Asuprirea românilor din Transilvania înainte de 1918
Postez mai jos, integral si neprelucrat, un text scris de istoricul KÁDÁR GYULA, tradus in romana de catre comentatorul cu pseudonimul “gata cu minciunile“, de pe acest blog. Cred ca poate fi citit ca o “magazie” de informatii inedite, credibile, amestecate cu cateva remarci polemice la adresa mitologiei antimaghiare, promovate si intretinute in societatea romaneasca. Mie personal imi lipsesc cateva note bibliografice dar eventual vor putea fi “livrate” celor interesati la rubrica comentarii.
Inchei aceasta miniintroducere cu remarcile lui Panait Istrati referitoare la unirea/alipirea Transilvaniei la Romania: “Cei care se ocupă de soarta ardelenilor nu fac altceva decât să schimbe stăpânii”. „Cât despre„martiriul” poporului transilvan sub jugul maghiar [despre care vorbeşte Vasile Lucaciu], ne permitem să-i amintim adevăratul martiriu din ţara românească sub jugul satrapilor români, suferinţe necunoscute în Europa modernă. Regimul oligarhic maghiar, inclusiv persecuţiile şi exploatările, nu a egalat niciodată în duritate regimul teroarei româneşti, iar ţăranii din Transilvania nu şi-au dorit niciodată să treacă sub sceptrul administraţiei noastre.“
Cam exact despre asta e vorba si in articolul de mai jos – despre ce (nu) stim sau credem ca (nu) stim despre relatiile interetnice dinainte si dupa 1918. Sper sa faceti si voi mici-mari descoperiri pe parcursul lecturii!
PS: Am vaga dar placuta impresie ca se ridica tot mai mult ceata de 100 de ani ce s-a lasat peste Transilvania. Miturile se separa de adevar, lasand loc ratiunii, luciditatii, argumentului in discutiile de autodefinire, cunoastere si intelegere a grupurilor etno-culturale de aici.
Hans Hedrich, 08. 04. 2016
………………………
Vom încerca să aruncăm o scurtă privire asupra istoriei bisericii și educației române din Transilvania, pentru că – atât în mass media română, cât și maghiară – ne întâlnim frecvent cu părerea că, timp de o mie de ani, maghiarii i-au asuprit și maghiarizat cu forța pe români. Nu putem nega că, sporadic, au fost astfel de cazuri. În perioada Primului Război Mondial în zonele de graniță apar măsuri restrictive, dar în Transilvania niciodată nu a existat o politică generală de maghiarizare, nici atunci, când, începând cu anii 1880, în școlile de limbă română se introduce predarea limbii maghiare, ca disciplină.
Primele școli românești sunt organizate în prima jumătate a secolului 17. Pe atunci numărul acestor școli era foarte mică. Întreținerea școlilor era datoria enoriașilor și a preoților, aceștia predând în ele după buna lor știință, fără vreo interferență din afară. Cei care vorbesc despre asuprirea românilor timp de un mileniu uită că până în anii 1840 limba oficială în Ungaria era cea latină. Nu amintesc nici de faptul că în societatea transilvană de tip feudal, care a durat până în 1848, fără deosebire națională, toți erau judecați după statutul lor social. Cel ce nu cunoaște istoria Transilvaniei, vorbește despre asuprire națională, sau cei care vor să folosească istoria drept propagandă politică.
Primele școli românești din Transilvania
Principii maghiari ai Transilvanei nu numai că nu împiedică fondarea de școli românești, ci le sprijină. Principele Gábor Báthory (1608-1613) desfințează statutul de iobagi ai preoților ortodocși. Însă clerul românesc nu sprijinea cu tot sufletul această cauză. De exemplu episcopul Ilie Vladica, cu toate că în 1640, cu ocazia învestirii sale, i-a promis pricipelui György I. Rákóczi (1630-1648), că va întemeia la Alba Iulia o școală românească, nu îndeplinește această promisiune. Până la urmă tot familia princiară Rákóczi, sprijinitoarea răspândirii culturii, pornește activitatea de ctitorire a școlilor românești.Soția principelui György I. Rákóczi, Zsuzsanna Lorántffy, întemeiază la Făgăraș o școală de limbă română „pentru ridicarea poporului valah”.
În a doua parte a secolului, principele Mihály I. Apafi (1660-1690) continuă politica înaintașilor, asigurând apărare preoților români față de abuzurile nobilior, sprijină ținerea și răspândirea slujbelor religioase în limba română. Consideră școlile ca „grădinile de răsad a bisericii”. Sprijină din punct de vedere material școala românească de la Făgăraș, făcând posibilă ridicarea nivelului ei. Ca urmare, școala din Făgăraș devine un isntitut de pregătire a pedagogilor și a preoților. Apafi întemeiază la Alba Iulia o tipografie și o școală. La Orăștie este tipărită prima publicație bisericească în limba română.
În 1701, Biserica greco-catolică a fost recunoscută în Transilvania. Din cauză că puterea austriacă nou instalată sprijină catolizarea românilor, este de înțeles susținerea mărinimoasă a acestei noi biserici, acordându-i mai multe domenii statale. La început Biserica Greco-Catolică își are sediul la Făgăraș, dar din 1738 este mutat la Blaj. La început educarea viitorilor preoți greco-catolici se desfășura în institutele romano-catolice. Educația mai elevată se desfășura la academia iezuiților din cluj și la universitățile din străinătate, din veniturile marilor domenii ale Bisericii. În 1738 se organizează educație primară, în 1754 se întemeiază o școală medie de bază, din 1772 deja se predă filosofia, dar scopul principal a fost întotdeauna formarea preoților. Întemeierea în 1774 a unei tipografii la Blaj, înlesnește apariția a tot mai multor școli greco-catolice. Și la Oradea se întemeiază o episcopie greco-catolică.
În 1794 la școala piaristă din Cluj, 27,1% dintre elevi sunt de naționalitate română (greco-catolici sau ortodocși). În 1846 proporția lor era de 46,2 %. aici a învățat epsicopul greco-catolic Ioan Lemenyi și cel ortodox Vasile Moga. Elev al acestei școli a fost și Gheorghe Lazăr, organizatorul educației din Muntenia.
Elaboratorii teoriei daco-romane, printre care Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai, Petru Maior, își pot exprima părerile în libertate. Ei pun bazele conștiinței naționale românești. În 1812 ca cenzor a Universității de la Buda, Petru Maior a publicat cartea Istoria pentru începutul românilor în Dacia. În 1794, reprezentanții sus numiți ai Școlii Ardelene își aduc contribuția la întocmirea petiției cu titlul Supplex Libellus Valachorum.
În prima jumătate a secolului 18. ortodocșii au o şcoală importantă la Brașov. Numărul lor creștea constant. chiar și episcopul greco-catolic Aaron, cu scopul răspândirii catolicismului printre români, a fondat 56 de școli populare în localitățile ortodoxe din Transilvania de Sud. Nivelul educării dascălilor și a preoților este scăzut, îmbunătățirea va veni doar la mijlocul secolului 19. În 1850, la dispoziția episcopului Șaguna, la Sibiu se întemeiază un institut pedagogic. În locul celor 6 luni de învățământ teologic se va introduce educația obligatorie de doi, iar din 1863, trei ani. La dispoziția episcopului Șaguna se întemeiază și școli primare. Cercetând evaluările din 1870, ne putem da seama de nivelul lor scăzut.
Inspectorul județului Turda-Arieș, Grigore Moldovan constată că în dieceza lui Andrei Șaguna în 1868 nivelul analfabetizmului nu s-a prea modificat. Cu ajutorul lui Șaguna se înfințează asociația culturală Astra, care trimite trimite mulți tineri să învețe în străinătate, iar în 1851 sprijină fondarea gimnaziului principal român de la Brașov. În 1852 întemeiază o tipografie litografică, iar în 1853 publică ziarul Tipograful Român.
„Maghiarizarea” in Transilvania
Dezvoltarea sistemului școlar în Transilvania se poate observa după promulgarea legii învățământului din Ungaria din 1868. În câteva decenii se dezvoltă rețeaua școlilor românești. Comparând aceasta cu starea învățământului din Regat, observăm că situația „românilor asupriți” din Transilvania este mult mai bună, decât a celor din România liberă. Pe când în Ardeal pentru fiecare 1016 de cetățeni de origine română exista câte o școală cu predare în limba română, peste Carpați raportul era doar de 1418/1. Putem deci să concludem că în prima decadă a secolului 20 în Transilvania numărul românilor care puteau să aibă educație era mai mare cu o treime.
Pentru introducerea limbii maghiare ca materie în școlile românești din Transilvania s-au făcut demersuri timide în 1879 și în 1907, însă s-au lovit de o împotrivire vehementă. A început propaganda elitei române din Transilvania despre politica de maghiarizare a guvernului ungar, propagandă care dăinuie și astăzi. Cei care folosesc și astăzi această lozincă uită să spună că majoritatea școlilor românești (80 % ) erau confesionale, în care biserica (ortodoxă și greco-catolică) hotărăște inspecția precum și limba de predare.
Predarea limbii maghiare ca materie nu putea fi eficientă din cauză că majoritatea dascălilor români nu cunoștea limba statului. În școlile pedagogice ei nu erau obligați să învețe limba maghiară, și această limbă nu era predată în niciuna dintre cele șapte institute teologice. În 1880 doar 5,7 % dintre români cunoștea cât de cât limba maghiară. După cei 30 de ani denumiți „marea maghiarizare” (până în 1910) doar 12 % dintre români și 20 % dintre preoți, afirmă că vorbește, într-o anumită măsură, limba maghiară.
Situația in Vechiul Regat
Legea educației române din 1864 prescrie, că cei de cetățenie română vor învăța obligatoriu în școli cu precare în limba română. Pe când în Transilvania predarea limbii maghiare s-a realizat doar teoretic, în România predarea limbii române este „exemplară”. Nu este predată doar ca materie, ci este limba în care se predă toate materiile. Viitorii pedagogi și preoți erau instruiți doar în limba română. Cei peste o sută de mii de cetățeni români de origine maghiară nu au nicio școală în limba lor.
Nici măcar religia nu și-o pot practica în limba maternă. Ca exemplu al intoleranței religioase putem să aducem situația reformaților maghiari din bucurești, care în a doua jumătate a anilor 1850 au fost nevoiți să dea jos steaua calvinistă de pe turnul bisericii lor ca să nu declanșeze antipatia ortodocșilor. În a doua jumătate a secolului 19. biserica reformată din Sascut, Moldova a fost asediată, obiectele bisericești vandalizate, pentru că se cânta în biserică în limba maghiară, și pentru că forma clădirii bisericii era diferită de cele ortodoxe. În anii 1880 singurului preot catolic de origine maghiară i-a fost interzis să vorbească cu enoriașii în limba lor maternă.
Și creearea grădinițelor a avut un scop de asimilare. După promulgarea legii grădinițelor din 1909, până în 1911 s-au înființat 168 de grădinițe în România, 133 dintre ele în localitățile locuite de maghiari (ceangăi) și bulgari. Pe când la pragul dintre secole în Ungaria apărea un număr mare de ziare, reviste, cărți și reviste profesionale, în România nu s-a dat aprobarea pentru nici măcar un ziar în limba maghiară.
În anul 1920, când Transilvania trece la România, această țară are deja o experiență de 50 de ani în politica de asuprire a naționalităților. În 1878, anul alipirii Dobrogei, musulmanii și evreii, majoritatea populației de aici, nu primește cetățenie română, ceea ce înseamnă o privare totală de drepturi și oprimare. La fel se întâmplă și în Transilvania, unde între 1920 și 1947 (exceptând desigur anii dintre 1940 și 1944) circa 100 000 de maghiari nu primesc cetățenie.
Politica școlară din România
Reforma agrară discriminativă din 1921 – se promulgă legi agrare diferite în Moldova, Muntenia, Dobrogea și Transilvania – deposedează bisericile maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană, evangelică) de pământurile cu care acestea asigurau funcționarea rețelei seculare de școli și instituții culturale. După ce au confiscat 84,5 % din cele 372 000 de iugăre ale pământurilor bisericești, și îngăduie – pe baza convenției cu minoritățile din 1919 – înființarea școlilor confesionale. La începutul guvernării românești din Transilvania, comunitatea maghiară avea 645 grădinițe, 45 azile pentru copii, 3500 școli elementare, 200 de școli industriale și comerciale. În 1923 politica naționalistă – cu scopul accelerării românizării – declară 20 de județe ca zone culturale. Fiecare român care dorește să lucreze în zonele locuite de minorități, primește 10 hectare de pământ, mărire cu 50 % a salariului, precum și ajutor pentru mutare.
Legea din 1925 stabilește obligativitatea predării constituției, istoriei și geografiei în limba română. Examinarea elevilor maghiari de către comisii românești, precum și numărul mic de școli confesionale și de stat, aduce cu sine restrângerea educației în limba maternă. În 1930/31 57,6 % din elevii maghiari învață în școli confesionale. Totodată 54 % din liceeni nu învață în limba maternă.
Din 1921 în tribunale, iar din 1922 în administrație, folosirea limbii române devine obligatorie. În instituțiile de stat cu clienții se discută doar în limba română. În anii 1930 cunoașterea limbii române este condiția de bază pentru ocuparea posturilor de funcționari de stat. După ce România reușește să pregătească suficienți funcționari români, concediază circa zece mii de funcționari maghiari bine pregătiți, sub pretextul necunoașterii limbii române.
Politica educațională română de tip naționalist este neîntreruptă până în zilele noastre, exceptând o scurtă perioadă, între 1944-1947, în timpul negocierilor de pace, pentru a influența decizia marilor puteri. În această perioadă se extinde rețeaua educativă de la grădiniță până la universitate, desființarea căreia se începe imediat după semnarea acordului de pace de la Paris (10 februarie 1947).
După prezentarea parțială a istoriei educației, cititorul poate să compare asuprirea limbii române și maghiare. Despre politica maghiară față de naționalități poate să constate că ea a fost atât de liberală, cât nici nu se poate compara cu cea românească.
Suntem de părere că este timpul ca ura dintre români și maghiarii din Transilvania să înceteze. Din păcate și astăzi scopul propagandei istorice este menținerea urii față de maghiari. Politica „exemplară” față de minorități a statului român este desființarea minorității maghiare. Ca urmare a succesului acestei politici, folosirea limbii materne (și) în Transilvania se răstrânge pas cu pas. Cercetările și datele statistice ale lingvistului Péter Pomozi arată că până în 2060, maghiarii și folosirea limbii maghiare în afara granițelor Ungariei va înceta să existe. Ca acest lucru să nu se întâmple, este necesar să obținem drepturile colective, incusiv dreptul la autonomia teritorială.
Autor: KÁDÁR GYULA
Ma scuzati domnule Hans, dar ceva ati inteles gresit. Acest articol NU ESTE SCRIS DE MINE, EU L-AM TRADUS DOAR. In primul meu email, in care am pus si adresa articolului in maghiara, in original, dar din greseala am uitat sa atasez textul tradus de mine, v-am scris ca autorul articolului este KÁDÁR GYULA, istoric transilvan, decedat la 13 octombrie 2015. Eu inca mai traiesc, nu stiu cat, dar inca mai traiesc… Iata si cateva date despre autor, in maghiara: https://hu.wikipedia.org/wiki/K%C3%A1d%C3%A1r_Gyula_%28t%C3%B6rt%C3%A9n%C3%A9sz%29.
Iata si articolul in maghiara, pe siteul in care a aparut el cu cateva luni inaintea mortii autorului:
http://www.3szek.ro/load/cikk/84723/kadar_gyula:_az_erdelyi_romanok_elnyomasa
Deci dle Hans, sa nu ma faceti plagiator…
Deci VA ROG SA TRECETI NUMELE AUTORULUI ADEVARAT, SI NU PSEUDONIMUL MEU. Va multumesc.
KÁDÁR GYULA
ok!
Danke
Da, intr-adevar nu sunt repere bibliografice in articol, ins acesta este un articol de ziar, si cred ca de aceea acesta nu a pus repere bibliografice.
Voi incerca eu totusi sa argumentez cu repere bibliografice pe parcurs acest articol in zilele urmatoare.
In legatura cu ceangaii exista mai multe carti in engleza care prezinta originea lor, istoria lor, precum si politica de deznationalizare inceputa dupa 1859 (deci mai veche decat maghiuarizarea din Transilvania). Va dau una singura, pe care o puteti gasi pe net, larg documentata, etc. Este o carte de studii despre trecutul si prezentul ceangailor, scris de mai multi autori, autoritati in studierea culturii si istoriei acestei populatii oropsite de istorie si ajunsa astazi in ultimul ceas al existentei sale distincte, fiind la un pas de inghitirea sa de catre politica asimilationista, care dureaza de 150 ani.
Titlul cartii: Hungarian Csángós in Moldavia. Essays on the Past and Present of the Hungarian Csángós in Moldavia. Editor Diószegi László. Teleki László Foundation – Pro Minoritate Foundation. 2002 Budapest. Pentru cei pe care ii intereseaza politica de stat asimilationista asupra ceangailor inceputa cu 1859, a se citi paginile 51-75, care povestesc politicile romanesti la adresa ceangailor pana in anii 2000, si gasiti si o bogata bibliografie si note la ele. Iata si linkul: http://www.telekialapitvany.hu/joomla/images/docs/kiadvanyok/csangok_angol.pdf
La cum ceangaii pe langa faptul ca niciodata nu au avut scoli sau gradinite in limba materna, dar si slujbele de la biserica se tineau – si se tin si astazi – doar in limba romana! Totodata povesteste si teroarea psihica si chiar fizica la care ceangaii care doreau sa ceara invatamant in limba maghiara sau sa asculte slujbe in limba lor, au fost supusi de catre autoritati (fiind “vizitati” de catre politist, si “convinsi” sa renunte la cereile lor, sau declarati beti, ori propagfandisti ai Ungariei), dar si de preotii lor indoctrinati, “ienicerizati” la institutul teologic de la Iasi, care amenintau pe acei parinti care vroiau educatie sau slujba in limba materna, ca nu o sa ii impartaseasca, sau ii speriau pe acesti oameni foarte religiosi, ca daca vorbesc sau se roaga in limba dracului (maghiara) vor ajunge in iad. Sau politica de inscriere a celor care se declarau ceangai sau maghiari ca romani la recensamintele oficiale, politica care continua si astazi. O lucrare care descrie situatia actuala a ceangailor este Language use, Attitudes, Strategies. Linguistic Identity and Ethnicity in the Moldavia Csángó Villages. Edited by: Lehel Peti – Vilmos Tánczos. The Romanian Institute for Research on National Minorities. Cluj-Napoca 2012. Tot o lucrare de studii a unor cercetatori, de asta data din Romania.
Si ceangaii pana in anii 1990 nu au nici reviste sau ziare in limba materna, spre deosebire de zecile de ziare romanesti din Ardeal inainte de 1918. Deci nema scoli, nema ziare, dar nici slujba in limba materna, chiar si sa se roage in dialectul lor le era interzisa! Totul a fost si este obligatoriu in limba romana!
cred ca s-a schimbat un pic cu slujba religioasa. acuma e posibil si in maghiara. la fel, exista (cateva) scoli cu predare in maghiara, din cate stiu.
Din pacate slujba in limba maghiara a ceangailor nici astazi nu este posibila. Din 1990 incoace de nenumarate ori s-a cerut de la episcopia de la Iasi, de la G. Romaniei, aratandu-se ca aceasta este un drept fundamental european, pe care de exemplu mica comunitate de polonezi din Moldova il are (lor li se ingaduie slujba in limba materna), si chiar de la Vatican, dar degeaba. Episcopia de la Iasi si acum sa opune ca in bisericile din satele ceangaiesti sa fie oficiate slujbe in limba materna. Preotii acestor comunitati, ordonati de sus, se opun si acuma slujbei, mai mult, ei incearca chiar sa ii impiedice pe ceangai, a se ruga in limba lor materna. Se mai intampla din cand in cand ca vreun preot din Ardeal sa vina si sa oficieze in curtea casei lui Nyisztor Tinka (o luptatoare pentru introducerea slujbei in limba materna), sa oficieze o slujba in aer liber, dar nici vorba ca asta sa se petreaca in biserica, fiindca preotii locali se opun cu vehementa.
http://szjptk.iif.hu/toronyor/VI_evf_4/pusztina.htm
Sándor SZILÁGYI N., Linguistic rights and language use in church – the question of Hungarian masses in Moldavia, In. Language use, Attitudes, Strategies. Linguistic Identity and Ethnicity in the Moldavia Csángó Villages. Edited by: Lehel Peti – Vilmos Tánczos. The Romanian Institute for Research on National Minorities. Cluj-Napoca 2012, p. 197-202.
Faptul ca cativa preoti transilvani se duc in Moldova, ca o data pe an, in mod nerecunoscut de episcopia de la Iasi, oficiaza intr-un sat, din zecile de sate, o slujba, nu inseamna ca slujba in limba maghiara este posibila la ceangai.
Despre scoli. Nu stiti bine. Nu exista in Moldova nicio scoala in limba maghiara, nici macar ceangaii din zona Ghimes Faget, care traiesc in majoritate de aproape 100 % in satele lor, si toti vorbesc limba maghiara ca limba materna, dar fiindca aceste sate sunt in Judetul Bacau, educatia in scolile de acolo sunt exclusiv in limba romana, maghiara o invata doar 2-3 ore pe saptamana in mod facultativ. La fel este si in Moldova doar mai rau. In multe locuri orele de limba maghiara trebuie tinute in case partuiculare, fiindca conducerea scolilor nu le ingaduie sa le tina acolo. In alte scoli este ingaduita, dar tot asa ca si la Ghimes, 1-2-3 ore pe saptamana in mod facultativ. Nici vorba de scoli in limba maghiara. Poate va referiti la faptul ca dupa 1945 cativa ani au functionat scoli maghiare in Moldova, care au fost desfiintate imediat dupa 1947? De 50 de ani ceangaii nu au vazut scoala maghiara pe pamantul lor natal!
http://www.maszol.ro/index.php/tarsadalom/57131-akadozik-a-csangomagyar-oktatasi-program-a-helyszinen-jartunk
Iata si adresa unde se poate citi cartea Language use, Attitudes, Strategies. http://ispmn.gov.ro/uploads/petitanczos.pdf
O carte in romana buna despre ceangai, care prezinta atat cultura, limba, cat si istoria, politica de asimilare inceputa in 1859, , si calvarul lor de dupa 1990, este: Ceangăii din Moldova. Asociaţia Etnografică Kriza János. Cluj, 2002. p. 207. ISBN 973-8439-02-7.
De Pozsony Ferenc.
Era sa uit un lucru foarte important: toate aceste ore de maghiara in Moldova sunt platite din banii statului maghiar, Romania nu da niciun ban pentru ele. Romania, si reprezentantii ei locali doar incearca sa le impiedice. http://www.maszol.ro/index.php/tarsadalom/57131-akadozik-a-csangomagyar-oktatasi-program-a-helyszinen-jartunk
nu vreti sa scrieti un articol si despre ceangai si situatia folosirii limbii maghiare in prezent? multumesc!
Datele prezentate de autor referitor la numarul scolilor pe cap de roman in cele doua teritorii apar in carticica: Az erdélyi és magyarországi román egyházak és iskolák élete és szervezete a világháború előtt (Viata si organizarea scolilor romanesti din transilvania si Ungaria inainte de razboiul mondial), de Barabás Endre (cercetator in domeniul pedagogiei) aparuta la Lugoj in 1928. Aceasta carte are subtitlul: Román források alapján / kiadja a “Magyar Kisebbség” Nemzetpolitikai Szemle (Editat pe baza izvoarelor romanesti de Revista de Politica Nationala “Minoritatea Maghiara”). Link: http://mek.oszk.hu/07900/07964/07964.pdf
Aceasta carticica pe pagina 59 si urmatoarele, pe baza: Protocolul
Congresului National Bisericesc din Sibiu 1916. VII. 13/30.
Sibiu 1927. Pag. 152, precum 0nisifor Ghibu: Scoala Románeasca,
Bucuresti 1915. Pag. 36, si Magyarország 1910. évi népszámlálása (Recensamantul din Ungaria din 1910), vol. VI., Budapest, 1920. 136, da numarul scolilor primare romanesti din Transilvania si zonele adiacente, unde traiau romani. Din acestea reiese ca romanii, in numar de 2,948.186, aveau 2934 de scoli de stat, in care se preda in limba romana. Impartind numarul romanilor cu cel al scolilor, reiese ca in Ungaria pre Trianonica 1005 romani aveau o scoala. In Romania, conform Anuarul Statistic al Romaniei 1924. Bucuresti, 1925. Pag. 10 (date referitoare la vechiul Regat), numarul locuitorilor era de 6,966.002 in anul scolar 1913-14, numarul scolilor primare fiind de 4913. Din acesta reiese ca 1418 de cetateni aveau o scoala. asa cum prezinta si articolul tradus de mine.
In aceeasi carticica gasim date si referitor la scolile ecleziastice ortodoxe potrivit Protocolului Congresului National-Bisericesc in Sibiu la 17/30 lulie 1916; Sibiu 1917, care arata ca la 1149 ortodocsi
ajungea o scoala ecleziastica ortodoxa, si 945 de educatori religiosi. Potrivit Anuarul Statistic al Romaniei 1924 (pag 11 si 234), 1582 cetateni aveau o scoala, cu 942 dascali pe cap de locuitor.
Legat de licee.
Potrivit lui Onisifor Ghibu : Viata si Organizatia Bisericeasca si Scolara, Bucuresti, 1915. Pag. 186-194., in anul scolar 1911-12:
– 721.294 de romani aveau un liceu de stat romanesc
– 490.862 de romani aveau un liceu de stat cetatenesc romanesc (nyilv. románnyelvü polg. iskola, poate gimnaziu)
– 490.862 de romani aveau o scoala pedagogica romaneasca.
Potrivit Anuarului Statistic al Romániei 1915/16. Bucuresti, 1919., pag. 292., in vechiul Regat:
– 348.300 de romani aveau un liceu de stat
– 211.090 de romani aveau un gimnaziu
– 870.750 de romani aveau o scoala pedagogica romaneasca.
In legatura cu liceele de stat si gimnaziile, intr-adevar datele sunt favorabile Romaniei pre-trianonice, dar dar in restul scolilor de limba romana Ungaria statea mult mai bine!
Deci sa ne gandim ca romanii din Transilvania, aveau posibilitatea sa invete in limba lor, pe cand maghiarii pe cand ceangaii si ceilalti maghiari traitori in afara arcului Carpatic nu aveau nu numai scoli in limba proprie, dar nici ore de limba maghiara, cel putin facultativ! N I M I C!
Referitor la cunoasterea limbii maghiare, deci a statului, de catre romanii din interiorul arcului Carpatic.
Potrivit: Magyar szent korona országainak 1910. évi népszámlálása (Recensamantul tarilor sfintei Coroane maghiare din anul 1910): partea VI. Budapest, 1920, la pag. 85 secrie despre cunoasterea altor limbi in afara limbii materne la romani. Dintre romani cunoaste:
– lb. maghiara 373.822 deci 12.7%,
– lb. germana 60.479, deci 2,1 %
– lb. slovaca 1.822, deci 0,1 %
– lb. sarbo-croata 23.617, deci 0,8 %
– lb. rutena 1.623, deci 0,09 %.
Toate aceste date deci se pot gasi insumate si pe larg in cartea numita mai sus de mine “Az erdélyi és magyarországi román egyházak és iskolák élete és szervezete a világháború előtt”, la paginile 58-60, resp. 64, bazate pe documente si carti autentice, atat a autorilor romani, care nu pot fi numiti prea buni prieteni cu maghiarii (precum Onisifor Ghibu) cat si date statistice, numite de autor, care pot fi cercetate si controlate.
Cred ca aceste date statistice sunt graitoare la procesul de maghiarizare a romanilor din Transilvania inainte de 1918…
Buna ziua,
Multumim!Bine venite adevaruri istorice.De sperat ca ajung la public.
No amu..tare multe’s minciuni..Si in articol. si in comenturi..Este de inteles..sunt TOATE scrise de catre UNGURI..Sunt ARDELEAN BATRAN..pe mine nu ma puteti minti ase usor..si inca traim MULTI.Cat om mai trai..Om vedea..insa cata traim..om striga tare,ca MINTITI.
Totul este o mistificare grosolana a istoriei! Minciuni atat in comentarii, cat si in articol. Pe noi, cei batrani nu ne puteti prosti, parintii nostri, bunicii nostri au trait vremurile de dinainte de Unire si ne-au impartasit adevarul. Exact asta se intampla si acum in Ungaria. La asa-zisul liceu romanesc din Gyula se preda limba romana 2 ore pe saptamana, in rest, totul e in maghiara, chiar si istoria mistificata! Exact asta sa faceti, sa nu mai mintiti! “Gata cu minciunile”! Poate vreti sa spuneti ca nu a existat si masacrul de la Ip si Treznea?
+ Emil G, bunicul
Nu stiu in Gyula cate ore se preda in limba romana, dar in Ghimes, in localitatile maghiare, nu se preda nicio ora in limba maghiara! Si nici in satele ceangaiesti din Moldova. Si nici in bisericile lor nu este permisa slujba in limba maghiara, iar copiii ai caror parinti ii da la cursuri de limba maghiara, sunt amenintati de catre preoti, ca nu vor fi impartasiti si confirmati.
Noi nu trebuie sa ne amintim de vremuri trecute cu mult de 100 de ani (ma intreb care sunt romanii aia peste 100 de ani, care isi mai amintesc cum a fost inainte de 1918?), pentru ca noi traim toate acestea ASTAZI, si le simtim pe pielea noastra! Vad ca dv sunteti un Matusalem de cel putin 100 de ani care se pricepe perfect la internet si la calculatoare… Multi inainte… La mai mare! Poate mai traiti 120 de ani, sau mai mult decat copacii sequoia… Si dv. ma acuzati de minciuni????????
Eu am adus aici documente, nu din burta le-am scos, cum o faceti voi, spunand ca sunteti bunicul lui Mos Ion Roata…
Emil G. ca sa vezi, si bunicii si strabunicii mei au trait vremurile dinainte de unire. Si daca ar mai trai si ar putea vedea ce scrii ar zice ca vorbesti prostii.
”Gheorghe Santău, unul dintre membrii elitei româneşti din Ungaria, trăitor şi în perioada interbelică, oferă exemple precise de pierdere a identităţii sub imperiul forţei în perioada respectivă: “În satul meu, Chitighaz, câţiva români au fost nevoiţi să-şi maghiarizeze numele românesc pentru a putea cumpăra pământ. Aceasta s-a întâmplat prin anii 1930-1940. Li s-a pus condiţia din partea unor autorităţi, prin reprezentanţii acestora, că transcrierea terenurilor agricole pe numele lor numai atunci se va putea face, dacă îşi maghiarizează numele. Astfel, numele românesc Sălăjan (care dealtfel se scria Szelezsán) silit, s-a schimbat în Szépfalusi, Sziklás, Honfi; cel de Frătean (care se scria Fretyán) a devenit Fenyvesi. În alte cazuri, ungurizarea numelor româneşti s-a datorat obţinerii unor funcţii cu plată lunară, deci era determinată de posibilitatea unei existenţe materiale sigure bunăoară un servici la calea ferată, sau un post de administrator la primăria satului şi aşa mai departe. Am găsit un caz asemănător şi la Micherechi. Un român, cu numele Roşu, era cantonier, adică îngrijitor de drumuri (útkaparó), cu nu prea mare plată. Odată i s-a propus să-şi maghiarizeze numele, ceea ce lui i-a cauzat nedumerire. Dar, când i s-a făcut aluzie că şi-ar putea pierde postul dacă nu are nume unguresc, ce să facă bietul om, ca să nu-şi piardă pâinea de toate zilele pentru familia sa, a preluat numele de Réthelyi.” (Sursa: https://www.crisana.ro/stiri/controverse-14/trianonul-si-avatarurile-sale-pentru-romanii-din-ungaria-33308.html)
În ce privește diferențele de educație și dezvoltare între Transilvania și restul provinciilor românești, nu uitați ca Transilvania ca regiune este aparata in mod natural de muntii Carpați, pe cand Oltenia și Muntenia, de exemplu, erau primele regiuni prădate de armatele turcești ce veneau dinspre sudul Dunării. Inca de pe vremea dacilor, Transilvania a constituit un teritoriu privilegiat prin mediul natural dat de Bunul Dumnezeu. Ii invit pe cei care lauda atat de mult superioritatea Ardealului in fata celorlalte provincii romanesti, sa se intnrebe ce s-ar fi intamplat daca in teritoriile de campie si deal din jurul Transilvaniei ar fi trait o populatie complet ostila, interesata sa cucereasca acest teritoriu si sa il supuna?
Dacă românii o duceau așa de bine sub imperiul austro-ungar, cum de erau tratați drept ”națiune tolerată” (pe la 1700), neavând dreptul de a avea reprezentanți în dieta de la Budapesta, proporțional cu numărul populației de etnie română? Daca o duceau așa de bine, de ce s-or fi răsculat alde Horea, Cloșca și Crișan, pe la 1784?
Legat de folosirea limbii unui stat…
Mi se pare normal ca în instituțiile statului să folosești limba oficială, indiferent care e aia. Daca fiecare vrea sa vorbeasca doar pe limba lui, cum Dumnezeu vreti sa ne intelegem? Acest refuz al folosirii limbii oficiale, in orice context, dovedeste clar segregationismul celor care il promoveaza. Și orice segregationism implica a pune un grup mai presus de altul. Caci comunitatile de romani si maghiari sunt mixte, si nu pot fi separate asa, din condei.
Sunt intru totul de acord cu dvs, eu fiind Ardelean. Sincer am avut multa simpatie pentru cauza maghiara, dar citind articolele publicate de Hans in ultimul timp, care a pornit pe o panta extrem de alunecoasa, am ajuns sa nu mai am nici cea mai mica simpatie, mai ales citind reactiile unora de pe forum. Articolul publicat aici minte prin omisiune, nefacand referire la niciuna din politicile de asimilare, de ura etnica si religioasa de care a dat dovada administratia austroungara (dvs ati citat doar cateva). Nu ar trebui sa avem resentimente pentru ceea ce s-a intamplat in trecut si nici nu trebuie aplicata o politica de tipul dinte pentru dinte si ochi pentru ochi. Dar sa recunosti masacrele, asimilarea, politicile rasiste din trecut este un pas minim catre reconciliere, atat de partea Maghiara cat si de cea Romana. Fara acest minim, nu se prea poate avansa. Dar dupa cum se vede, acest articol neaga prin omisiune toate aceste politici impotriva comunitatii Romanilor din Ardeal, ceea ce este inadmisibil.
Daca scopul lui Hans este sa incerce sa ne faca pe toti mai toleranti (ceea ce am dubii ca incearca cu adevarat), nu reuseste decat sa creeze invrajbire cu publicarea unor articole ca acesta, mai ales intre romani si maghiari. Daca Hans dorea cu adevarat sa fie impartial ar fi publicat un articol echilibrat prezentand politica de maghiarizare si epurare etnica din Transilvania de pana la 1918, si apoi ar fi aratat politica nationalista din anii ’30 si pe cea Ceausista de mai tarziu. Felicitari Hans, ati reusit!
„Sincer am avut multa simpatie pentru cauza maghiara, dar citind articolele publicate de Hans in ultimul timp, care a pornit pe o panta extrem de alunecoasa, am ajuns sa nu mai am nici cea mai mica simpatie, mai ales citind reactiile unora de pe forum.”
Dupa ce am citit acest text, mi-am adus aminte de un interviu publicat cu ani in urma.
Herta Müller, primul interviu de dupa Nobel: “În România, orice om care gândeste altfel e perceput ca dusman”
(…)
„Ce ati raspunde la invitatia de a primi o astfel de distinctie din partea statului român?
As refuza.
De ce?
Pentru ca nu sunt de acord cu foarte multe lucruri care se întâmplã astazi în România. Nici nu mai sunt cetatean român, nu traiesc în România si lucrurile care îmi dau de gândit cu privire la situatia din România sunt mult prea multe. Asta nu înseamna ca în Germania sunt de acord cu toate, dar, totusi, sistemul este unul mult mai democratic în privinta respectarii
drepturilor omului, a statului de drept, a respectãrii legilor, aspecte pe care le regasesti în viata civila. Daca cineva întrece masura, suportã consecinþele, nu ramâne nesanctionat. Sunt alte reguli ale jocului democratic. (…)
(…) în România, nu este normal sã îti critici tara. Cineva care tine la tara în care traieste si vede ca lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui sa spuna ce nu e în ordine. Restul mentalitãtilor sunt ramase din dictaturã. Orice om care gândeste altfel, în România e perceput ca dusman. Nu adversar, ci dusman! (…)
(Securistii) „(…) Îmi mai spuneau la ancheta, ca daca nu îmi place în România sa ma duc în Germania, la nazistii mei. Asta se vede acum, la dosarele de la CNSAS. Dosarele sunt grupate în „Germani nazisti“,
„Unguri iredentisti“ si „Evrei nationalisti“. Numai la români scria: „Arta si cultura“… Eu credeam, atunci, ca securistul voia doar sa ma jigneasca; de fapt, el urma linia oficiala. (…)
In Germania, sa nu recunosti genocidul la care au fost supusi evreii este o crima. Articolul “asuprirea romanilor inainte de 1918”, omite aproape toate crimele perpetuate impotriva Slovacilor, Serbilor, Rutenilor, Romanilor etc. din timpul regimului austro ungar. Sa spui ca “nu a existat niciodata o politica generala de maghiarizare” este similar cu negationismul. Doar cateva informatii de pe Wikipedia: “Ca rezultat al politicilor de maghiarizare mulți etnici ne-maghiari au emigrat din țară. În perioada 1899-1913, circa 1,4 milioane de persoane au părăsit Regatul Ungariei. Dintre aceștia, cca. 1 milion au fost ne-maghiari, iar 400.000 erau etnici maghiari.” sau “politica de maghiarizare de sub guvernarea Dezső Bánffy din perioada 1895 – 1899 a inclus și o serie de acțiuni de maghiarizare forțată a numelor personale și denumirilor geografice. Legea arhivelor specifica faptul că toate numele folosite trebuie să fie maghiare. De aceea, numele native ale etnicilor ne-unguri erau înlocuite cu altele maghiare. De exemplu numele sârbesc Stevan și românesc Ștefan erau înlocuite cu Istvan , iar Jelena sau Elena cu Ilona.”
Deci, in cazul de fata nu se pune problema de a gandii altfel, aici se pune problema de a aceepta ceea ce s-a intamplat in trecut, este un minim. Acest lucru trebuie facut de ambele parti si de Romani (care trebuie sa-si recunoaca si polica nationalista dusa in anii 30 si in perioada Ceausista) si de Maghiari. Credeti ca in Germania cineva poate spune: “dupa parerea mea nu a existat holocaust, si asta inseamna doar ca gandesc altfel”. Aici nu este vorba despre dreptul de ati critica tara, care este cu totul altceva, este vorba de negationism prin omisiune si chiar si vadit prin fraza: “nu a existat niciodata o politica generala de maghiarizare”.
Franta si Germania s-au reconciliat tocmai pentru ca ambele parti si-au recunoscut politicile distructive din trecut. Atata timp cat acest lucru nu este recunoscut nici de o parte nici de alta, nu se poate avansa.
Vezi articolul Cum au fost maghiarizate/romanizate numele romanilor/ungurilor din Ardeal si nu numai