dispute se dădeau despre cât de adevărată sau mincinoasă ar fi istoriografia unei naționalități sau a alteia, a rămas neobservată un fel de meta-minciună, anume prezumția greșită că naționalitățile de aici și membrii acestora nu pot beneficia de drepturi egale, din cauza unor evenimente istorice, de mult trecute. De ex.: Maghiarii nu au dreptul la autonomie, pentru că în trecut maghiarii i-ar fi asuprit pe români. Sau: Românilor le era refuzat înainte de 1918 statutul de grup constitutiv resp. egalitate în drepturi, pentru că ar fi migrat în Transilvania, deci nu ar fi ´băștinași´, așa cum afirmau ei. Ceea ce se ignoră în această luptă cu fantomele trecutului, este irelevanța unor asemenea ´argumente´ din pdv. de vedere al dreptului constituțional sau internațional. Or, nu veți găsi nicăieri în Europa prevederi constituționale sau norme de drept internațional, discriminatorii, bazate pe raționamente istoriografice. Cu alte cuvinte: Indiferent de evenimentele din trecut, locuitorii unei regiuni multietnice trebuie să fie egali în drepturi și obligații.
TRANSILVANIA REALĂ VERSUS TRANSILVANIA MINCIUNILOR
Drept urmare a celor descrise mai sus, ardelenii de diferite proveniențe au fost învățați să CREADĂ lucruri diferite, chiar opuse, despre Transilvania și locuitorii săi și NU să ȘTIE CINE SUNT ei de fapt (vezi sus). Prin aceasta se dorea / se dorește, pe de o parte, consolidarea apartenenței necondiționate a Transilvaniei la statul în componența căruia se află, pentru a-i servi acestuia în competiția pentru putere la nivel european; pe de altă parte, grupurile constitutive, marginalizate de statul centralist, doresc să-și păstreze influența / rolul / identitatea într-un context nefavorabil, intenționat conceput și păstrat că atare. Rezultatul: Disonanță cognitivă, dezorientare, riscul manipulării și mobilizării colective a grupurilor constitutive, unele împotriva altora, deoarece acceptarea și oficializarea prin constituție de către România a Transilvaniei reale ar veni pe contrasens cu ´idealul´ național(ist)-etnocratic al statului, ridicat la rang de normă constituțională, lucru ce trebuie evitat chiar și cu prețul conflictualizarii controlate, periodice, a etniilor transilvane. (Valabil, în oglindă, și pentru relația stat național(ist) și naționalități în Ungaria, înainte de 1918, cât și pentru alte state național(ist)e din Europa!)
Cum spuneam deja: Asistăm la un joc de sumă nulă. Sau, mai precis: Participăm la un joc de sumă nulă. Dacă Transilvania ar încerca, ipotetic, să se desprindă, frustrată, de România – o idee ce circulă de ceva timp prin imaginarul multor ardeleni / bănățeni și nu numai, atunci în mod cert ar ´interveni´ din nou …minciuna. Mai precis, ar interveni instituțiile de forță, etnocratice, românești, puternic susținute ideologic de miturile naționalist-protocroniste românești, inoculate populației majoritare încă din timpul școlii, mituri ce sunt promovate într-o forma deja absurdă și de candidatul naționalist Călin Georgescu. Ar interveni deci România minciunilor, naționalistă, de care aparține Transilvania reală, pentru a reconstitui în mentalul colectiv Transilvania inexistentă, imaginată, mințită. Aceste forțe și grupări ideologizate vor tinde să escaladeze conflictul, pentru a-l rezolva în avantajul lor. Deci ar căștiga principiul național(ist), în detrimentul democrației – o nouă dovadă că acestea se anulează reciproc.
MINCIUNILE TRANSILVANIEI DESPRE ROMÂNIA
La polul opus dezbinării naționaliste, intra-transilvane există și o mișcare de solidarizare transilvanista, în sine firească, necesară și benefică. Nu putem însă să trecem cu vederea că și în interiorul acestor grupuri se propagă anumite mituri transilvaniste, ce stipulează o presupusă superioritate civilizationala a locuitorilor Transilvaniei față de cei ale altor regiuni istorice din România, datorită apartenenței istorice și culturale a regiunii la Europa Centrală.
Dar aceste mituri resp. aceste minciuni stau în picioare doar atâta timp cât se ignoră bine cunoscuta rămânere în urmă și aparentă lipsă de …civilizație a Transilvaniei față de regiunile mult mai dezvoltate din Europa Centrală și de Vest! Drept răspuns la încorsetarea centralistă, transilvaniștii încearcă să prezinte scenarii de dezvoltare și autoorganizare regională descentralizată, autonomă / federalistă, idealizând însă uneori specificul transilvan, ignorându-i în același timp numeroasele vulnerabilități. Cei care propagă ideea că Transilvania ar putea forma cu ușurință un stat independent, funcțional și performant, recunoscut pe plan internațional, aceia propagă la rândul lor minciuni și iluzii.
………………….
IV.) CCR
Conform autoprezentării pe propria pagină internet, “Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică. În realizarea funcţiei sale de „garant al supremaţiei Constituţiei”, Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume: (…) f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului; (…)
…………………….
CUM A STRIVIT CCR COROLA DE MINCIUNI A ROMÂNIEI
În 6 decembrie 2014, la orele 15, CCR a emis Decizia nr. 32, anulând în mod surprinzător, pe baza unor rapoarte nu foarte consisente a mai multor servicii secrete, întreg procesul alegerilor prezidențiale. Motivul / pretextul ar fi fost ingerința în campania electorală a unui actor statal malign (a se citi Rusia), astfel că prin alegerea (prost informată) făcută de votanți, România ar fi riscat să aibă un președinte naționalist și antidemocratic ce va fi pus sub semnul întrebării apartenența României la UE și NATO. Dat fiind rolul major pe care-l joacă România în contextul escaladării războiului din Ucraina (a se vedea bazele militare SUA / NATO din țară, în proces de extindere), miza alegerilor prezidențiale din România este una europeană și poate chiar istorică.
Prin decizia, în opinia mea, flagrant ilegală, de anulare a votului, CCR a împiedicat România să vireze în direcția naționalismului instituționalizat (după modelul perioadei interbelice, autocratic-dictatoriale, dar și a national-comunismului din anii ´70-´80 ai secolului trecut), însă cu prețul dezactivării și anulării, pe moment, a unui principiu și exercițiu democratic de bază: alegerea propriilor reprezentanți. Iată jocul de sumă nulă dus la extrem, sub forma unui duel fatal atât pentru naționalism cât și pentru democrație – cu rezultatul anihilării reciproce a ambelor tabere! Scor final: ZERO-ZERO. Răpuse de lovitura CCR, naționalismul ȘI democrația au strivit sub ele corola de minciuni a României și anume că acestea ar putea coexista la nesfârșit.
PERSPECTIVE TRANSILVANE (PENTRU ROMANIA SI EUROPA)
Cu potențialul ei multietnic-multilingv-multiconfesional, Transilvania REALĂ, la fel ca și alte regiuni similare din Europa, reprezintă un microcosm european; Transilvania cu atât mai mult cu cât aici se regăsesc toate marile grupuri lingvistice ale continentului: latin, slav, germanic, non-indoeuropean. Cu limitările ei – lipsa unei tradiții / conștiințe de independență statală, mutațiile și schimbările etnodemografice și de mentalitate, induse în mai multe valuri după 1918 și 1945, Transilvania, la fel ca și alte regiuni similare din Europa, arată însă că INTERDEPENDENȚA dintre regiuni / periferii și centru, dintre statele, națiunile și naționalitățile europene reprezintă, de fapt, norma și normalitatea pe continentul nostru și NU atât de mult independența, separarea, izolarea unuia față de celălalt. Patriotismul local, regionalismul (a nu se confunda cu legionarismul! 😉 ), suveranitatea statală și integrarea transnațională NU se exclud reciproc, NU sunt jocuri de sumă nulă, ci se completează reciproc.
Transilvania și locuitorii săi, constient sau nu, intenționat sau nu, trăiesc dintotdeauna în această interdependență tipic europeană. Contează totuși CUM interacționează aceste niveluri decizionale și entități – dar asta se poate negocia. Alegerile anulate din România ne semnalizează cu insistență că interdependențele europene se cer renegociate – atât între Bruxelles și capitalele naționale cât și între capitalele naționale și regiuni. Și, nu în ultimul rând, între continentul european și cel american (și cel african, și cel asiatic…). Din perspectivă transilvană asta înseamnă doar …NORMALITATE.
NEOTRANSILVANISM
O nouă normalitate va genera și integrarea proactivă a discursului transilvanist în discursul general despre viitorul României și Europei în aceste timpuri de policriză. Acest discurs, definit ca ´neotransilvanist´, se vrea emancipat dar realist, depășind totodată și limitările provinciale precum autodefinirea transilvanismului în opoziție față de centralismul României (sau al Ungariei / Austriei din trecut). Neotransilvanismul, ca formă regională și constructivă a europeismului, se definește prin sine însuși, conștient de interdependența cu lumea ce ne înconjoară și în care formăm cu toții un întreg. Transilvania este exemplul viu că poți fi 100% român, maghiar, german, rom sau un amestec din acestea ȘI 100% european.
Odată ieșiți de sub dărâmăturile minciunilor colective, strivite în 2024 România de CCR – iar în EU de războiul din Ucraina -, va reînflori, nestrivită de nimeni, și corola de minuni a lumii.
Hans Hedrich, politolog, activist civic și pacifist
Barcelona, 15. 12. 2024
……………………………….
Jos: Imagine generată cu IA, cu comanda “Creează o ilustrație: “Anuland alegerile prezidentiale, Curtea Constitutionala a strivit corola de minciuni a Romaniei”
Articol bun.